Decizia civilă nr. 4390/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4390/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA împotriva sentinței civile nr. 919 /F din 26 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați C. T., B. I., C. V., R. A., R. A., M. I., N. P., S. I. R., N. G., P. A., S. I. prin S. L. R. V. R. C. C., și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, S. L. R. V. R. C. C. în numele membrilor de sindicat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., la care a anexat chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată și împuternicire avocațială.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 31 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a transmis prin fax o cerere de amânare a cauzei în vedere comunicării unui exemplar al întâmpinării.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către pârâta recurentă, având în vedere data depunerii întâmpinării 24 octombrie 2011, și respectiv faptul că prin această întâmpinare nu se invocă aspecte noi.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.919 din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale, invocată de pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și înconsecință a fost anulată cererea de chemare în judecată în privința reclamanților
C. T., B. I. și C. V.
A fost respinsă ca neîntemeiate excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. B.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. A., R. A., M. I., N.
P., S. I. R., N. G., P. A. și S. I. G. prin S. L. R. V. R. C. C. împotriva pârâtelor S.
N. DE T. F. DE M. "C. M." SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. C. și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților R. A., R. A., M. I., N. P., S. I. R., N. G., P. A. și S. I. G. salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin art. 28 din L. nr.
54/2003 s-a prevăzut dreptul organizațiilor sindicale de a apăra drepturilemembrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fațainstanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, prin întreprinderea oricăror acțiuni prevăzute de lege, inclusiv prin formularea de acțiuni în justiție în numele membrilor lor, iar conform art. 222 din Codul muncii, la cererea membrilor de sindicat, sindicatul îi poate reprezenta în cadrul conflictelor de drepturi.
Din coroborarea dispozițiilor art. 222 din Codul muncii și art. 28 din L. nr.
54/2003 rezultă că dreptul de reprezentare în justiție a intereselor unui membru de sindicat aparține numai sindicatului din care face parte..
Având în vedere faptul că reclamanții C. T., B. I. și C. V. nu mai sunt salariații pârâtei S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. C. din luna martie 2010
(f.17), anterior introducerii cererii de chemare în judecată (f.2- dosar (...)), și în consecință nu mai erau nici membrii de sindicat de la acea dată, tribunalul urmează să admită excepția invocată în parte, cu consecința anulării cererii formulată de S. L. R. V. R. C. C. pentru reclamanții C. T., B. I. și C. V.
Excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea de acordare a salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009 nu este întemeiată.
Din însuși termenii utilizați în cuprinsul contractului colectiv de munca la art.3o alin.1 - de salariu suplimentar - și observând că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie din cadrul fondului de salarii (art.30 alin.3), se deduce că sumele cerute prin acțiune au fost calificate de contractanți ca având caracter salarial și nicidecum cel prevăzut de art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, astfel că în speță primesc aplicare prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii și termenul în care se poate solicita astfel de drepturi este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În cauză, acest termen a fost respectat întrucât în același contract colectiv de muncă se prevede că salariul suplimentar se primește după expirarea anului calendaristic în care a fost prestată munca de salariat.
Prin urmare, pentru anul 2007 primul termen se situează la începutul anului 2008 și se sfârșește la începutul anului 2009, pentru anul 2008 primul termen se situează la începutul anului 2009 și se sfârșește la începutul anului
2010 iar pentru anul 2009 primul termen se situează la începutul anului 2010 și se sfârșește la începutul anului 2011. Or, acțiunea de față s-a formulat la Tribunalul Cluj la data de 1 aprilie 2010, deci in termenul de prescripție legal.
Nici excepția inadmisibilității nu este întemeiată, întrucât în temeiul principiului liberului acces la justiție, orice persoană se poate adresa instanței în vederea realizării dreptului pretins.
Nu există niciun text de lege care să instituie expres obligativitatea îndeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizării instanței.
Este adevărat că art. 107 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, prevede înființarea comisiei mixte patronat-sindicate cu rol de analiză a sesizărilor privitoare la executarea contractului colectiv de muncă însă această procedură este una cu caracter administrativ și nicidecum administrativ-jurisdicțional.
Prin urmare, persoana interesată are posibilitatea de opțiune între a se adresa organului administrativ - comisia mixtă patronat-sindicate - sau a se adresa instanței de judecată.
Analizând pe fond acțiunea formulată de reclamanții R. A., R. A., M. I., N. P., S. I. R., N. G., P. A., S. I. G. prin S. L. R. V. R. C. în contradictoriu cu pârâtele, având în vedere actele depuse la dosar precum și actele din dosarul nr.(...), respectiv contractul colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 și cel pentru anii 2009-2010, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții mai sus arătați au fost salariați ai pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S.- S. C. în perioada pentru care se solicită plata drepturilor indicate în acțiune, 2007-2009.
Conform art. 24 alin. 4 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5., drepturile și obligațiile salariaților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă iar potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul C. M. pentru anii 2007-
2008 înregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007 (f. 70) și, prelungit prin actul adițional nr.2093/8 aprilie 2008 până la data de 31 decembrie 2008 și cel pe anii 2009-2010, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din L. nr.
130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007.
Potrivit art.3o alin.1 din aceste contracte colective de munca, „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.. …
(3) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar";, iar potrivit art.31 din același contract colectiv de munca, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6. Conform acestei anexe, salariul suplimentar se acordă salariaților pentru munca prestată în cursul anului calendaristic, fără ca aceștia să fie sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie, desfacerea disciplinară a contractului de munca, retragerea disciplinara pe o perioada de 1-6 luni din funcții care concură la siguranța trenurilor, înlocuirea disciplinară dinfuncții, pentru absențe nemotivate, etc.
Din coroborarea acestor dispoziții, rezultă că pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate beneficia de un ajutor material bănesc al cărui cuantum esteechivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la nivelul clasei I de salarizare cu condiția să nu fi fost sancționați disciplinar prin aplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor prevăzute la pct.2 lit. a si b, respectiv, retragerea uneia sau a mai multor clasa de salarizare pe o perioadă de
1-3 luni sau celor încadrați cu salariul la nivelul minim al funcției sau meseriei, diminuarea acestuia cu 5-10 și reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%.
Prin articolul 30 alin.1 și 3 se creează între contractanți drepturi și obligații corelative prin norme cu caracter imperativ de la care părțile nu pot abzice, iar pârâta este ținută cu obligativitate să-și îndeplinească obligația, cu atât mai mult cu cât aceste categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiunii de salariu conform art.155
Codul muncii și art.7 din contractul colectiv de munca.
Este adevărat că, așa cum rezultă din actele adiționale încheiate, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, data înregistrării sale, astfel că la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă în intervalul 1 ianuarie 2009 - 3 iunie 2009.
Însă în tot acest interval de timp, începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006-2008 nr. 2., care la art. 30 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare
(pârâta fiind menționată la pct. 3 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unități) și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Apărarea în sensul că nu s-au constituit fondurile respective nu constituie impediment în obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar. D. s-a instituit obligația de constituire a fondului în procentul arătat, pârâtele trebuiau să o îndeplinească și să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum prevede și art.40 alin.2 lit. c din
Codul muncii .
Reclamanții îndeplinesc condițiile impuse de prevederile A. 6, in sensul că nu au fost sancționați disciplinar, astfel că sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederea contractuală evocată la art.3o alin.1.
Așa fiind, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, tribunalul a reținut că aceste pretenții formulate de reclamanți sunt întemeiate, astfel că au fost admise și au fost obligate pârâtele să le plătească acestora salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza art.30 din contractele colective de munca, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei din cuprinsul concluziilor scrise întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 8. care interzic plata premiilor anuale de societățile comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi sau plăți restante la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat sau la bugetul fondurilor speciale, deoarece această ordonanță, în forma sa modificată prin legea de aprobare, L. nr. 1., așa cum rezultă chiar din titlul său, se referă la reglementarea plății premiilor anuale pe anul 1997 sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă se acordă la finele anului.
Ca atare, această reglementare se referă expres și limitativ la interdicția plății salariului al 13-lea doar pentru anul 1997, astfel că dispozițiile sale, de limitată aplicare, nu pot fi extinse.
În baza acestor considerente și făcând aplicarea dispozițiilor art. 23, 25 alin.3, 33 alin. 1 lit. a din L. nr. 130/1996, republicată, art.7, art.30 din contractul colectiv de munca încheiat pe anii 2005-2006 și 2007-2008, cu modificările ulterioare, art. 37, art.161 alin.4, art. 236 alin.4 din Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți prin S. M. de L. din Depoul C. C.-N. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și S. N. de T. F. M. „. M. - S. C..
În baza art.274 C.pr.civ. au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la filele 30 și 29.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. C. M. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții R. A., R. A., M. I., N. P., S. I. R., N. G., P. A. și S. I. G. prin S. R. C. ca nefondată.
În motivarea recursului s-a susținut incidența cazului prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ., arătându-se că hotărârea atacată menționează în mod neconform realității atât invocarea excepției lipsei calității de reprezentant a S. L. Căi F. C. de către R. de T. F. de C., cât și denumirea organizației Sindicale ca fiind S. M. de L. din Depoul C. C.-N..
În același sens se arată că în mod eronat s-a reținut că acordul colectiv poartă nr.1625/(...), în realitate fiind înregistrat sub nr.1632/(...), după cum și reprezentantul reclamanților este S. L. R. V. R. C. C., iar calitatea de părți o dețin S. „. M. S.A și S. „. M. S.A - S. Transilvania.
În cadrul aceleiași motive de recurs se critică respingerea excepției inadmisibilității întemeiată pe caracterul administrativ al procedurii prevăzute de art.107 din CCM, ceea ce în opinia pârâtei contravine reținerii caracterului obligatoriu al contractelor colective de muncă, ce reprezintă legea părților și sub aspectul derulării unor negocieri prealabile sesizării instanței.
În sprijinul motivului prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat în recurs, pârâta s-a prevalat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, apreciind că este incidentă excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de lipsa caracterului salarial al dreptului pretins, conform art.154 și art.161 Codul muncii.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. se întemeiază pe respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a sindicatului pentru reclamanții R. A., R. A., M. I., N. P., S. I. R., N. G., P. A. și S. I. G., criticându-se această soluție în raport de lipsa acordului scris expres la inițierea acestui demers judiciar, care să rezulte din semnarea tabelului.
În același sens s-a arătat că tabelul care cuprinde și numele prezenților reclamanți are antetul și ștampila S. L. al Reviziei de V. Dej T., deși acțiunea este formulată de un alt sindicat.
În privința fondului, se susține caracterul facultativ al acordării salariului suplimentar, ce rezultă din folosirea termenului „poate"; („…poate prin… „) uzitat de contractul colectiv de muncă al S. „. M. „ S. și se arată că acest venit nu constituie o contraprestație a muncii salariatului, reprezentând o vocație, nu un beneficiu care trebuie acordat în măsura posibilităților financiare ale angajatorului, în funcție de performanțele economice pe care pârâta nu le-a realiza.
S. L. R. V. R. C. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art.304 pct. 7 C.pr.civ:
Indicarea eronată în cuprinsul considerentelor hotărârii a denumirii organizației sindicale și a pârâților în contextul evocării excepțiilor invocate, ori menționare greșită a numărului de înregistrare a contractului colectiv de muncă aplicabil reprezintă simple erori materiale, fără semnificație juridică, deoarece aspectul reprezentării salariaților de către sindicat reprezintă o problemă de drept, care face abstracție de chestiunea faptică a numelui părții, după cum este evident că acțiunea a fost soluționată în raport de pârâții din cauză, pe baza normei din CCM, expusă și analizată de prima instanță.
De asemenea, în opinia instanței de recurs nu există o contradicție între reținerea caracterului obligatoriu al CCM și motivarea înlăturării procedurii prevăzute de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități, deoarece negocierea prealabilă în comisiile mixte paritare nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care recunoaște caracterul obligatoriu al procedurilor instituite prin lege, prin urmare acordul colectiv având forță obligatorie în măsura în care se încadrează în limitele legii.
Motivul prevăzut de art.304 pct. 8 C.pr.civ Î n conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune nu s-a invocatneexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci s-a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Motivul prevăzut de art.304 pct. 9 C.pr.civ.
Reprezentarea în judecată a salariaților de către sindicat se realizează în condițiile art.28 din L. nr.54/2003 în vigoare la momentul înregistrării acțiunii), care nu impune cerința mandatului expres în acest sens, după cum menționează în mod expres.
De altfel, tabelul cuprinzând membrii de sindicat în numele cărora se formulează acțiunea cuprinde, contrar afirmațiilor pârâtei, și semnăturile lor (fila
36-37 fond), precum și, în antet, denumirea organizației sindicale, respectiv S. L.
R. V. R. C. C. care îi reprezintă pe reclamanți, conform acordului lor expres.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA împotriva sentinței civile nr. 919 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.S. I.
| ← Decizia civilă nr. 5325/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2749/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
