Decizia civilă nr. 3693/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3693/R/2011
Ședința din 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC J. T. S. împotriva sentinței civile nr. 756 din 12 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat J. P. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC J. T. S., avocat B. D.
F., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că întâmpinarea formulată de reclamantul intimat i-a fost comunicată prin fax și depune la dosar copii ale mai multor ordine de plată pe care nu le poate atesta conform cu originalul, întrucât nu văzut originalele acestora.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza pe baza probatoriului administrat în fața instanței de fond să se dispună respingerea acțiunii reclamantului, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar copia facturii și chitanța justificativă a acestor cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 756 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul J. P. S. împotriva pârâtei SC J. T. S. și, în consecință a fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 8.160 lei reprezentând salariile nete restanteaferente perioadei (...)-(...) în care reclamantul a prestat muncă în beneficiul pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr. 517239/(...), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să-i plătească reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 517239/(...) (f.11) reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă pe postul de conducător auto cu începere de la data de (...), salariul brut lunar negociat fiind de 720 lei.
La data de (...) contractul individual de muncă nr. 517239/(...) a încetat prin acordul părților.
Prin acțiunea formulată reclamantul a pretins obligarea pârâtei angajatoare la plata salariilor ce i se cuveneau pe întreaga perioadă lucrată,
(...)-(...).
Art. 163 Codul muncii stabilește că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către cel îndreptățit, sarcina probei revenindu-i, conform art. 287 Codul muncii, angajatorului, obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta a depus la dosar statele de plată pe perioada vizată(filele
190-204) care poartă o semnătură în dreptul numelui reclamantului, însă, cu excepția celei de pe statul de plată din luna iunie 2009, reclamantul a contestat semnăturile, iar prin răspunsul la interogatoriu pârâta a confirmat că semnăturile nu îi aparțin reclamantului.
Pârâta a susținut că, potrivit înțelegerii cu angajații șoferi, salariul se plătea în tranșe în E., la fiecare plecare în cursă, în sensul că din suma de
250 E. avansată fiecărui șofer, 200 E. reprezenta diurna și 50 E. parte din salariu.
Existența acestei înțelegeri a fost confirmată și de martorii audiați în cauză, însă aceștia au precizat că la încheierea contractelor lor de muncă au convenit cu pârâta un cuantum al diurnei externe de 250 E. indiferent de durata cursei și plata salariului lunar, în lei. Au specificat că, la un moment dat, din cauza dificultăților economice ale pârâtei, li s-a propus reducerea diurnei externe la 200 E. și plata salariului, în continuare, în lei, dar în urma negocierilor, șoferii și angajatorul au convenit plata în continuare a sumei de
250 E. la plecarea în cursă, însă 200 E. cu titlu de diurnă și 50 E. cu titlu de salariu.
Însă, nici probele testimoniale administrate și nici înscrisurile depuse în probațiune nu dovedesc faptul că și reclamantul a convenit cu pârâta în sensul înglobării unei părți a salariului lunar în suma în valută avansată la plecarea în cursă și, de altminteri, nu s-a dovedit nici momentul în care pârâta a luat decizia de micșorare a diurnei.
Reclamantul a recunoscut că la fiecare plecare în cursă primea suma de
250 E., dar a specificat că o încasa cu titlu de diurnă.
În condițiile în care deconturile de cheltuieli de care se prevalează pârâta menționează că suma de 500 E. acordată celor 2 șoferi la plecarea în cursă reprezintă diurnă și constatând că, deși sarcina probei îi revenea, pârâta nu a făcut dovada acordului de voințe dintre ea și reclamant cu privire la includerea salariului în suma avansată la plecarea în fiecare cursă, instanța apreciază că acesta nu a probat plata drepturilor salariale lunare către reclamant pe perioada (...)-(...).
Față de aceste considerente, în baza art. 154 al. 2 și 161 al. 4 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 8.160 lei reprezentând salariile nete restanteaferente perioadei (...)-(...) în care reclamantul a prestat muncă în beneficiul pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr. 517239/(...), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cuantumul drepturilor salariale lunare fiind stabilit în concordanță cu statele de plată depuse de pârâtă.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, instanța a obligat-o să-i plătească reclamantului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. J. T. S. solicitând întemeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza pe baza probatoriului administrat în fața instanței de fond să se dispună respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală prin raportare la dispozițiile art. 163 din Codul muncii întrucât deși s-au prezentat toate statele de plată aferente perioadei lucrate din care se poate observa că toți angajații și-au primit salariul, excepție reclamantul care a refuzat să semneze statele de plată de regulă (invocând diverse motive ceea ce actualmente ne duce la concluzia că a premeditat deliberat încasarea salariului de două ori ) și s-a explicat detaliat și cu înscrisuri modalitatea în care salariul era inclus în diurna care se primea la plecarea în cursă ( aspecte confirmate de martorii audiați în cauză) instanța totuși a apreciat că nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale.
Instanța a făcut această apreciere ignorând întru-totul nota de lichidare nr. 1024 din (...) pe care reclamantul a semnat-o și nu și-a contestat semnătura , notă de lichidare prin care recunoaște că societatea nu are niciun debit fată de el. A. probă a fost omisă fără a motiva înlăturarea ei în niciun fel.
Având în vedere dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă - incident în cauză - solicită instanței de recurs să observe că în perioada lucrată, totuși reclamantul a semnat un stat de plată, acela aferent lunii iunie 2009, semnătură necontestată de reclamant. Cu toate acestea, instanța fondului, fără a face nicio referire la acest aspect, obligă societatea să plătească încă odată drepturile salariale aferente lunii iunie 2009.
Apreciază că din probatoriul administrat în fața instanței de fond, coroborat cu susținerile societății și poziția reclamantului - fiind greu de crezut că cineva lucrează 14 luni fără salariu - rezultă cu certitudine că societatea a plătit drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, art. 168 alin. 1 (fostul art. 163 alin. 1) din Codul muncii prevede că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În condițiile în care legea prevede în mod expres doar două modalități prin care se poate proba plata salariului, respectiv semnarea statelor de plată sau documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, în mod legal instanța de fond a apreciat că nota de lichidare semnată de reclamant nu reprezintă o dovadă a plății salariului, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Drept urmare, în lipsa unor probe legale și utile prin care să dovedească plata salariului către intimat, în mod legal a fost obligată recurenta la plata drepturilor salariale neacordate în perioada (...) - (...), respectiv (...)-(...).
Criticile recurentei referitoare la salariul aferent lunii iunie 2009 sunt însă fondate. Astfel, deși instanța de fond a constatat că intimatul a semnatstatul de plată pentru luna iunie 2009, în mod netemeinic a obligat recurenta la plata salariului în favoarea intimatului și pentru această lună.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta S. J. T. S. împotriva sentinței civile numărul
756 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de plată către reclamantul J.
P. S. a drepturilor salariale pentru luna iunie 2009.
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii reclamantului, în temeiul art. 274 alin. 1 și 276 Cod procedură civilă se vor reduce la 500 de lei cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârât reclamantului la fondul cauzei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 și 276 Cod procedură civilă, ca urmare a admiterii în parte a recursului se vor compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți (respectiv 1000 lei onorariu de avocat recurenta fila 62 și 450 lei onorariu de avocat intimatul fila 17) și se va obliga intimatul J. P. S. să plătească recurentei suma de 33 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. J. T. S. împotriva sentinței civile numărul 756 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată către reclamantul J. P. S. a drepturilor salariale pentru luna iunie 2009.
Reduce la 500 de lei cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârât reclamantului la fondul cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă pe intimatul J. P. S. să plătească recurentei suma de 33 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în urma compensării.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: G. Brîndușa
| ← Decizia civilă nr. 3330/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5143/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
