Decizia civilă nr. 4410/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4410/R/2011
Ședința publică din data de 31 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S-C- E. S. împotriva sentinței civile nr. 299 din 8 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat P. O. A., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 25 octombrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.7965/ (...) pe rolul T. M., contestatorul
P.-O. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S. „. S. constatarea nulității absolute a deciziei nr. 3 din (...) emisă de către aceasta, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale pentru perioada octombrie 2010 și până la efectiva reîncadrare, precum și a drepturilor salariale ce i se cuvin în temeiul contractului individual de muncă nr. 245937/(...) pentru perioada septembrie 2007 - septembrie 2010.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a C. muncii.
Decizia nr. 3/(...) este nulă, fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 62 alin. 11 și 2, art. 63 alin. 1; art. 267 și 268 C. muncii. Potrivit acestora, decizia de sancționare se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie motivată în fapt și în drept și să cuprinsă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța la care se contestată. Decizia atacată nu menționează motivele de fapt care au condus la aplicarea sancțiunii și nici motivarea în drept.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 1 C. muncii, concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele prevăzute de C. M.
Contestatorul nu a fost niciodată informat despre desfășurarea cercetării disciplinare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 62 alin. 11 și 2; art. 63 alin. 1, art. 267, 268 și 274 Cod. procedură civilă.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat disjungerea cererii privind plata salariilor pe perioada septembrie 2007 - septembrie 2010 și formarea unui nou dosar și respingerea ca nefondată a contestației formulate împotriva deciziei de sancționare nr. 3/(...).
În ceea ce privește nulitatea absolută a deciziei contestate, pârâta a arătat că motivele de fapt și de drept ale sancționării au fost inserate în decizie astfel: la art. 1 s-a menționat că fapta constă în „gestionarea neglijentă a bunurilor din magazinul firmei B., precum și însușirea sumelor de bani obținuți din vânzarea produselor din magazin, producându-se un prejudiciu de 40.768,57 lei.";
S-a mai arătat că motivul de drept este prevăzut ca fiind art. 61 alin. 1 lit. a C. muncii.
Cu privire la neefectuarea cercetării disciplinare prealabile, pârâta a arătat că, în perioada 2008 - (...), contestatorul a domiciliat în B., în apartamentul închiriat de firma E. S., dar în acte figurează cu domiciliul în Z., str. K. L., nr. 37.
Având în vedere gravitatea faptelor și valoarea prejudiciului, urgența impusă de lămurirea împrejurărilor în care s-a produs prejudiciul, angajatorul susține că a fost determinat să efectueze convocarea prealabilă cu mai puțin formalism, respectând scopul pentru care a fost instituită procedura prealabilă prevăzută de art. 267 C. muncii.
În data de (...) contestatorul a fost convocat telefonic să se prezinte pentru a doua zi la sediul societății din R., A. M., nr. 4, pentru a i se prezenta rezultatul inventarierii. La aceeași dată, administratorul societății a constituit de urgență o comisie de cercetare disciplinară în vederea efectuării cercetării disciplinare prevăzute de art. 267 C. muncii și identificarea mijloacelor de recuperare a prejudiciului.
Pârâta a mai arătat că, în data de (...), în jurul orelor 10.30, contestatorul s-a prezentat la sediul societății unde i s-a prezentat rezultatul inventarierii, iar reacția acestuia a fost aceea că el nu este vinovat de nimic, că nu a produs prejudiciu, după care comisia i-a prezentat convocarea pentru ora 12.00 în vederea efectuării cercetării disciplinare pe care contestatorul a refuzat să o semneze, spunând că nu are nimic de declarat și că nu dă nici o notă explicativă.În tot acest timp, a afișat un comportament arogant și sfidător, de obstrucționare și boicotare al oricărui demers al Comisiei pentru cercetare disciplinară, aspecte consemnate de comisie într- un proces-verbal.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri pentru a proba legalitatea și temeinicia deciziei contestate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 299/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, s- a admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 3 din (...)invocată de contestator, s-a admis contestația formulată de contestatorul P. O. A., împotriva intimatei S. E. S. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 3/(...) emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de operator calculator pe care o ocupa anterior concedierii în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la I. M. sub nr. 245937/(...) și intimata a fost obligată să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat salariatul pe perioada octombrie 2010 și până la efectiva reintegrare. S-a disjuns judecarea capătului de cerere formulat decontestator având ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei septembrie 2007 - septembrie 2010 și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de (...).Intimata a fost obligată să-i plătească contestatorului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 3 din (...) emisă de intimata S. „. S. s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă nr. 245937/(...) al contestatorului P. O. A., în temeiul art. 61 lit. a, 267 alin. 3 și 264 alin. 1 lit. f C. muncii.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat prezenta contestație invocând nulitatea sa absolută, determinată printre altele și de neconvocarea lui la efectuarea cercetării disciplinare.
Potrivit art. 267 C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în vederea căreia salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Doar neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute de alin. 2 art. 267 C. muncii, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare.
Din cuprinsul deciziei nr. 3/(...) reiese că nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară pentru că deși „angajatul P. O. A. a fost convocat legal, acesta s-a prezentat, însă a refuzat să semneze convocarea prealabilă, să dea orice declarație.";
Prin întâmpinarea formulată însă, pârâta a mărturisit că în data de (...) l-a chemat telefonic pe contestator la sediul său pentru a doua zi, (...) pentru a-i prezenta rezultatul inventarierii.
În (...), la ora 10.30, contestatorul s-a prezentat la sediul societății, i s- a adus la cunoștință rezultatul inventarierii din (...) și totodată faptul că este convocat pentru ora 12.00, în aceeași zi, pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Convocarea scrisă prezentată contestatorului în condițiile susmenționate a fost refuzată de contestator.
Față de prevederile art. 267 C. muncii, cercetarea prealabilă se constituie într-o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, trebuie, în primul rând, ca salariatului să i se comunice învinuirea.
Comunicarea se face personal salariatului sub semnătură de primire ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, pentru identitate de rațiune aplicându-se și în cazul convocării, procedură prevăzută de art. 268 alin. 3 C. muncii.
Prima instanță a reținut că, întrucât pârâta nu a făcut dovada convocării scrise a contestatorului pentru cercetarea disciplinară, iar art. 267 alin. 3 C. muncii îndreptățește angajatorul la sancționarea salariatului fără efectuarea cercetării disciplinare doar în situația în care acesta nu se prezintă la convocarea scrisă, fără un motiv obiectiv, instanța apreciază că pârâta a încălcat prevederile art. 267 alin. 1 C. muncii, decizia nr. 3/(...) fiind lovită de nulitate absolută.
Ca urmare, instanța de fond, în baza art. 267 alin. 1 și 76 C. muncii, a admis excepția nulității absolute a deciziei atacate și pe cale de consecință, a admis contestația împotriva acesteia, iar în baza art. 78 C. muncii, a dispusreintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat intimata să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat în perioada (...) și până la reintegrarea efectivă.
Având în vedere că cererea contestatorului privind plata drepturilor salariale pe perioada septembrie 2007 - septembrie 2010 nu este în stare de judecată, instanța, în baza art. 165 C.pr.civ., a disjuns-o de contestația împotriva deciziei de sancționare și a dispus judecarea ei separată. Cum excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția nemotivării invocate de intimată vizează acest petit, instanța a dispus soluționarea acestora în dosarul nou format.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat-o la plata către contestator a sumei de 620 lei cu titlu de onorariu avocațial, proporțional cu pretenția soluționată și admisă, urmând ca, în dosarul nou format ca urmare a disjungerii unui capăt de cerere, instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată aferente acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. E. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta susține că instanța a soluționat cauza fără a intra in cercetarea fondului, modificarea hotărârii nefiind posibila in speța de fata fără administrarea de probe noi, nesusceptibile de a fi administrate in stadiul procesual al recursului. Astfel, se consideră ca se impune administrarea probei cu interogatoriul contestatorului si a probei testimoniale, pentru a demonstra ca intimata recurenta a respectat dispozițiile art. 267 al. 1 din C. muncii, mai exact ca l-a convocat in scris pe contestator, iar acesta, prezent fiind, a refuzat sa semneze convocatorul si a refuzat sa se prezinte la cercetarea disciplinara. Probele au fost solicitate si la fond, invocându-se drept argument dispozițiile art. 1197 Cod.civil, în sensul ca, existând un început de dovada scrisa - convocatorul formulat in scris si procesul-verbal întocmit la data de (...) de către C. de cercetare disciplinara - legea permite completarea acestei dovezi cu altele, mai exact cu cele solicitate la fond și reiterate prin motivele de recurs - interogatoriul contestatorului si probe testimoniale.
Se mai arată că în mod greșit prima instanța a reținut în considerente că prevederile art. 268 al. 3 din codul muncii se aplica, pentru identitate de rațiune, speței de fața și in consecința era obligatoriu a face dovada convocării in scris prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. O astfel de interpretare constituie o adăugare la textul legii. Prevederile C. muncii impun constatarea nulității deciziei de sancționare pe considerente formale, doar atunci când această măsură este necesară pentru a proteja salariatul împotriva măsurilor unilaterale ale angajatorului, ceea ce În speță nu se verifică.
Recurenta susține că în speța de față angajatului i s-a adus la cunoștința in scris ca este convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare, refuzul acestuia de a semna convocatorul fiind manifestarea unui abuz, ce nu poate fi protejat de lege. D. C. muncii sunt menite sa apere atât pe angajat, cât și pe angajator, împotriva manifestărilor abuzive. Prin hotărârea pronunțata, considerăm ca instanța a aplicat intr-un mod extrem de rigid dispozițiile legale, mai mult, a adăugat la lege atunci când a aplicat pentru identitate de rațiune dispozițiile art. 268 celor prevăzute de art. 267 din C. muncii. Convocarea scrisa a respectat toate condițiile impuse de lege, mai exact, s-a indicat obiectul, data, ora si locul întrevederii, angajatuluicerându-i-se sa semneze convocatorul. Aceasta stare de fapt urma a fi probata cu interogatoriul reclamantului si cu martori, probe respinse insa de instanța fondului in mod nelegal. In mod concret, contestatorului nu i s-a înlăturat dreptul de a-si face apărarea, acesta optând insa, prin refuzul de a semna convocarea si de a se prezenta la cercetarea disciplinara, de a nu uza de acest drept
În aceste condiții, se arată că dreptul la apărare al contestatorului a fost respectat în integralitate, acesta având posibilitatea sa formuleze și sa susțină toate apărările în favoarea sa, cu privire la obiectul cercetării prealabile, care i-a fost adus la cunoștința conform celor relatate anterior. Conform practicii in materie, instanța putea admite proba cu martori, cat si cea cu interogatoriul reclamantului, deoarece exista un început de dovada scrisa, iar prin dispozițiile legale incidente, legiuitorul nu a înțeles sa sancționeze cu nulitatea absoluta lipsa comunicării convocării in scris a salariatului. Dacă prin administrarea unor probe, se poate demonstra instanței ca salariatului i s-a adus la cunoștința convocarea scrisa iar acesta a refuzat atât sa o semneze, cât și să se prezinte la cercetarea prealabila, operează cel mai probabil o nulitate relativa și nicidecum una absoluta.
Recurenta mai arată că nu este de neglijat nici faptul ca prejudiciul adus societății de către angajat este foarte mare - 40768,57 lei, împotriva acestuia s-a formulat plângere penală și s-a dispus începerea urmăririi penale. Prin urmare, măsura de desfacere disciplinara a contractului de munca s-a impus a fi luata împotriva angajatului cu celeritate, însă acesta nu a fost prejudiciat in dreptul la apărare in fata comisiei de anchetă administrativă, drept pe care a refuzat a-l valorifica.
În recurs au fost depuse la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. E. S., în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoareleconsiderente:
Prin decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.3/(...) emisă de către recurentă, s-a menționat, la art.3 că, deși angajatul
P. O. A. a fost convocat legal, acesta s-a prezentat, însă a refuzat să semneze convocarea prealabilă, să dea orice declarație privind fapta săvârșită, motiv pentru care nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară.
Prin înscrisul intitulat „convocare";-fila nr.21 dosar de fond- reclamantul-intimat a fost convocat pentru data de (...) pentru a da lămuriri în legătură cu : „….gestionarea neglijentă a bunurilor din magazinul firmei din B., precum și însușirea sumelor de bani obținuți din vânzarea produselor din magazin, producând un prejudiciu de 4., 57 lei, constatat în urma inventarului realizat în perioada 22 septembrie-2 octombrie 2010";.
Din procesul-verbal întocmit la data de (...) de către C. de cercetare disciplinară, s-a constatat că :„ la solicitarea membrilor Comisiei de a da macar o nota explicativa sau sa dea orice relatie privind împrejurările în care s-a produs prejudiciul, angajatul P. O. A. a spus ca „nu semnează nimic, nu se face vinovat cu nimic, ca nu are nimic de declarat";, a formulat aparari în sensul că „nu este responsabil de modul în care s-a produs prejudiciul";, întrucât „nu a avut atribuții de gestionar";.
S-a mai consemnat în cuprinsul aceluiași proces-verbal că
„…angajatul a avut o atitudine arogantă și sfidătoare, nu a dat dovadă de cooperare în vederea stabilirii raspunderii sale"; și că : „Având în vedere comportamentul angajatului și gravitatea faptei săvârșite, C. constata ca nu s-a putut realiza cercetarea prealabilă din vina angajatului P. O. A. acestaobstrucționând orice demers al Comisiei in vederea realizarii procedurii disciplinare prealabile prevăzute de lege;";.
În mod greșit prima instanță a reținut nulitatea deciziei de sancționare disciplinară în temeiul disp.art.267 din C. muncii, art.251 din C. muncii republicat, întrucât angajatorul a probat în cauză că salariatul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare, că a acordat acestuia posibilitatea de a-și formula toate apărările în favoarea sa și de a oferi comisiei toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, însă acesta a refuzat să dea notă explicativă, arătând că nu are nimic de declarat și nu a solicitat amânarea cercetării disciplinare în vederea pregătirii apărării, astfel încât nu se poate reține o culpă a recurentei în ceea ce privește modalitatea de efectuare a cercetării disciplinare prealabile.
Având în vedere faptul că prima instanță s-a pronunțat doar asupra acestui motiv de nulitate a concedierii, necercetând astfel fondul cauzei, în temeiul disp.art.312 alin.2 și 5 Cod.proc.civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâta S. E. S., să se caseze în parte sentința primei instanțe și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu menținerea dispozițiilor privind disjungerea judecării capătului de cerere formulat de contestator având ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei septembrie 2007 - septembrie 2010.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere și faptul că angajatorul a formulat și plângere penală împotriva salariatului pentru fapta ce a fost considerată în cauză ca abatere disciplinară, din ordonanța din (...) pronunțată în dosarul nr.4467/P/2010 a Parchetului de pe lângă
Judecătoria Baia Mare rezultând că prin rezoluția din data de (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de intimat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2151 alin.1 și art.290 alin.1 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. E. S. împotriva sentinței civile nr. 299 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu menținerea dispozițiilor privind disjungerea.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G.
N. N.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 3697/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1771/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
