Decizia civilă nr. 1078/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1078/R/2011
Ședința 23 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 4. din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC I. SA, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4994 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. V. împotriva pârâtei SC I. SA B. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta C. V. a fost angajată la societatea pârâtă pe postul de responsabil evidență materii prime și materiale în cadrul compartimentului contabilitate, iar prin decizia de concediere individuală nr.6. martie 2009, s-a dispus, în baza art.65-66 Codul muncii, concedierea reclamantului începând cu data de 30 aprilie 2009, având în vedere programul de concediere colectivă nr.638/10 martie 2009. La art.5 din această decizie de concediere se prevede că salariatul concediat va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății în vigoare la data concedierii. Această decizie nu a fost contestată de reclamantă în termenul legal, neexistând dovezi în acest sens, situație în care acesta va beneficia de drepturile anterior precizate.
Reclamantei cu ocazia concedierii i s-au acordat suma de 5.630 lei cu titlu de plăți compensatorii, din care s-a reținut suma de 1658 lei cu titlu de impozit și contribuții asigurări sociale si de sănătate, achitându-i-se reclamantei diferența. Întrucât în dosarul inițial nr.(...) ce avea ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute și virate în contul statului de impozite și contribuții s-a transpus pe rolul secției de contencios administrativ fiscal, tribunalul, în această cauză, trebuie să stabilească dacă cuantumul sumei acordate cu titlu de plăți compensatorii reclamantului a fost calculată corespunzător de pârâtă, ori dimpotrivă dacă trebuia calculată potrivit susținerilor acestuia.
Potrivit programului de concediere colectivă încheiat la nivelul societății pârâte, părțile, respectiv angajatorul și sindicatul ca reprezentant al salariaților, au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, potrivit art.103 pct.5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariații să primească o plată compensatorie de 5 ori salariu mediu net pe societate, în cazul salariaților cu o vechime în munca de peste 20 ani așa cum este cazul reclamantei.
Potrivit hotărârii nr.3/(...) luată de B. permanent al Consiliului de administrație din cadrul societății pârâte (f.35), s-a stabilit că salariul mediu netpe societate este de 1.126 lei, iar pe baza acestuia se vor acorda persoanelor afectate de concedierea colectivă plățile compensatorii prevăzute de art.103 pct.5 din C. colectiv de muncă aplicabil.
Având în vedere această situație, tribunalul constată că pârâta în mod corespunzător a calculat cuantumul plății compensatorii acordată reclamantei în cuantum de 5.630 lei (5 salarii x 1126 lei salariu mediu net pe unitate).
În mod justificat, nu s-a avut în vedere la determinarea cuantumului salariului mediu net pe unitate sporurile nepermanente, adaosurile la salariu, tichetele de masă acordate salariaților, ținând seama de natura acestora și de scopul urmărit în cazul acordării acestora, pentru că aceasta a fost convenția asumată de părți, patronat și sindicat și este obligatorie pentru toți salariații. Nici indemnizațiile directorilor și administratorilor societății nu trebuiau avute în calcul la stabilirea salariului mediu net pe unitate deoarece acestea au o natură juridică diferită, fiind generate de contracte de mandat comercial reglementate de legislația comercială și nu sunt asimilabile drepturilor salariale cuvenite potrivit legislației muncii.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2007-2010, respectiv art.50 alin.2 care se referă la câștigul salarial mediu brut în aceste societăți , întrucât nu reglementează modul de acordare a plăților compensatorii în caz de concedieri colective. Într- un asemenea caz este aplicabil art.22 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ce prevede că salariații afectați li se vor acorda drepturile cele mai favorabile prevăzute de lege, ori în cazul de față nu există drepturi reglementate de lege în cazul acestei categorii de personal din cadrul acestui angajator, situație în care sunt aplicabile doar prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ori în cauză după cum s-a explicat anterior partenerii sociali, respectivangajatorul și sindicatul, în calitate reprezentant al salariaților, au convenit ca plățile compensatorii să se acorde potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în funcție de salariul mediu net pe societate, iar nu în funcție de câștigul mediu brut pe societate ori de salariul tarifar.
În mod evident există o diferență substanțială atât sub aspect juridic, cât
și valoric, între aceste noțiuni, întrucât câștigul mediu brut lunar include si sporurile, adaosurile și celelalte drepturi ce i se acordă salariaților în temeiul contractului individual de muncă sau a celui colectiv de muncă, în timp ce salariul mediu net pe unitate avut în vedere de pârâtă ca etalon la calcularea plăților compensatorii nu putea si nici nu trebuia să includă aceste sume aferente acestor venituri cu caracter fie nepermanent, fie acordate pentru alte considerente decât munca efectiv prestată.
T. nu a găsit fondate nici pretențiile reclamantei de participare a acesteia la beneficiu acordat de pârâtă pentru anul 2008, potrivit art.39 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru că deși aceasta a avut calitatea de salariat la societatea pârâtă în anul respectiv, nu a întrunit toate condițiile stabilite de angajator pentru acordarea acestui drept stabilite prin hotărâreadin 04 iunie 2009 Consiliului de A. al pârâtei, fiind un drept al angajatorului să stabilească anumite criterii de acordare a acestui beneficiu salariaților ce au avut o contribuție deosebită la realizarea profitului, în sensul că activitatea prestată de reclamantă, raportat la fișa de evaluare depusă la dosar f.40-42, coroborată cu pct. 7 din hotărârea menționată f.30, nu a fost apreciată de angajator ca având un aport important la realizările societății pârâte.
Nu există nici o justificare nici în contractul colectiv de muncă aplicabil
și nici în legislația muncii aplicabilă pentru obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1126 lei, sumă care într-adevăr a fost acordată salariaților concediați pe baza celui de-al doilea program de concediere colectivă, acest drept bănesc fiind însă generat de convenția dintre patronat și sindicat și se referă exclusiv la salariații respectivi, având la bază necesitatea de menținere a unui climat de ordine, disciplină, și lipsit de tensiuni sociale, acea convenție neputând produce efecte și pentru trecut în privința salariaților concediați în prima etapă, motiv pentru care suma solicitată nu a putut fi acordată reclamantei.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea civila formulată de reclamanta C. V. împotriva pârâtei SC I. SA B.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depusă la dosar (f.91), deoarece față de respingerea acțiunii reclamanta se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamanta C. V. solicitând modificarea sau casarea sentinței atacate.
În memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 67 și 69 din Codul muncii, respectiv că plata compensatorie prevăzută de art. 103 pct.5 din C. colectiv de muncă se acordă când se desface contractul colectiv de muncă din inițiativa angajatorului (fiind compensația ce se acordă în cazul prevăzut de art. 67 din Codul muncii), iar compensațiile prevăzute de pvt.7 lit.b) din P. de concediere colectivă nr. 638/(...) sunt cele prevăzute de art. 69 alin. (2) lit.f) din Codul muncii, fiind acordate în cazul concedierii colective.
Fiind o concediere colectivă, drepturile prevăzute de lege pentru concedierea colectivă sunt cele prevăzute de OUG 9., respectiv de HG nr. 6., în care se precizează care este salariul mediu net pe unitate care se are în vedere la stabilirea plăților compensatorii.
S-a mai precizat că Hotărârea nr.3/(...) nu este valabilă întrucât nu este semnată de reprezentanții salariaților și încalcă prevederile legale pentru stabilirea salariului mediu net pe unitate. M. de la pct.3 din Adresa nr.810/(...) în sensul că numai în ceea ce privește plata plăților compensatorii s-a avut în vedere salariu mediu net pe societate demonstrează că salariul mediu net este mult mai mare. Această adresă este și o dovadă că la momentul concedierii colective între angajator și reprezentanții salariaților nu s-a semnat niciun act.
În opinia recurentei în mod eronat a reținut instanța de fond că P. de concediere colectivă a fost semnat și de către reprezentanții salariaților, respectiv că legea nu reglementează plățile compensatorii, o dovadă contrară în acest sens constituindu-l punctul de vedere al procurorului general exprimat în Adresa nr. 7106/1827/III-5/2009.
S-a mai arătat că la data emiterii P.ui de concediere colectivă și a Deciziei de concediere nr. 69/(...) nu era în vigoare C. colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2009-2010, care a fost înregistrat la data de (...).
În ceea ce privește participarea la profit s-a precizat că legea nu prevede că salariatul trebuie să aibă merite deosebite, iar referitor la suma de 1126 leiprimită de salariații concediați ulterior recurentei nu s-a precizat în baza cărei convenții s-a plătit această sumă, înțelegerea din (...) fiind nulă întrucât a fost emisă după ce foștii salariați s-au adresat instanțelor de judecată.
Recurenta a depus o completare a motivelor de recurs în data de (...), care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată conform dispozițiilor art. 80 din
Legea 168/1999.
Intimata SC I. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondată arecursului.
În probațiune s-au administrat înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
1. Plățile compensatorii.
Recurenta a fost concediată prin D. nr. 69/(...) (fila 26 dosar fond) începând cu data de (...), în baza P.ui de concediere colectivă nr.638/(...) (fila
21). În cuprinsul deciziei de concediere se menționează că „salariatul va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, în vigoare la data concedierii (art.104 pct.5)";.
C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 a fost depus la D. B.-N. în data de (...) și înregistrat în Registrul special de evidență a
C. colective de muncă în data de (...) (filele 9 și 10 dosar recurs).
Așa cum a arătat și recurenta, C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 a fost depus la D. B.-N. în data de (...) și înregistrat în Registrul special de evidență a C. colective de muncă în data de (...) (filele 7 și 8 dosar recurs).
Potrivit art. 25 din Legea 130/1996 (1) C. colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă si protecție socială județeana sau a municipiului B., după caz. (3) Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării. Părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate sa fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului";.
Conform dispoziției legale menționate anterior, întrucât părțile nu au convenit o altă dată a aplicării contractelor colective de muncă, acestea produc efecte de la data înregistrării, în speță (...), respectiv (...).
Având în vedere dispoziția expresă din art. 4 alin. (1) din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, clauzele acestuia produc efecte și după expirarea termenului de 12 luni pentru care a fost încheiat până la încheierea următorului contract, respectiv până la data de (...).
Curtea apreciază că întrucât legalitatea măsurii desfacerii contractului individual de muncă munca se analizează în raport cu data emiterii și nu cu data de la care aceasta produce efecte, nulitatea presupunând existența unor cauze contemporane încheierii actului, data concedierii este data emiterii deciziei de concediere și nu cea de la care aceasta produce efecte. În caz contrar, plățile compensatorii ar fi determinate printr-un contract colectiv de muncă în vigoare după data emiterii deciziei de concediere, ceea ce nu poate fi admis întrucât măsura concedierii în ansamblu (inclusiv cuantumul plăților compensatorii) trebuie analizată în raport de dispozițiile legale și contractuale valabile la data emiterii ei.
Pentru aceste considerente, se apreciază că, în raport de data concedierii, drepturile de care trebuie să beneficieze recurenta sunt cele prevăzute de C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, care în art.104 pct.5 prevede că în cazul desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații primesc o plată compensatorie încuantum de 5 salarii tarifare, în cazul salariaților cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, cum este cazul recurentei. De altfel, și în decizia de concediere se face referire la art. 104 pct.5 din CCM și nu la art.103 pct.5, articol în care sunt reglementate plățile compensatorii în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009.
Mai mult, Curtea reține că în P. de concediere colectivă înregistrat sub nr. 638/(...) (filele 21-23 dosar recurs), încheiat conform dispozițiilor 69-71 din
Codul muncii se prevede că indemnizațiile pentru concediere se acordă în funcție de vechime, conform art. 104 pct.5 din CCM, fiind determinate prin raportare la salariul tarifar.
Întrucât conform art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută,
Curtea reține că obligațiile angajatorului în cadrul procedurii colective trebuie respectate în totalitatea lor, ceea ce nu s-a realizat în cauză, întrucât angajatorul a stabilit cuantumul plăților compensatorii în mod diferit de programul de concediere colectivă. În plus, angajatorul a stabilit acest cuantum în data de (...) (fila 32 dosar fond), după emiterea deciziei de concediere a recurentei.
Contrar celor invocate de recurentă, plățile compensatorii la care este îndreptățită nu se calculează în raport de dispozițiile art.22 din HG nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 9. privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de munca vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, întrucât acest articol se referă la modul de calcul al plăților compensatorii achitate de agențiile pentru ocuparea și formarea forței de muncă (art.29 din OUG 9.) și nu de angajator.
Conform carnetului de muncă al recurentei, salariu tarifar al acesteia este de 1345 lei (fila 211 dosar recurs), fiind mai mare decât salariu mediu net pe unitate în raport de care a plătit angajatorul plățile compensatorii, respectiv
1126 lei.
În concluzie, Curtea apreciază că plățile compensatorii la care este îndreptățită recurenta trebuie calculate în raport de salariul tarifar al acesteia,
și nu de salariul mediu net pe unitate, cum greșit a apreciat instanța de fond prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
2. Suma ce reprezintă participarea recurentei la profitul intimatei aferentanului 2008
Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit Hotărârea nr. 4 din (...) a Consiliului de A. a SC I. SA B. prin care s-a aprobat criteriile de distribuire a profitului net al anului 2008 (fila 30 dosar fond). Astfel, după enumerarea sumelor repartizate pe secții, în actul menționat se prevăd criteriile de acordare a participării la profit, după cum urmează „1. Se exclud de la repartizarea profitului cei care au lucrat mai puțin de trei luni în anul
2008. 2 Sumele se repartizează în funcție de numărul de zile lucrate în anul
2008. 3. Se calculează un procent între timpul efectiv lucrat și timpul maxim disponibil, pentru fiecare salariat. 4. Procentul rezultat se aplica la suma medie repartizată pe salariat, fabrici și compartimente. 5. La sumele rezultate se aplică următoarele criterii: - pentru cei sancționați cu suspendarea CIM se acordă 40% din sumă; - pentru cei sancționați cu 10 % pe trei luni sau retrogradarea din funcție se acordă 50% din sumă; - pentru cei sancționați cu
10 % pe două luni se acordă 60% din sumă; - pentru cei sancționați cu 10 % pe o lună se acordă 70% din sumă; - pentru cei sancționați cu 5 % pe o lună se acordă 80% din sumă; - pentru cei sancționați cu avertisment se acordă 90% din sumă. 6. La sumele astfel rezultate se aplică un procent de 80%. 7. Sumelerămase după aplicarea criteriilor și a procentului de 80 % rămân la dispoziția directorilor de fabrici, de departamente, direcții și șefilor de compartimente, pentru a fi distribuite salariaților în funcție de aportul fiecăruia la realizările fabricii, respectiv ale societății";.
Contrar celor reținute de instanța de fond, conform punctului 7 din Hotărârea nr. 4 din (...), numai sumele rămase după aplicarea criteriilor prevăzute la punctele anterioare și a procentului de 80 % sunt distribuite în funcție de aportul fiecărui salariat la realizările fabricii. per a contrario celelalte sume sunt distribuite în funcție de criteriile anterioare (prevăzute de pct.1-6), pe care intimata nu contestă că recurenta nu le-a îndeplinit.
Dacă s-ar reține interpretarea instanței de fond, ar rezulta de exemplu că persoanele sancționate disciplinar ar beneficia de participarea la profit, fără să fie condiționate de aportul la realizările fabricii, iar cele care nu au fost sancționate disciplinar beneficiază de cota de profit în funcție de aportul la realizările fabricii, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
În consecință, se apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata sumei reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
3. Plata sumei de 1126 lei acordată salariaților concediați colectiv ulteriorrecurentei Î n mod judicios a apreciat instanța de fond că nu există temei pentru acordarea acestei sume nici în contractul individual de muncă, nici în contractul colectiv de muncă aplicabil și nici în lege. Faptul că această sumă a fost acordată salariaților concediați în baza unui program de concediere ulterior (nr. 1571/2009) nu justifică acordarea ei pentru trecut salariaților concediați în prima etapă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct.9 și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 4994 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și, în consecință:
Se va obligă pârâta să achite reclamantei diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii.
Se va obligă pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă se va obligă reclamanta, ca parte aflată parțial în culpă procesuală, să plătească pârâtei suma de 333 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea a
1/3 din onorariul de avocat (fila 91 dosar fond), reclamantei respingându-i-se un capăt de cerere din cele trei pe care le-a promovat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței de fond.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă se va obligă recurenta să plătească intimatei suma de 333 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând 1/3 din contravaloarea onorariului de avocat (fila 213 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 4994 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care omodifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și, în consecință: Obligă pârâta să achite reclamantei diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 333 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 333 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: M.L.B. și C.N.
| ← Decizia civilă nr. 1771/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3219/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
