Decizia civilă nr. 4440/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 4440/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 1186 din 30 mai 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.
(...)*, privind și pe pârâta intimată SC I. SA B. și pe chemata în garanție A. N.
DE A. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Totodată, se constată că la data de 27 octombrie 2011, pârâta intimată, prin reprezentant, a depus note de ședință prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, iar în situația în care nu se va prezenta, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtei intimate să se prezinte, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la ora 1615, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Având în vedere că prin notele de ședință pârâta intimată a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1186 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, au fost respinse excepțiile prematurității și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta SC I. SA.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei S. „. S. B., ca fiind îndreptată împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S. „.
S. B. împotriva chematei în garanție A. N. de A. F. B., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată atât de pârâtă cât și de chemata în garanție A. este neîntemeiată, întrucât reclamanta a acționat în calitate de fostă salariată a pârâtei angajator, a invocat expres prevederile art.
281-283 Codul muncii ce reglementează scopul jurisdicției muncii, părțile conflictului de muncă și termenul pentru formularea cererilor în materie dintre salariați și angajatori.
Reclamanta nu a chemat în judecată și pe A., în calitate de pârâtă, stabilirea cadrului procesual în procesul civil fiind la latitudinea reclamantei, în baza principiului disponibilității procesuale, reclamanta fiind cea care alege cu cine se judecă în calitate de pârât. A. reclamantei nu este inadmisibilă față de angajator, chiar dacă, prin dispoziții legale speciale se reglementează o procedură specială de restituire a sumelor reținute în plus cu titlu de contribuții și impozit, atunci când acestea se solicită a fi restituite de către organul fiscal, deoarece această procedură nu este prevăzută pentru litigiile de muncă. Pârâta a invocat și excepția prematurității acțiunii, excepție motivată pe aceleași considerente invocate și pentru susținerea inadmisibilității acțiunii.
Diferența dintre prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii în situația în care dispozițiile legale prevăd o procedură administrativă prealabilă, obligatoriu de urmat, este dată doar de începerea sau neînceperea unei astfel de proceduri, anterior sesizării instanței.
În situația în care acțiunea se promovează fără ca, în prealabil, să se fi demarat procedura administrativă prealabilă este incidentă excepția inadmisibilității acțiunii iar atunci când procedura prealabilă a fost demarată dar nu s-a așteptat finalizarea ei și a fost promovată acțiunea în instanță, este incidentă excepția prematurității.
Or, în speță, aflându-ne în prezența unui conflict de muncă legea nu prevede obligativitatea unei proceduri administrative prealabile astfel că apare ca neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii, pentru motivele expuse anterior la analizarea excepției inadmisibilității și a fost respinsă ca atare.
În schimb, excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei, a fost admisă pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta a chemat în judecată fostul angajator solicitând obligarea acestuia să restituie suma reținută cu titlu de impozite și contribuții la asigurări sociale, apreciind că pârâta a reținut și virat nelegal aceste sume la bugetul de stat.
Reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor datorate de salariați, în condițiile legii, prin reținere la sursă, este o operațiune pe care angajatorul o efectuează în calitate de mandatar al bugetului de stat, distinct de raportul juridic de muncă în virtutea căruia angajatorul face plata salariului către angajat, astfel că, în această situație angajatorul nu acționează în nume propriu ci în calitate de mandatar.
Și este așa deoarece, într-o astfel de situație raportul juridic de drept fiscal se încheie între contribuabil (salariat) și organul fiscal (administrația fiscală competentă) prin intermediul angajatorului (mandatarul organului fiscal) iar conflictul ce are ca obiect acest raport juridic est de drept fiscal suspus competenței materiale a instanțelor judecătorești prevăzute la art. 10 din L. nr. 554/2004.
Prin urmare raportul juridic în baza căruia angajatorul, în calitate de mandatar al instituțiilor financiare, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. f) din Codul muncii corelat cu art. 58 din Codul fiscal, este obligat să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii, are naturajuridică a unui raport juridic de drept fiscal guvernat de normele C. fiscal (art.
1 din L. nr. 5. privind Codul fiscal).
Cum angajatorul are doar calitatea de mandatar și nu de titular în cadrul raportului juridic de drept fiscal , atunci când se solicită restituirea de sume cu titlu de contribuții și impozite datorate de salariați, în condițiile legii, reținute la sursă și virate bugetelor autorităților fiscale, conflictul în legătură cu modalitatea de impunere, reținere și virament nu se angajează direct cu angajatorul ci cu autoritatea fiscală, prin utilizarea procedurii prealabile a contestației prevăzute de art. 205 C.. Cererea de restituire a unor sume plătite ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale (art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal) se soluționează conform art. 117 alin. 6 din Codul fiscal prin O. nr. 1. pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Abia după epuizarea acestor căi administrative, în situația în care persoana se consideră vătămată are dreptul de a apela la jurisdicția de contencios fiscal, caz în care trebuie să fie chemat în judecată alături de organul fiscal și angajatorul (plătitorul de venituri), pentru opozabilitate.
Cum, în cauză, reclamanta a chemat în judecată angajatorul în nume propriu și nu în calitate de mandatar al instituțiilor financiare și nu a chemat în judecată titularul obligației de restituire, care este instituția financiară, excepția lipsei calității procesuale pasive a angajatorului este întemeiată și acțiunea va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Urmare a faptului că acțiunea inițială a fost respinsă și pârâta nu a căzut în pretenții, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casareahotărârii pronunțate de prima instanță, iar prin rejudecare să-i fie admisă acțiunea inițială.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta SC I. SA a impozitat compensația atribuită angajaților concediați, art. 48 alin. 3 lit. c din Codul fiscal, prevăzând că „nu sunt considerate venituri brute sumele primite ca despăgubiri";.
S-a mai arătat că în legislația de drept fiscal nu există denumirea de mandatar al bugetului de stat, pârâta SC I. SA B., în raportul juridic de drept fiscal fiind contribuabil - persoană juridică , art. 17. alin.2 Cod procedură fiscală, debitor - art. 25. alin. 1 Cod procedură fiscală sau plătitor art. 26. alin. 1 Cod procedură fiscală.
În baza art. 40. alin. 2 lit. f, pârâta SC I. SA B., în calitate de angajator, era obligată să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, ori este foarte clar că în momentul când i s-a atribuit despăgubirea de
5630 lei, reclamanta nu mai era salariată, contractul ei individual de muncă încetând la data de (...), iar plata sumei de 5630 lei, s-a făcut la data de (...), conform fluturașului.
Calitatea de mandatar financiar este atribuită unei persoane juridice, prin S. a 2-a, art. 26, alin.5, din L. 334/17 iulie 2006 privind finanțareaactivității partidelor politice și a campaniilor electorale. E. singura lege care stabilește calitatea de mandatar financiar.
Art. 117 alin. l lit. d Cod procedură fiscală, invocat de instanța de fond, se referă în exclusivitate la procedura urmată de debitorii - contribuabili persoane juridice, cum este SC I. SA B. iar O. MFP 1., la punctele 2-6, precizează procedura urmată de contribuabilii juridici pentru restituirea, compensarea sau rambursarea sumelor de la buget.
Instanța de fond, prin invocarea art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală coroborat cu pct. 2-6 din O. MFP 189912004, indică procedura pe care era obligată să o urmeze pârâta - reclamantă în cererea de chemare în garanție, SC I. SA B. pentru a i se restitui sau compensa sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a legii, dar aplică această procedură la reclamantul din cererea inițială, care în raport de drept fiscal este CONTRIBUABIL - PERSOANĂ FIZICA, art.17, alin. 2, Cod procedură fiscală.
Reclamanta, fiind persoană fizică, nu poate face cerere pentru restituire, organul fiscal restituind impozitul reținut în plus din oficiu art. 117 alin.2 Cod procedură fiscală și pct. 8 din O. MFP 1..
Instanța de fond mai apreciază că litigiul este de competenta secției contencios administrativ, precizând art. 10. din L. 554/2004 ori este clar precizat în art. 10 din L. 554/2004 că pentru a se adresa instanței de contencios administrativ este obligatoriu să existe un act administrativ sau să existe refuzul autorității de a soluționa o cerere.
Pentru a demonstra că acțiunea reclamantului este un raport juridic de drept fiscal, instanța de fond invocă art. 1 din L. 5. privind Codul fiscal, ignorând în totalitate că acest articol face trimitere la impozitele și taxele prevăzute în art. 2 Cod fiscal, articol care la lit. a - h stabilește care sunt impozitele și taxele reglementate de L. 5..
De reținut este si motivarea instanței de fond pentru excepțiile: necompetența secției civile pentru soluționarea litigiului; excepția inadmisibilității și excepția prematurității acțiunii, excepții respinse de instanța de fond tocmai pe motivul că tribunalul a calificat acest litigiu ca fiind un conflict de muncă de competența jurisdicției muncii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod legal a reținut instanța de fond că pârâta SC I. SA, în calitate de fost angajator, nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea prin care reclamanta a solicitat restituirea impozitului pe venit și contribuțiilor la asigurările sociale calculate asupra sumelor primite cu titlu de salarii compensatorii la concediere.
Obligația angajatorului de a calcula și reține impozitele și contribuțiile de asigurări sociale pentru angajații săi nu îl transformă pe acesta într-un debitor în sensul art. 25 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, întrucât reținerea și virarea impozitelor și contribuțiilor datorate de salariați este o operațiune pe care angajatorul o efectuează în calitate de mandatar al organelor financiare, iar raportul juridic de drept fiscal se încheie între contribuabil (salariat) și organul fiscal.
E. adevărat că legea nu reglementează expres că angajatorul este un mandatar al bugetului de stat, însă acesta are obligația de a calcula și reține lunar contribuțiile și impozitele aferente drepturilor acordate angajaților și de a le vira la bugetul de stat, iar aceste operațiuni nu se realizează în temeiulraportului de muncă, ci a unui raport juridic de drept fiscal, ale cărui subiecte sunt statul, prin organele financiare care au atribuții în realizarea veniturilor bugetare, respectiv contribuabilii, în speță persoana fizică obligată la plata impozitelor și a contribuțiilor.
Plata impozitelor și contribuțiilor prin reținere la sursă nu îi schimbă calitatea salariatului de contribuabil, dar nici nu îl transformă pe angajator într-un subiect al raportului juridic bugetar, acesta acționând doar ca un mandatar legal al organului fiscal teritorial.
Contrar celor invocate de recurentă, în lipsa unor prevederi exprese, art. 117 alin. 1, respectiv O. 1. din Codul de procedură fiscală nu se aplică numai contribuabililor persoane juridice. E. adevărat că art. 117 alin. 2, 3 și 4 se referă expres la persoane fizice, însă este o situație de excepție care se referă la regularizarea anuală a impozitului pe venit.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.117
Cod procedură fiscală și O.ui MFP nr. 1. pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, persoanele interesate pentru restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de impozite și contribuții la buget, trebuie să formuleze o cerere adresată organului fiscal competent, în cauză unitatea A. de la domiciliul contribuabilului, iar acest organ urmează a admite or respinge cererea prin act administrativ fiscal, în funcție de prevederile legale incidente. În cazul respingerii cererii de restituire prin act administrativ fiscal ce se comunică celui ce a făcut cererea, acesta poate să introducă contestație la tribunal la secția de contencios administrativ și fiscal, ocazie cu care în acel cadru procesual, instanța competentă pentru aplicarea legislației fiscale, sesizată legal, în contradictoriu cu organul fiscal, urmează să analizeze dacă în mod corect și legal s-a realizat reținerea și virarea sumei de bani cu titlu de impozit și contribuții de asigurări sociale de către angajator din plățile compensatorii acordate salariatului cu ocazia concedierii colective. În situația în care cererea de restituire formulată nu este soluționată, cel interesat este îndreptățit să acționeze organul administrativ pentru refuzul de rezolvare a cererii, în condițiile legii contenciosului administrativ.
În consecință, Curtea apreciază că față de modul în care a fost formulată acțiunea, pârâta SC I. SA nu are calitate procesuală pasivă, ceea ce împiedică analiza motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală la plata în favoarea intimatei SC I. SA a sumei de
300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva Sentinței civile nr. 1186 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC I. SA suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: S. I.
| ← Decizia civilă nr. 4055/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4019/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
