Decizia civilă nr. 4443/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4443/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. N. M. C.-N. în numele și pentru membrul de sindicat L. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1814 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC N. R. S., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent L. A. S., reprezentanta reclamantului recurent consilier juridic C. P. M.
și reprezentanta pârâtei intimate av. B. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că renunță la judecarea cererii având ca obiect anularea deciziei de sancționare.
Reclamantul recurent L. A. S., de asemenea, arată că renunță la judecată privind anularea deciziei de sancționare.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei o cerere prin care arată că renunță la judecată în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs, solicitând a se lua act și de renunțarea făcută de reclamantul recurent și modificarea hotărârii în acest sens.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1814 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S. N. M. C. N. în numele și pentru membrul de sindicat L. A. S. în contradictoriu cu pârâta SC N. R. S. C.-N., având ca obiect un litigiu de muncă.
A fost obligat membrul de sindicat, în numele căruia a fost promovată acțiunea L. A. S. la plata în favoarea pârâtei a sumei de 10.966,89 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
M. de sindicat reprezentat de reclamant este angajat al societății pârâte în funcția de instructor linii, în baza contractului individual de muncă nr.
96607/(...) (f.29), fiind sancționat prin D. nr. 2757 din 16 noiembrie 2010 (f.27) cu retrogradarea din funcția de instructor linii, pe funcția de operator mașină de calculat, pe o perioadă de 60 de zile, cu salariul corespunzător funcției de operator mașină de calculat.
Conform deciziei de sancționare, considerentele pentru care angajatorul a dispus această măsură, au fost cu privire la angajații din subordine, respectiv salariatul nu a stabilit și urmărit obiectivele activității specifice ale angajaților din subordine și nu a supravegheat personalul din subordine, pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor stabilite la nivel de echipă. În ce privește responsabilitățile postului, salariatul a fost sancționat pentru neîndeplinirea obiectivelor/targetelor zilnice comunicate și cunoscute în prealabil, pentru că nu a monitorizat consumul de materiale, neluarea măsurilor pentru reducerea rebuturilor și neînțelegerea sarcinilor și responsabilităților principale, dată fiind derularea lentă a activităților și lipsa de implicare în activitățile zilnice.
Sub aspect legal, măsura dispusă de intimată întrunește condițiile prevăzute de art. 268 alin. 2 C. Muncii iar sub aspectul temeiniciei instanța a constatat că faptele reținute în sarcina salariatului constituie abateri disciplinare, ele reprezentând încălcări ale sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului.
Și sub aspectul prevederilor art. 267 C. Muncii, decizia se încadrează în limitele de legalitate, pârâta procedând la efectuarea cercetării disciplinare urmare a referatului întocmit de numita D. Ana-M. (f38), salariatul fiind convocat pentru data de (...), semnând în acest sens dovada de comunicare (f.39-40), iar ulterior a răspuns prin nota explicativă de la fila 41-42 la întrebările formulate în legătură cu faptele săvârșite.
Mai mult, angajatorul a procedat în mod legal și anterior efectuării cercetării, constituind comisia de verificare (f.115), a cărui proces verbal (f.89) a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
În ce privește aplicarea sancțiunii cuvenite, instanța a considerat că în mod corect pârâta a apreciat și aplicat gradual sancțiunea, raportat la caracterul abaterii săvârșite, prevederile art. 266 C. Muncii fiind aplicate în mod corect.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, instanța a obligat membrul de sindicat în numele căruia a fost promovată acțiunea, L. A. S. la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 10.966,89 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. N. M. C.-N. pentru reclamantul L. A. S. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensuladmiterii contestației astfel cum a fost formulată, respectiv, anularea deciziei nr.
2757/(...), cu consecința repunerii părților în situația anterioară și plata corespunzătoare a drepturilor salariale.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, privitor la lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie sa le cuprindă raportat la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a și c din Codul Muncii coroborat cu art.76 - 77 din C.muncii, că decizia nu precizează în ce a constat și când s-a produs nestabilirea și neurmărirea obiectivelor specifice ale angajaților din subordine, nesupravegherea personalului a", subordine, neîndeplinirea targheturilor zilnice comunicate și cunoscute în prealabil, nemonitorizarea consumului de materiale, ce masuri pentru reducerea rebuturilor nu a luat deși putea și trebuia sa le facă, și nici prin ce fapte concrete s-a produs derularea lenta a activităților și lipsa de implicare în activitățile zilnice și care ar putea duce la concluzia ca nu înțelege sarcinile și responsabilitățile principale aferente postului ocupat de acesta.
Solicită instanței sa observe ca, nici una dintre pretinsele fapte precizate în cuprinsul deciziei de sancționare nu permit ancorarea acestora în timp, când au fost săvârșite, nici în convocarea salariatului la cercetarea disciplinara și nici în referatul comisiei de cercetare disciplinara nefăcându-se nici cea mai vaga referire despre momentul săvârșirii acestora, se prevede doar în decizia de sancționare la finalul precizării acestora ca "faptele enumerate s-au derulat cu consecventa pe o durata de aproximativ doua luni, în perioada septembrie-octombrie 2010", fără a se preciza în concret pentru fiecare fapta în ce constat, prin ce modalitate s-a produs, și când a fost săvârșita, aspecte care sa permită verificarea temeiniciei celor reținute.
Sub aspectul legalității procedura emiterii deciziei de sancționare este viciata imprimând același caracter și deciziei de sancționare emise în aceste condiții, aspecte învederate la termenul din (...) cu trimitere la prevederile art. 267 din C.Muncii.
Sub aspectul temeiniciei, abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului nu s-au confirmat, parata nefiind în măsura sa dovedească prin probatoriul administrat (înscrisuri) existenta acestora.
Raportat la prevederile art.287 din C.muncii, sarcina probei în sensul existentei abaterii disciplinare revine angajatorului, aceasta înțelegând sa o probeze numai prin înscrisuri, acestea fiind lipsite de orice consecințe juridice pe planul răspunderii disciplinare a salariatului, în condițiile în care, nu susțin și nu concura la dovedirea nici uneia dintre pretinsele abateri disciplinare reținute în sarcina salariatului.
Privitor la criteriile de individualizare prevăzute de art.266 din C.Muncii instanța în mod eronat a reținut ca sancțiunea a fost corect individualizata în condițiile în care, fata de împrejurările concrete în care a fost săvârșita abaterea disciplinara și lipsa unor antecedente ale salariatului (întrebarea nr.5 din interogatoriul paratei-contestatorul fiind sancționat pentru prima data în data de (...)) s-a aplicat sancțiunea retrogradării pe perioada maxima de 60 de zile, sancțiunea cea mai grava după desfacerea contractului individual de munca.
Referitor la valoarea cheltuielilor de judecata încuviințate de instanța de fond reprezentând onorariul avocațial, respectiv suma de 10.966,89 lei, și ulterior
și a celor solicitate în recurs, se justifica aplicarea prevederilor art. 274
C.pr.civila, în sensul, micșorării onorariului avocațial potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, constatând ca acestea sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau munca depusa de avocat.
Intimata SC N. R. S., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
La termenul de judecată din data de (...), reclamantul L. A. S., prezent personal în fața instanței de recurs, a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii din acțiunea dedusă judecății având ca obiect anularea deciziei de sancționare nr. 2757/(...), iar pârâta intimată, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care precizează că înțelege să renunțe la solicitarea cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 c.pr.civ., reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 246 c.pr.civ., Curtea urmează să i-a act de renunțarea reclamantului la judecată în ceea ce privește cererea privind anularea deciziei de sancționare.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ. recursul declarat de S. N. M. C.-N. pentru reclamantul L. A. S. va fi admis în parte cu consecința modificării în parte a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Totodată se va lua act de renunțarea pârâtei S. R. S. la solicitarea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Va fi menținută soluția de respingere a acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, întrucât, formal, nu a existat o manifestare de voință expresă din partea reclamantului în sensul renunțării și la acest capăt de cerere, deși renunțarea lacapătul de cerere principal al acțiunii produce efecte în același sens și asupra petitului accesoriu.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. N. M. C.-N. pentru reclamantul L. A. S. împotriva Sentinței civile nr.1814 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că ia act de renunțarea reclamantului L. A. S. la judecarea cererii având ca obiect anularea deciziei de sancționare disciplinară.
Ia act de renunțarea pârâtei S. R. S. la solicitarea cheltuielilor de judecată în fond.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 3797/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2958/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
