Decizia civilă nr. 4532/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4532/R/2011
Ședința publică din 07 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC I. P. & C S. I. - S. C. împotriva sentinței civile nr. 2824 din 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 02 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat D. G. a depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se constată că la data de 04 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 31 octombrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2824 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta SC I. P. & C S. I. - S. C. și, în consecință, s-a dispusă anularea Deciziei nr.945/(...) emisă de pârâtă și obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat în perioada (...)-(...).
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între parți a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat sub nr. 47/(...), reclamantul fiind angajat in funcția de șofer autocamion, pentru perioada nedeterminata.
Prin Decizia nr.945/(...) parata a dispus concedierea reclamantului in temeiul art. 65 din C. muncii, urmare a desființării locului de munca al acestuia
(fila 25).
Analizând sub aspectul legalității decizia emise de intimate instanța a reținut ca aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 C. muncii.
Sub aspectul temeiniciei Deciziei nr. 945/(...) instanța a avut in vedere dispozițiile art. 77 din C. muncii potrivit cărora in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere.
Conform deciziei analizate, concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 alin 1
C. muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat determinat de ". unor împrejurări de fapt si de drept in desfășurarea activității I.
P. & C S. I.- S. C., după cum urmează: finalizarea parțiala a lucrărilor la obiectivul V. O. C.-Est, conform contractelor de lucrări nr.3012/(...) si nr.
3016/(...)";.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 C. muncii cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa (art. 65 alin 2 C. muncii).
Desființarea locului de munca este efectiva atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reala când prezintă un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.
Din analiza deciziei de concediere nu rezulta caracterul real si obiectiv al desființării locului de munca ocupat de contestator, respectiv nu rezulta ca ,in realitate, desființarea locului de munca a fost cauzata de reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective, fără legătura cu persoana salariatului. De asemenea nu rezulta existenta motivelor temeinice vizând reorganizarea activității societarii, existenta unor studii, analizarea unor date sau indicatori din care sa reiasă caracterul necesar al desființării postului, din acest punct de vedere decizia fiind, practic, nemotivata.
E. real ca in H. nr. 425/(...)(f16-17) emisa de conducerea paratei se face vorbire despre «. parțiala a tronsonului 2 al variantei de O. C. Est, scăderea volumului de munca la nivelul societarii, finalizarea achizițiilor necesare realizării obiectivului susmenționat si reducerea semnificativa a activității pe șantierul de producție datorat finalizării parțiale a investiție » fără ca aceste afirmații generice sa fie întemeiate pe indici economici , in măsura sa dovedească gradul de scădere a activității la nivelul paratei si necesitatea diminuării proporționale a posturilor.
Mai mult, instanța a observat ca prin H. nr. 425/(...) s-a decis desființarea următoarelor posturi :un post mecanic auto,2 posturi șofer autocamion, un post femeie de serviciu. Or, după cum rezulta din organigrama depusa in probațiune de către parat la filele 36-37 in realitate a fost desființat un singur post de șofer autocamion ( cel ocupat de către reclamant).
Mai mult, instanța a reținut ca la identificarea concreta a postului care a fost desființat parata nu a ținut seama de criteriile precis determinate prin art. 75 din CCM la nivel de unitate, potrivit căruia : « La luarea măsurii de desfacere a contractului individual de munca pentru reducerea de posturi se vor respecta , in ordine, următoarele criterii de selecție :daca măsura ar putea afecta doi soți care lucrează in unitate, se desface contractul de munca al soțului care are venitul mai mic(..) ;măsura sa afecteze mai întâi persoanele care nu au copii in întreținere ; măsura sa afecteze numai in ultimul rând salariații care au copii in întreținere sau salariații unici întreținători de familie, precum si cei care au mai puțin de 3 ani pana la îndeplinirea condițiilor de pensionare la cererea salariatului. »
Concluzionând, raportat la dispozițiile art. 77 din C. muncii, societatea intimata a identificat drept măsura necesara si suficienta pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta desființarea postului contestatorului precum si desființarea unui post de îngrijitor.
Or, eficientizarea activității este puțin probabil sa se fi realizat numai prin concedierea unei singure persoane cu atribuții in munca de șantier iar acest aspect, coroborat cu cele mai sus expuse, lipsește cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.
E. real ca o societate comerciala este libera sa își organizeze respectiv reorganizeze activitatea conform politicilor proprii adoptate in vederea realizării scopului economic pentru care a fost înființata. In acest demers, insa, societatea comerciala este ținuta la a respecta toate drepturile angajaților săi , nefiind admisibil ca la adăpostul noțiunii de «. sa încalce aceste drepturi.
In acest context instanța validează doar parțial susținerile intimatei potrivit cărora modalitatea concreta de reorganizare a societarii nu poate fi cenzurata de instanța cu corecția ca modalitatea de reorganizare este lăsată la latitudinea angajatorului doar in condițiile in care se dovedește ca aceasta măsura apare ca o soluție logica si evidenta a problemelor cu care se confrunta angajatorul, ipoteza care nu se verifica in cauza de fata.
Pentru considerentele de mai sus instanța a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 945/(...) iar in temeiul art. 78 din C. muncii va obliga parata sa plătească reclamantului acestuia o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta in perioada (...)-(...).
Instanța a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea paratei la plata contravalorii transportului reclamantului de la domiciliu la locul de munca, reținând ca o astfel de clauza nu a fost negociata de părți prin contractul individual de munca iar atât timp cat nu s-a probat existenta dreptului reclamantului nu se poate retine obligația corelativa acestui drept in sarcina paratei.
În temeiul art. 276 Cod procedura civila instanța a obligat parata sa plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecata in cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. I. P. & C S. I. - S. C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, modificarea parțială a sentinței în sensul diminuării întinderiiobligației sale de plată a drepturilor salariale la perioada (...) - (...), cu cheltuieli de judecată în ambele variante.
În motivarea recursului s-a arătat că lucrarea contractată de reclamantă pentru executarea căreia a fost angajat reclamantul (tronsonul 2 al variantei de ocolire C.-Est) a fost finalizată la (...), conform procesului verbal de predare primire încheiat de D., ceea ce a determinat scăderea volumului de muncă la nivelul societății, nefiind necesară prin urmare întocmirea unor studii sau analizarea unor indicatori economici pentru fundamentarea măsurii concedierii în situația reducerii activității în urma realizării obiectivului.
Se susține că decizia de concediere indică motivele reducerii postului, făcând trimitere și la procesul verbal de predare primire din (...), care nu a fost analizat de către prima instanță.
Se contestă concluzia primei instanțe că eficientizarea activității nu se poate realiza prin concedierea unei singure persoane, arătându-se că au avut loc mai multe concedieri, precum și că reorganizarea activității nu este condiționată strict de o situație economică precară, fiind determinată de oportunitățile sale de afacere.
Se critică audierea martorilor de către prima instanță cu privire la aspectele legate de concediere deoarece teza probatorie încuviințată se limita la dovedirea decontării contravalorii transportului, ceea ce s-a invocat fără succes în fața primei instanțe.
Se prevalează recurenta de dezlegările date prin sentința civilă nr.704/2001 a T. C. (dosarul nr.(...)), prin care s-a statuat asupra cauzei reale a concedierii altei salariate, respectiv reducerea volumului de activitate în urma finalizării de 90% a lucrărilor.
Recurenta consideră că a fost respectată ordinea de prioritate la concediere deoarece nu a mai rămas nici un post de natura celui ocupat de reclamant.
În fine, în sprijinul soluției subsidiare s-a susținut că reclamantul a beneficiat în urma concedierii de un salariu compensatoriu, ceea ce înlătură obligația pârâtei de a-i achita drepturile salariale pentru o lună ((...) - (...)).
Reclamantul D. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, susținând că finalizarea tronsonului 2 al variantei de ocolire C. E. a avut loc în octombrie 2011; că a fost desființat doar postul său de șofer din cele 7 existente; că nu s-au respectat criteriile din CCM privind ordinea prioritară la concediere; că salariatul R. S. A., potrivit acestor criterii, trebuia să fie concediat, neavând la acel moment calificarea de macaragiu și nici copii în întreținere.
Prin concluziile scrise depuse de către părți s-au reiterat apărările formulate în recurs, respectiv în întâmpinare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Dispoziția primei instanțe de anulare a deciziei de concediere se întemeiază atât pe considerentul lipsei cauzei reale și serioase a concedierii, dedusă din neîntocmirea unor studii sau indicatori economici, cât și pe cel privind nerespectarea criteriilor prevăzute de art.75 din CCM privind ordinea de prioritate la concediere.
Curtea de A. nu împărtășește opinia primei instanțe referitoare la necesitatea fundamentării măsurii concedierii pe studii, date și indicatori economici deoarece prin finalizarea lucrărilor contractate de angajator a scăzut în mod firesc volumul de activitate cu consecințe asupra schemei de personal, ceea ce nu face necesară justificarea acestei măsuri prin diverse studii și prognoze economice.
Cu toate acestea, Curtea observă că reclamantul a invocat prin acțiunea introductivă (fila 2 fond) nerespectarea criticilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate privind ordinea concedierii, arătând la termenul din (...) (fila 52 fond) că salariatul R. S., care ocupa aceeași funcție și nu avea copii în întreținere, a fost menținut pe postul de șofer în detrimentul său.
Prin concluziile scrise depuse la prima instanță reclamantul a reiterat această apărare, susținând că la momentul concedierii sale, avea spre deosebire de R. S. și calificarea de macaragiu.
Pârâta s-a apărat prin concluziile scrise depuse la prima instanță arătând că R. S. are calificarea de macaragiu și stivuitor.
În recurs reclamantul a reluat prin întâmpinare apărarea referitoare la R.
S., argumentând că acesta nu are copii în întreținere și nu avea calificarea de macaragiu la data concedierii sale, spre deosebire de reclamant care are 5 copii și era calificat ca macaragiu.
Pârâta nu a mai răspuns acestor critici prin notele de ședință sau prin concluziile scrise.
În raport de aceste apărări, Curtea constată că prin aplicarea art.75 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (fila 28 fond) nu era posibilă concedierea reclamantului care avea copii în întreținere (aspect necontestat de pârâtă), deoarece un alt salariat, R. S., angajat pe același post de șofer nu îndeplinea aceste criteriu, căruia i s-a conferit prin contractul colectiv de muncă forță obligatoriu conform art.236 alin.4 C. muncii.
În acest sens, Curtea reține că pârâta nu a dovedit, contrar art.287 C. muncii, că acest salariat ar avea copii în întreținere, că a fost angajat pe un post diferit sau parțial diferit în care să se folosească de calificarea de macaragiu, calificare obținută, de altfel la data de (...) (fila 73 fond), după concedierea reclamantului, rezultând dimpotrivă din statele de plată că este angajat în prezent ca șofer (fila 28 recurs).
Prin urmare, angajatorul nu a aplicat corect criteriile prevăzute de art.75 din CCM, concediindu-l pe reclamant, deși exista o altă persoană care ocupa același post, însă nu se încadra în situațiile ocrotite de aceste norme de protecție socială.
O atare concluzie confirmă justețea hotărârii atacate sub acest aspect, ceea ce face inutilă examinarea celorlalte critici ale recurentei privind legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, condiții de valabilitate care nu sunt întrunite din perspectiva argumentului expus anterior.
În egală măsură, criticile privind depășirea limitelor tezei probatorii nu țin cont de obligația angajatorului de depunerea dovezilor în apărare (artr.287 C. muncii), a cărei neîndeplinire are drept consecință considerarea ca probate a susținerilor reclamantului, fără a-i da posibilitatea angajatorului prin urmare să conteste valoarea probatorie a declarațiilor testimoniale luate în cauză sub aspectul faptelor pe care el însuși trebuie să le dovedească.
În fine, Curtea apreciază că deși măsura concedierii a fost anulată, pârâta are posibilitatea să invoce o compensație parțială între drepturile salariale cuvenite reclamantului în baza art. 78 alin.1 C. muncii și obligația acestuia de a restitui salariul compensatoriu acordat în temeiul unei măsuri anulate, fără intervenția instanței de judecată, în etapa executării benevole sau silite a hotărârii, fiind o problemă legată de executare.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat (fila 22).
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. I. P. & C S. I. împotriva sentinței civile nr. 2824 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului D. G. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE J UDECĂTORI G REFIER L . D. D. G. S. D.
C. M.
Red.S.D./S.M.D./2 ex./(...)/Jud.fond. M. F.B.
| ← Decizia civilă nr. 1672/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2349/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
