Decizia civilă nr. 4534/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4534/R/2011
Ședința din 07 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamanta SC U. SA, și, respectiv, de pârâții D. H., H. A., K. G., P. O., C. D., T. I. G. împotriva sentinței civile nr. 1204 din 17 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați N. M., C. G., V. G., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că la data de 04 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă SC U. SA baia M. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 31 octombrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1204 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanta S. U. S. B. M. împotriva pârâților H. A., K. G., P. O., C. D., N. M., D. H., T. I., V. G., și, în consecință au fost obligați pârâții N. M., C. D., P. O., K. G. și H. A. să-i plătească reclamantei suma de 9070,65 lei reprezentând echivalentul sumei de 2144,82 E., cu titlu de despăgubire materială, astfel: pârâtul H. A. -
30,35% din sumă, pârâtul K. G.-15,83% din sumă, pârâtul P. O.-10,79%, pârâtul C. D.-21,12% și pârâtul N. M.-21,88%.
Au fost obligați pârâții V. G., T. I., D. H., P. O., K. G. și H. A. să-i plătească reclamantei suma de 2260 lei reprezentând echivalentul sumei de 534,37 E. cu titlu de despăgubire materială, astfel: pârâtul H. A. în proporție de 23,89%, pârâtul K. G.-12,46%, pârâtul P. O.-8,49%, pârâtul D. H.-23,65%, pârâtul T. I. -
18,35% și pârâtul V. G. -13,12% .
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei formulate împotriva pârâților, ca nefondate.
Au fost compensate parte din cheltuielile de judecată ale părților și a fost obligată reclamanta să plătească fiecăruia dintre pârâții T. I., P. O. și K. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului C. G. ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului C. G. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență, că, în raport de modul defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu pârâții (toți cu excepția lui C. G.) se impune antrenarea răspunderii lor patrimoniale pentru prejudiciul constând în contravaloarea reparațiilor efectuate de partenerul contractual al reclamantei (F.) la produsele la a căror proces tehnologic și control calitativ au participat acești pârâți .
În acest sens, prima instanță a analizat punctual fiecare reclamație făcută de partenerul extern cu privire la produsele livrate de reclamantă și a stabilit în raport de atribuțiile de serviciu ale fiecărui pârât, ce rezultă din funcția deținută (respectiv H. A. - șef serviciu CTC, K. G. - subinginer coordonator CTC, P. O. - controlor tehnic de calitate din cadrul S.ui Calitate; C. D. și N. M. - maiștri la secția L. M. D. H. - șef secție; T. I. G. - maistru atelier export, V. G. sudor șef de echipă), precum și în funcție de împrejurările concrete ale fazei de executare a fiecărei comenzi (cum ar fi modificarea documentației tehnice, poziția manifestată de S. calitate față de reclamații în sensul neacceptărilor sau dimpotrivă emiterii certificatelor de calitate pentru produsele livrate) că în ce privește reclamațiile nr. 200204733/(...), nr. 200237958 din (...), nr. 200243469 din (...), nr. 200244039 din (...), nr. 200244724/(...), nr. 200244997/(...) și nr.
200246789/(...), sunt dovedite și întrunite condițiile răspunderii patrimoniale conjuncte a pârâților N. M., C. D., P. O., K. G. și H. A.
Întrucât măsura în care au contribuit la producerea pagubei nu a putut fi determinată, în temeiul art. 270 al. 1 și 271 al. 2 Codul M., răspunderea lor a fost stabilită proporțional cu salariul net de la data constatării prejudiciului, respectiv data (...) la care prejudiciul a fost adus la cunoștința consiliului de administrație potrivit Hotărârii nr. 24.
A reținut instanța că prejudiciul total cauzat reclamantei de pârâții susmenționați este de 9070,65 lei, echivalentul sumei de 2144,82 E., reprezentând contravalorile remedierilor aduse de către beneficiar produselor neconforme livrate de reclamantă, cuprinse în facturile nr. 9353806 /(...)- 334,62
E. (f.61 vol. II); nr. 9354153/(...) - 198,48 E.(f.128vol.II); nr. 9354154/(...)-363,63
E. (f.111 vol. II ); nr. 9354156/ (...)- de 285,22 E.(fila 162 vol. II); nr. 9354157/ (...) - 552, 73 E. (fila 147 vol. II dosar); nr. 9354158/ (...) -274,42 E. (fila 138 vol. II); nr. 9354163/(...)- 135,71 E. și, în consecință, au fost obligați pârâții N. M., C. D., P. O., K. G. și H. A. să-i plătească reclamantei suma de 9070,65 lei astfel:
- H. A. în proporție de 30.35%
- K. G. în proporție de 15,83%
- P. O. în proporție de 10,79%
- N. M. în proporție de 21,12%
- C. D. în proporție de 21,88%,respingând celelalte pretenții ale reclamantei formulate în contradictoriu cu acești pârâți.
Instanța a apreciat că prejudiciul dovedit de reclamantă aferent reclamației nr. 200204733/(...) este de doar 334,62 E., respectiv cel evidențiat de factura nr.
9353806 din (...), iar nu și cel de 79,48 E. pretins, căci factura nr. 9353835/(...) se referă la o altă comandă, nr. 230 /4501215511/(...) având ca obiect alte produse decât cele reclamate, respectiv 20 de bucăți suport B2…11 (f.65-67 vol. II) .
Obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei prin facturile menționate au fost stinse prin compensare ce creanțe ale reclamantei față de beneficiar.
Prima instanță a înlăturat de asemenea, apărările pârâților privind încadrarea pagubei în riscul normal al serviciului sau ca urmare a acordului angajatorului.
Acțiunea împotriva pârâtului C. G. a fost respinsă, reținându-se că acesta nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu executarea necorespunzătoare a comenzilor, astfel încât în temeiul art.274 C., reclamanta a fost obligată să îi plătească acestui pârât suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art.276 C. în urma compensării parțiale reclamanta a fost obligată să plătească fiecăruia dintre pârâți T. I., P. O. și K. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către:
1. P âr âț ii K. G., P. O., C. D. ș i T . I. G.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acești recurenți, invocându-se în esență, că nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale.
În acest sens, s-a arătat că în cadrul societății reclamante s-a adoptat
Decizia nr.45/(...) care cuprindea un Regulament privind recuperarea pagubelor ca urmare a neconformităților reclamate de beneficiar, procedură care nu a fost urmată în niciuna dintre reclamațiile în litigiu pe care reclamanta le-a acceptat fără vreo verificare.
Astfel, neexistând un proces verbal prin care să se fi constata existența unor neconformități, act prevăzut, de asemenea de regulamentul mai susmenționat, este clar și indubitabil, că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor fapte ilicite, imputabile angajaților, angajați care în aceste condiții nici măcar nu au și nu au avut posibilitatea să conteste aspectele care țin de existența sau nu a unor neconformități și vreunei greșeli în procedura de fabricație sau de control ulterior al calității.
S-a susținut și că paguba se încadrează în riscul normal al serviciului și că operează exonerarea de răspundere în raport de acordul angajatorului.
2. Pârâtul D. H.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva acestui recurent și a pârâților V. G., T. I., P. O., K. G. și H. A.
În motivarea recursului, s-a contestat existența viciilor calitative la produsele executate, invocându-se că acceptarea fără obiecțiuni și fără verificări de către angajator a reclamațiilor partenerului extern nu poate fi imputată salariaților.
3. Reclamanta S. U. S.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii integrale a acțiunii precizate, prezentându-se și starea de fapt ce a stat la baza reclamațiilor pe care prima instanță nu le-a considerat imputabile salariaților.
S-a arătat că existența prejudiciului rezultă din facturile emise de partenerul contractual care sunt achitate diminuat cu valoarea prejudiciului.
4. Pârâtul H. A.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se că produsele reclamate nu au fost returnate de beneficiar reclamantei și că reclamația nu a fost soluționată de părți conform contractului și/sau reglementărilor internaționale, iar dovada reținerilor nu rezultă din extrasul de cont.
Se contestă, în esență, întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale atât sub aspectul vinovăției salariatului, cât și sub aspectul prejudiciului, susținându-se și că sunt incidente cauzele exoneratoare de răspundere ale riscului normal al serviciului și acordului angajatorului.
Pârâtul N. M. a depus o întâmpinare nesemnată care nu poate fi luată înconsiderare conform art.115 pct.5 C.
Pârâtul H. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului reclamantei ca nefondat.
Reclamanta S. U. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursurilor pârâților.
P ărț ile prezen tulu i r ecurs au sol ic itat ș i chel tu iel i de judec ată l a f ond și în recurs.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele aspecte, comune tuturor recursurilor:
În cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților.
Elementul esențial pentru antrenarea răspunderii salariatului, în concordanță cu dispozițiile art. 270 din codul M., în forma în vigoare la data promovării acțiunii, constă în existența unui prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, astfel încât, în absența acestui prejudiciu este înlăturată această răspundere.
Or, în cauza dedusă judecății, probațiunea administrată nu confirmă existența unui prejudiciu cert, imputabil pârâților.
Caracterul de certitudine al prejudiciului implică determinarea întinderii lui,prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. D. certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Raportat la aspectele menționate, Curtea constată că societatea reclamantă a solicitat prin acțiunea sa precizată obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 185.744,96 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Acest pretins prejudiciu care rezultă în opinia angajatorului din cele 17 reclamații de la beneficiarul F. a fost acceptat de către SC U. SA în lipsa unor dovezi care să confirme existența efectivă a deficiențelor calitative.
Astfel, Hotărârea nr. 24/(...) a Consiliului de A. al reclamantei (fila 7-9 vol. I fond) și raportul final (fila 11-16 vol. I fond) se întemeiază exclusiv pe reclamațiile provenite de la beneficiarul F., care au fost însușite ca atare de către angajator, fără a fi efectuate în majoritatea cazurilor verificări sub aspectul existenței neconformităților calitative și în absența vreunor dovezi privind contravaloarea reparațiilor efectuate de F., fiind de reținut că niciun produs nu a fost returnat pârâtei pentru constatarea și remedierea defecțiunilor.
Aceste apărări au fost formulate în mod constant de către pârâți, nefiind contestate de către reclamantă, după cum nici neconformitățile semnalate nu au fost verificate, în majoritatea cazurilor, potrivit procedurilor de constatare în prezența reprezentanților ambelor părți.
Natura relațiilor dintre reclamantă și beneficiarul F. sunt guvernate de către normele dreptului comercial, iar acceptarea unor facturi de plată parțială a comenzilor efectuate, determinate de deficiențe calitative, se reflectă strict asupra raporturilor dintre partenerii comerciali, care pot conveni diminuarea prețului pentru vicii ale produselor livrate, fără parcurgerea etapelor de verificare a conformității produselor, fiind o expresie a puterii lor de decizie asupra modului suveran în care își conduc activitatea.
O atare acceptare a unor facturi nu este opozabilă pârâților salariați, în condițiile în care răspunderea celor din urmă față de angajator este conturată de dispozițiile C. M., care cuprinde dispoziții derogatorii imperative față de regimul simplificat al raporturilor comerciale, astfel încât nu poate constitui proba unui prejudiciu cert într-o atare situație.
Cum, în esență, pretinsa probă a prejudiciului suferit de angajator o reprezintă reținerea de către partenerul său contractual a unei părți din contravaloarea produselor livrate, ceea ce, față de exigențele normelor ce guvernează răspunderea patrimonială a salariaților este insuficient pentru antrenarea responsabilității acestora, Curtea consideră că în toate cele 17 reclamații nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert sub aspectul existenței și întinderii sale.
Această dezlegare a inexistenței prejudiciului ca element al răspunderii patrimoniale stă la baza soluționării tuturor recursurilor formulate, fără a mai fi utilă examinarea celorlalte critici și apărări, cu excepția celor privind cheltuielile de judecată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă să respingă recursul reclamantei, iar în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C., să admită recursul declarat de pârâții, K. G., P. O., C. D., T. I. G., recursul declarat de pârâtul D. H. și recursul declarat de pârâtul H. A., să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei împotriva pârâților K. G., P. O., C. D., T. I. G., D. H. și H. A.
Efectele acestei decizii nu se pot extinde și asupra pârâților N. M. și V. G. care, deși obligați de prima instanță la plata unor despăgubiri, nu au declarat recurs, având în vedere că potrivit art. 271 alin. 2 Codul muncii, răspunderea patrimonială are caracter individual, antrenând obligația fiecărui salariat de a repara paguba în raport de salariul său net, ceea ce exclude aplicarea normei edictate de art. 47 și 48 C. privind coparticiparea procesuală, cu consecința menținerii hotărârii atacate sub acest aspect.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei , Curtea va obligareclamanta să plătească fiecăruia dintre pârâții K. G., P. O., C. D. și T. I. G. suma de 2000 de lei, reprezentând onorariu de avocat (filele 100, 102, 103 și 104 vol. III dosar fond); pârâtului D. H. suma de 161,4 lei, reprezentând costul multiplicării documentelor depuse (fila 133 vol. III dosar fond), al expediției poștale (fila 135) și onorariul notarial pentru redactarea procurii judiciare (fila 28 vol. III dosar fond), nefiind dovedite celelalte cheltuieli pretinse de acest pârât.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată din recurs , Curtea va obliga reclamanta să plătească fiecăruia dintre pârâții K. G., P. O., C. D., T. I. G. și C. G. suma de 600 de lei, reprezentând onorariu de avocat (filele 61-64 recurs); pârâtului H. A. suma de 2480 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 53 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții K. G., P. O., C. D. și T. I. G. de pârâtul D. H. de pârâtul H. A. împotriva sentinței civile nr. 1204 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantei S. U. S. în contradictoriu cu pârâții K. G., P. O., C. D., T. I. G., D. H. și H. A.
Obligă reclamanta să plătească fiecăruia dintre pârâții T. I., K. G., P. O. și
C. D. suma de 2000 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Obligă reclamanta să plătească reclamantului D. H. suma de 161,4 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține dispoziția de admitere a acțiunii reclamantei împotriva pârâților N.
M. și V. G. și dispoziția de respingere a acțiunii împotriva pârâtului C. G.
Respinge recursul reclamantei declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată în recurs pârâților, după cum urmează: pârâtului H. A. suma de 2480 lei, iar pârâților C.
D., K. G., P. O., T. I., C. G. suma de 600 de lei pentru fiecare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. B
| ← Decizia civilă nr. 4647/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
