Decizia civilă nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/RR/2011
Ședința publică din data de 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta I. P. J. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 125 din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimatul T. D. J., dosarul având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că prin cererea de revizuire s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea cererii, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 125/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a respins recursul formulat de pârâta I. P. J. B.-N.
S-a admis recursul declarat de reclamantul T. D. J. împotriva sentinței civile nr. 348 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modificată în parte în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul T. D. J. împotriva pârâtei I. P. J. B.-N. și în consecință :
A fost obligată pârâta să plătească contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului datorate de angajator în perioada (...)-(...) în sumă de
45.246 lei debite datorate, 53.195 lei majorări de întârziere și 3.937 lei penalități de întârziere calculate până la data de (...).
A fost obligată pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pe întreaga perioadă 28 iunie 200-15 ianuarie 2009.
A fost obligată pârâta la întocmirea fișelor fiscale pe numele reclamantului pentru perioada 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 10.030,20 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește recursul pârâtei I. P. J. B. - N. instanța de recurs a reținut că în mod temeinic și legal excepția inadmisibilității a fost respinsă de instanța de fond, Curtea reținând că reclamantul nu avea deschisă calea revizuirii reglementată de art. 322 pct. 9 cod procedură civilă, întrucât hotărârea dată în recursul în anulare decizia nr. 1485/2000 a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la data de 10 aprilie 2003, anterior așadar intrării în vigoare a motivului de revizuire invocat de recurentă.
Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat - raportat la decizia C. din data de 29 iulie 2008 (cererea cu nr. 29762/2002) Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre o autoritate de lucru judecat a deciziilor C. E., întrucât o decizie a instanței supranaționale de la S. nu poate să producă, în dreptul intern, aceleași efecte ca și hotărârea unei instanțe naționale, în condițiile în care inclusiv Curtea Europeană a statuat în mai multe rânduri că nu joacă rolul unei instanțe de recurs față de cele naționale. Cu alte cuvinte, cu excepția reparației echitabile ce se impune statului condamnat, hotărârea nu poate avea consecințe directe - inclusiv aceea a autorității de lucru judecat - asupra procedurilor interne.
Raportat la decizia nr. 1485 din aprilie 2003 a C. Supreme de Justiție s- a reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, cauză și obiect astfel cum acestea apar definite de art. 163 C., întrucât obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este diferit de obiectul primei cereri de chemare în judecată formulată de reclamant, ce a fost irevocabil respinsă de CSJ, și nici idetitate de cauză - cauza primei cereri de chemare înjudecată a constituit-o concedierea nelegală a reclamantului, raportat la prevederile 174 din vechiul cod al muncii, în timp ce cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este motivată nu doar pe consecințele concedierii abuzive, ci și pe încălcarea unui drept fundamental al contestatorului constatată prin decizia C. din data de 29 iulie 2008, precum și pe încălcarea dreptului său la muncă de către angajator, ceea ce atrage răspunderea acestuia din urmă potrivit regulilor specifice de dreptul muncii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune Curtea a reținut că nu împărtășește motivarea primei instanțe referitoare la întreruperea cursului prescripției extinctive prin sesizarea C. E. a D. O., însă a considerat că hotărârea C. E. la data de 29 iulie 2009 poate constitui un moment de la care începe să curgă acest termen, odată ce s-a constatat de către o instanță supranațională - în temeiul competențelor sale - o încălcarea a unui drept fundamental protejat de C., încălcare ce dă naștere prin ea însăși dreptului la repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant.
În ce privesc motivele de recurs invocate de pârâtă referitoare la fondul cauzei instanța a reținut în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, respectiv faptă ilicită, culpă, prejudiciu și raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, apreciind că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivele de recurs invocate nefiind întemeiate.
În ce privește recursul declarat de reclamantul T. D. J. instanța derecurs a constatat că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că nu a fost legal investită cu soluționarea precizării de acțiune prin care a solicitat și obligarea Prefecturii și la plata contribuțiilor datorate bugetului consolidat al statului, datorate de către angajator pe perioada (...) - (...) actualizate prinrata inflației la data de (...), așa cum au fost stabilite prin R. de expertiză, precum și a sumei de 10872,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Astfel, reclamantul a depus la dosar scriptul intitulat „concluzii scrise"; anterior dezbaterii pe fond a cauzei, astfel încât acesta are natura unei completări de acțiune ce leagă instanța și asupra căreia aceasta trebuie așadar să se pronunțe. Această concluzie se desprinde din cuprinsul încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2009, la cuvântul pe fond reclamantul făcând în mod expres referire la concluziile depuse la dosar.
Întrucât plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat este un element de ține de repararea integrală a prejudiciului, Curtea, însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a constatat că cererea reclamantului recurent este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C., a admis recursul declarat de reclamantul T. D. J. împotriva sentinței civile nr. 348 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care a modificat-o în parte în sensul dispozitivului deciziei.
Prin încheierea civilă din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...),
Curtea de A. C. a dispus admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul T. D. J.
S-a dispus, din oficiu și la cerere, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 1.10 pronunțate în dosar nr. (...) în sensul că în loc de „. pârâta să plătească reclamantului suma de 10.032,20 lei cheltuieli de judecată"; a fost trecut „. pârâta să plătească reclamantului suma de 10.848,05 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, onorariu avocat, contravaloare traducere și legalizare";.
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) la data de (...) pe rolul Î. C. de C.
și Justiție revizuienta I. P. județului B.-N. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 348/2(...) a T. B. N., pronunțată în dosar nr.
(...), hotărâre menținută de către Curtea de A. C., în contradictoriu cu intimatul T. D. J., solicitând anularea în întregime atât a sentinței civile nr.
3. a T. B. N., cât și a deciziei civile nr. 125/(...) a C. de A. C., prin care aceasta a fost menținuta de către instanța de recurs.
În motivarea cererii de revizuire revizuienta a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 7 și art. 322 pct. 2 cod procedură civilă.
Prin Decizia nr. 5252/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și J ustiție în dosarul nr. (...) a fost respinsă cererea de revizuire formulată de I. P.
J. B.-N. în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 cod procedură civilă.
Prin aceeași decizie s-a declinat competența de soluționare a cererii derevizuire formulată împotriva deciziei nr. 125 din 20 ianuarie 2010 a C. de A. C., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 cod procedură civilă, în favoarea C. de A. C.
În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct.
2 C.proc.civ. revizuienta a arătat din dispozitivul Deciziei nr. 1.10 al C. de A.
C., se poate constata cu ușurința faptul ca instanța, prin hotărârea luata, s- a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut si a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, instanța de recurs a dispus in mod nepermis obligarea instituției pârâte la plata si a contribuțiilor datorate de către angajator bugetului consolidat al statului, in cuantumurile prevăzute in hotărâre, in condițiile in care, așa cum a arătat si prin intermediul întâmpinării depuse la recurs, o astfel de solicitare nu a fost formulata de către contestator nici prin cererea sa introductiva de instanța si nici printr-o precizare ulterioarade acțiune valida, aceasta solicitare fiind formulata pentru prima data doar in fata instanței de recurs, prin recursul declarat in cauza, lucru nepermis si total in afara cadrului legal.
A mai susținut revizuienta că instanța de recurs a acordat altceva si chiar mai mult decât s-a cerut de către contestator. Din dispozitivul deciziei civile rezulta faptul ca instituția pârâtă a fost obligata, pe lângă sumele exorbitante de bani, si la îndeplinirea unor veritabile obligații de a face, in condițiile in care cauza a avut ca obiect doar obligarea la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile si nicidecum la adoptarea unei conduite anume sau la efectuarea unor oarecare activități. Contrar tuturor principiilor de drept, fara a fi fost formulata vreo cerere in acest sens, instituția pârâtă a fost obligata la întocmirea si depunerea declarațiilor lunare de buget către toate instituțiile abilitate ale statului pe întreaga perioada 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009 si la întocmirea fiselor fiscale pe numele reclamantului pentru aceeași perioada.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul T. D. a solicitat respingerea în totalitate a cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2
C.proc.civ., intimatul a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibila, arătândcă acest capăt de cerere a fost tranșat in mod irevocabil de către instanța de recurs si se impune a fi respins ca inadmisibil deoarece reprezintă un veritabil "apel deghizat" al prefecturii.
Susține intimatul că revizuienta considera greșit ca "instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut si a acordat mai mult decât s-a cerut de către contestator" exemplificând in acest sens ca obligarea prefecturii la plata contribuțiilor datorate de către angajator bugetului consolidat al statului precum si întocmirea fișelor fiscale si a declarațiilor lunare de buget, ar fi fost solicitate pentru prima data de către reclamant doar in fata instanței de recurs. P. existente la dosarul cauzei contrazic flagrant susținerile prefecturii.
Învederează intimatul că însăși instanța de judecată a fondului, prin adresa nr. (...) din (...) (fila 148) a solicitat expertului G. Ion sa aibă in vedere obiectivele formulate in scris de către reclamant in scriptul intitulat "cerere" (f. 127) la pct. 1, 2, 3 din dosar . Or, in scriptul „cerere"; la care face trimitere însăși instanța de judecata, reclamantul a solicitat la pct. 3 "stabilirea contribuțiilor legale-lunare datorate de către angajator si angajat aferente drepturilor salariale stabilite la pct.1 al expertizei si care urmează a fi virate in contul bugetului asigurărilor sociale pentru ca reclamantul sa dobândească, calitatea de asigurat".
Chiar daca pretenția reclamantului referitoare la plata de către prefectura a contribuțiilor ce cad in sarcina "angajatorului" a fost omisa din acțiunea civila inițiala, dintr-o eroare a apărătorului său, aceasta omisiune a fost corectata prin precizările la acțiune care se regăsesc in cererea suplimentara adresata instanței de fond in data de 25 mai 2009, si anume prin scriptul "C." (fila 127) pe care instanța l-a aprobat in întregime, in condițiile in care a emis adresa către expert, in data de (...), deci anterior încheierii dezbaterilor si depunerii concluziilor scrise.
A mai arătat intimatul că din Încheierea de ședința din data de 25 mai
2009 rezulta faptul ca nici prefectura, nici instanța nu s-au opus la îndeplinirea obiectivelor solicitate de reclamant la punctul 3 al scriptului
"cerere".
Este indubitabil ca in data de 3 iunie 2009 expertul a fost desemnat si investit de către instanța de fond cu prerogativa de a calcula si sumele datorate de "angajator" in vederea virării lor la bugetul asigurărilor de stat cu scopul redobândirii de către reclamant a calității de asigurat.
In subsidiar mai arată că in prezenta speța, reclamantul nici nu putea sa-și formuleze pretențiile finale, in mod exhaustiv, decât ulterior definitivării expertizei contabile si, deci, a consultării acesteia. Rolul expertizei a fost tocmai acela de a releva toate aspectele legale si financiare legate de materia asigurărilor sociale, precum si acela de a menționa toate sumele necesare a fi plătite in vederea dobândirii calității de asigurat.
În baza rolului ei activ, instanța trebuie să aibă în vedere intenția și scopul urmărit de parte prin formularea acțiunii, precum si posibilitatea exercitării dreptului in integralitatea sa si nu in mod parțial.
C. a de rev izu ire e s te n ef on dată.
Potrivit art. 322 pct. 2 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă respectiva instanță s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest motiv de revizuire este în strânsă legătură cu principiul disponibilității, statuat în art. 129 alin. 5 C.proc.civ., conform căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În aplicarea principiului disponibilității instanța nu poate, sub sancțiunea desființării hotărârii, să depășească obiectul cererii deduse judecății, fiind obligată, pe de altă parte, să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate, cu care a fost legal învestită, fie că au caracter principal, accesoriu sau incidental.
Prima ipoteză reglementată de art. 322 pct. 2 C.proc.civ. vizează situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unor lucruri care nu s-au solicitat nici în scris și nici oral, atunci când legea permite acest lucru.
În cauză se constată însă că prin recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 348 din (...) a T. B.-N. reclamantul T. D. a invocat tocmai faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că pretențiile sale de obligare a pârâtei la plata către bugetul consolidat al statului a sumelor care se referă la angajator au fost formulate după dezbateri, cu nerespectarea dispozițiilor art. 112 și urm. cod procedură civilă.
În soluționarea recursului formulat de reclamant instanța de recurs a statuat că reclamantul a depus la dosar scriptul intitulat „concluzii scrise"; anterior dezbaterii pe fond a cauzei și că acesta are natura unei completări de acțiune ce leagă instanța și asupra căreia instanța trebuie așadar să se pronunțe.
Constatând că prin scriptul respectiv reclamantul recurent solicitase obligarea pârâtei și la plata contribuțiilor datorate bugetului consolidat al statului, datorate de către angajator pe perioada (...) - (...) astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză și reținând că plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat este un element de ține de repararea integrală a prejudiciului, instanța de recurs, însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a constatat că această cerere a reclamantului recurent este întemeiată.
Se constată astfel că revizuienta nu invocă o eroare a instanței de recurs asupra capetelor de cerere formulate de către reclamant, ci invocă practic o greșeală de judecată a instanței de recurs, reluând susținerile din întâmpinarea la recursul reclamantului, în sensul că reclamantul nu a formulat o cerere de obligare a pârâtei și la plata către bugetul consolidat al statului a sumelor datorate de către angajator, nici prin cererea introductiva de instanța si nici printr-o precizare ulterioară de acțiune.
Cum motivul de revizuire reglementat de ipoteza întâi a art. 322 pct. 2 vizează situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unor lucruri care nu s-au solicitat, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, astfel că sub acest aspect cererea de revizuire apare ca fiind nefondată.
În ce privește cel de-al doilea motiv invocat de revizuientă, Curtea constată că prin scriptul intitulat „concluzii scrise"; depus la instanța de fond reclamantul a solicitat instanței, prin punctele 3 și 4 din partea finală a acestui înscris, obligarea pârâtei la întocmirea si depunerea declarațiilor lunare de buget conform prevederilor legale către toate instituțiile abilitate ale statului pe întreaga perioada 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009 si la întocmirea fiselor fiscale pe numele reclamantului aferente anilor 2000-
2009.
De asemenea, prin recursul formulat, recurentul reclamant a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii integrale a cererilor formulate de reclamant la punctele 2,3 și 4 a scriptului „Concluzii scrise"; depuse la fila 307 dosar fond.
Având în vedere că instanța de recurs a calificat scriptul intitulat
„concluzii scrise"; depus la instanța de fond ca fiind completări la acțiune prin care reclamantul a învestit instanța, Curtea constată că nu se poate reține nici incidența ipotezei a treia a motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 cod procedură civilă, care vizează situația în care instanța a dat reclamantului, care nu și-a modificat cererea, mai mult decât a cerut.
Pentru aceste considerente Curtea urmează să respingă ca nefondată cererea de revizuire formulată de I. P. J. B.-N. în baza dispozițiilor art. 322 pct. 2 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de I. P. J. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 125 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4534/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
