Decizia civilă nr. 4645/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4645/R/2011
Ședința din 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. & CO SA împotriva sentinței civile nr. 1. din 12 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați L. G., D.
G., I. G., M. C. I., P. F., R. V., S. A., B. D., N. R., P. V., A. S., A. F., M. I., M. I., S. G., B. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați L. G., D. G., M. C. I., P. F., S. A., N. R., P. V., M. I., S. G., B. D., avocat Z. Z. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat L. G. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați
B. D., S. G., N. R. au depus fiecare câte o declarație privind drepturile salariale încasate.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu i-au fost comunicate motivele de recurs și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării acestora.
Curtea, în urma verificării constată că motivele de recurs i-au fost comunicate reclamantului intimat L. G. care este reprezentat de domnul avocat Z. Z. I.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că este real că reclamanții intimați B. D., S. G. și N. R. au încasat drepturi salariale conform declarațiilor aflate la filele 27, 29, 30 din dosar însă diferența ce o au de încasat nu este cea din aceste declarații, astfel că solicită a se lua act de încasările acestor sume iar diferența totală a drepturilor salariale ce o mai au de încasat acești reclamanți intimați este cea cuprinsă în sentința instanței de fond minus suma încasată.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și a se constata diferența debitului pentru motivele arătate anterior și pentru cele arătate în fața instanței de fond. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța justificativă a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.148 din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea civilă, așa cum a fost formulată și precizată de reclamanții L. G., D. G., I. G., M. C. I., P. F., R. V., S. A., B. D., N. R., P. V., A. Ș., A. F., M. I., S. G., B. D. în contradictoriu cu pârâta SC O. & CO SA.
A fost obligată pârâta SC O. & CO SA să plătească reclamanților contravaloarea salariilor neachitate: pentru L. G. suma de 4652 lei, pentru D. G. suma de 2690 lei, pentru I. G., suma de 657 lei, pentru M. C. I. suma de
1998 lei, pentru P. F. suma de 505 lei, pentru R. V. suma de 531 lei, pentru S. A. suma de 1293 lei, pentru B. D. suma de 3101 lei, pentru N. R., suma de
31.033 lei, pentru P. V. suma de 4058 lei, pentru A. Ș. suma de 2161 lei, pentru A. F. suma de 3003 lei, pentru M. I. suma de 2383 lei, pentru M. I. suma de 4337 lei, pentru S. G. suma de 9358 lei, iar pentru B. D. suma de
8139 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților L. G., D. G., M. C. I., P.
F., S. A., N. R., P. V., M. I., S. G. Și B. D., câte 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contracte individuale de muncă încheiate în cursul anilor (...) și 2007, între Reclamanții L. G., D. G., I. G., M. C. I., P. F., R. V., S. A., B. D., N. R., P. V., A. Ș., A. F., M. I., M. I., S. G., B. D. și pârâta SC O. & CO SA s-au derulat raporturi de muncă, angajații prestând activități diferite în funcție de posturile ocupate ( inginer, director, mecanic, șofer, subinginer etc.).
Din pontajele depuse la dosar de către pârâtă rezultă că majoritatea reclamanților au prestat muncă în favoarea ei în perioada octombrie 2008- ianuarie 2009, în timp ce reclamanții N. R. și S. G. au lucrat până în luna octombrie 2009, iar B. D. până în data de (...).
S-au depus totodată și statele de plată aferente acestor perioade, dar aceste state de plată nu sunt semnate de reclamanți și nici nu s-a făcut dovada că plata salariului s-ar fi efectuat în vreun alt mod (de exemplu prin virament bancar). De altfel prin notele de ședință depuse la dosar, pârâta SC O. & CO SA a recunoscut că nu a plătit salariile, întocmind chiar și o situație a resturilor de plată neachitate pentru lunile octombrie - ianuarie 2009. Totuși pârâta în apărare a invocat faptul că unii dintre reclamanți au avut diferite datorii față de angajator și de aceea nu s-au achitat salariile în acest sens pârâta a întocmit o situație și a depus acte doveditoare. Analizând situația expusă de pârâtă, tribunalul reține că datoriile unora dintre reclamanți constă în restanțe la plata CAR, contravaloarea obiectelor de inventar și a unor materiale de construcții achiziționate.
Conform dispozițiilor art. 154 alin. 1 C. muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza unui contract individual de muncă, iar potrivit art. 161 Cocul muncii salariatul se plătește în bani celpuțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. Sunt incidente totodată și dispozițiile art. 164 alin. 1 C. muncii, conform cărora nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța reține că în situația în care angajatul a prestat munca pentru angajator, acesta are și dreptul la plata salariului pentru activitatea prestată. Chiar în ipoteza în care unii dintre reclamanții în cauză ar avea datorii față de pârâta SC O. & CO SA, nu se poate admite că acest lucru ar îndreptăți pârâta să nu plătească salariile datorate sau să le achite doar în parte, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor titlul executorii cu privire la pretinsele datorii sau a unor angajamente de plată din partea reclamanților vizați.
Rezultă astfel că pârâta era obligată să achite salariile angajaților săi, totuși a omis să facă acest lucru. În ceea ce privește cuantumul salariilor datorate de pârâtă nu au existat neînțelegeri între părți, aceste sume au fost cuprinse în situația resturilor de plată neachitate pentru lunile octombrie - ianuarie 2009, iar reclamații nu le-au contestat. La aceste sume se mai adaugă salariile restante cuvenite reclamanților N. R. și S. G. pentru perioada februarie 2009-octombrie 2009, iar reclamantului B. D. pentru perioada februarie 2009-14 septembrie 2009, rezultând în cazul lor sumele de 31.033 lei, 9358 lei și respectiv 8139 lei.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții L. G., D. G., I. G. M. C. I., P. F., R. V., S. A., B. D., N. R., P. V., A. Ș., A. F., M. I., M. I., S. G., B. D. în contradictoriu cu pârâta SC O. & CO SA.
Pe cale de consecință a fost obligată pârâta SC O. & CO SA să plătească reclamanților contravaloarea salariilor neachitate: pentru L. G. suma de 4652 lei, pentru D. G. suma de 2690 lei, pentru I. G., suma de 657 lei, pentru M. C. I. suma de 1998 lei, pentru P. F. suma de 505 lei, pentru R. V. suma de 531 lei, pentru S. A. suma de 1293 lei, pentru B. D. suma de 3101 lei, pentru N. R., suma de 31.033 lei, pentru P. V. suma de 4058 lei, pentru A. Ș. suma de
2161 lei, pentru A. F. suma de 3003 lei, pentru M. I. suma de 2383 lei, pentru
M. I. suma de 4337 lei, pentru S. G. suma de 9358 lei, iar pentru B. D. suma de 8139 lei.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a obligat pârâta SC O. & CO SA să plătească reclamanților
L. G., D. G., M. C. I., P. F., S. A., N. R., P. V., M. I., S. G. Și B. D., câte 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri recurs pârâta S. O. & CO S. a formulat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primeiinstanțe.
În motivarea recursului s-a invocat sumele datorate reclamanților N. R.,
S. G. și B. D. sunt mai mici decât cele stabilite de prima instanță, deoarece li s-au achitat parțial drepturile salariale.
În acest sens s-a arătat că N. R. a încasat drepturi salariale în sumă de
4300 lei; S. G. a încasat drepturi salariale în sumă de 1950 lei; B. D. a încasat drepturi salariale în sumă de 2000 lei.
Încasarea acestor drepturi salariale de către acești reclamanți este dovedită de fișele contabile ale pârâtei, cont 462 (creditori diverși) unde sunt prezentate cronologic pe trei coloane următoarele elemente: sume încasate decătre salariat (debit), sume datorate de către societate (credite) și sume cuvenite salariatului (sold final).
Astfel, făcând diferențele, rezultă că acești reclamanți erau îndreptățiți să primească cu titlu de salarii pentru perioada litigiului doar următoarele sume N. R. - 26.726 lei; S. G. - 7.074 lei; B. D. - 3.963 lei.
În probațiune s-au depus declarațiile olografe ale acestor reclamanți.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Soluția de casare a hotărârii propusă de pârâta recurentă nu se justifică în raport de pretinsa necesitate a administrării unei probe noi, deoarece înscrisurile depuse în recurs de către pârâtă sunt probe admisibile în această etapă procesuală conform art.305 C.pr.civ. neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
De altfel, criticile formulate de recurentă se subsumează unor motive de modificare a hotărârii, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art.304 pct.1-5 C.pr.civ sau cel al necercetării fondului, prevăzut de art. 312 alin. 3
C.pr.civ..
În privința apărărilor bazate pe efectuarea unor plăți parțiale către reclamanții N. R., S. G. și B. D., Curtea reține că sunt dovedite atât prin declarațiile olografe depuse de pârâtă și necontestate de reprezentatul convențional al reclamanților, cât și de fișele contabile ale pârâtei (f.4-6).
În raport de recunoașterea efectuării unor plăți parțiale de către beneficiari, care constituie o achiesare parțială la pretențiile pârâtei, Curtea va valida în parte susținerile recurentei, respectiv sub aspectul sumelor achitate acești reclamanți, fără însă a reține că pârâta mai datorează diferențele în cuantumul pretins.
Astfel, calcularea de către prima instanță a drepturilor salariale cuvenite acestor reclamanți s-a întemeiat pe statele de plată și pontajele pârâtei (f.256-
292), întinderea acestor drepturi fiind stabilită în funcție de perioada lucrată și de documentele justificative depuse care au stat la baza raționamentului judiciar adoptat prin hotărârea recurată.
Curtea de A. acceptă posibilitatea efectuării unor plăți parțiale, conform recunoașterii beneficiarilor, însă nu poate infirma în temeiul declarației salariaților un mod de calcul bazat pe documente justificative, deoarece s-ar eluda interdicția renunțării la drepturile salariale prevăzute de art.38 C. muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va modifica în parte hotărârea în sensul diminuării întinderii drepturilor salariale acordate reclamanților cu sumele pe care aceștia au recunoscut că le-au primit, respectiv B. D. 2000 lei; S. G. 1950 lei și N. R. 4300 lei, menționând celelalte dispoziții.
Ca urmare a admiterii doar în parte a recursului având ca efect implicit căderea parțială în pretenții a recurentei, pârâta va fi obligată la plata către fiecare din reclamanții B. D., S. G. și N. R. a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, cu titlu de onorariu de avocat (f.32).
Cererea celorlalți reclamanți de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, deoarece pârâta a declarat recurs doar sub aspectul drepturilor salariale cuvenite reclamanților B. D., S. G. și N. R., fără a recura sentința în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți, astfel încât aceștia nu pot justifica necesitatea efectuării unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC O. & CO SA împotriva sentinței civile nr. 1480 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, diminuează întinderea drepturilor salariale acordate reclamanților, după cum urmează: cu 2000 lei pentru reclamantul B. D. cu 1950 lei pentru reclamantul S. G. și cu 4300 lei pentru reclamantul N. R.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta să plătească intimaților B. D., S. G. și N. R. câte 50 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată în recurs formulată de intimații L. G., D. G., M. C. I., P. F., S. A., P. V. și M. I.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2656/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4338/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
