Decizia civilă nr. 4678/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr.(...)
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4678/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. S. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1. din 1 iulie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. ANA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentei iar intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 10 noiembrie 2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 328/112/(...), reclamanta M. ANA a chemat în judecată pe pârâta S. „. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata salariului pentru munca prestată în perioada noiembrie-decembrie 2008, a indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat aferent anului 2008, a contravalorii tichetelor de masă neacordate aferente perioadei noiembrie-decembrie 2008; anularea notificării nr.264/(...); obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, începând de la desfacerea contractului individual de muncă și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței judecătorești. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-au arătat următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la angajatorul S. „. S., cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de (...), conform poz.58 din Carnetul de muncă. Pârâta avea obligația să îi achite lunar suma de 680 lei, plus tichetele de masă, însă acestea nu i-au fost achitate nici pană în prezent.
S-a mai arătat că în cursul anului 2008 nu a efectuat integral concediul de odihnă, motiv pentru care solicită să fie obligată pârâta la plata compensației bănești aferente acestei perioade.
Reclamanta a mai arătat că, la data de (...), conducerea i-a comunicat notificarea de desființare a postului începând cu data de (...), pe care a apreciat-o nelegală, deoarece consideră că este vorba de o concediere colectivă, iar în această situație angajatorul avea obligația de a da curs dispozițiilor art. 69 și următoarele din C. muncii. Conform art. 78 al. 1 din C. Muncii, „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul" și, prin urmare, solicită obligarea pârâtei la plata acestor despăgubiri, începând cu data concedierii nelegale și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61, 78, 141 al. 4, 145, 154 C.
Muncii; art. 274 Cod. proc. civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță dar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea doar în parte a acțiunii reclamantei respectiv în privința obligării pârâtei la plata sumei totale de 697 lei din care 523 lei reprezintă salariul net aferent lunii decembrie 2008 și 174 lei reprezintă diferențe de indemnizație pentru concediul de odihnă aferent anului 2008, neefectuat și respingerea cererilor în privința restului drepturilor salariale și a tichetelor de masă, precum și respingerea ca fiind tardiv formulată a cererii având obiect anularea concedierii și plata de despăgubiri pentru concediere nelegală.
Pârâta a arătat că salariul pentru luna noiembrie a fost achitat reclamantei, iar pentru concediul de odihnă au fost achitate în două tranșe sumele de 100 lei și, respectiv, 241 lei , conform tabelelor pe care le-a anexat întâmpinării, astfel încât mai are de achitat doar suma de 174 lei.
În ce privește tichetele de masă, s-a arătat că societatea a acordat salariaților tichete de masă doar până în luna august 2008 astfel că pentru lunile noiembrie și decembrie nu a acordat tichete de masă niciunui salariat.
Pârâta a mai susținut că drepturile salariale pentru luna decembrie și diferența de indemnizație pentru concediu nu au fost plătite reclamantei întrucât în perioada septembrie-noiembrie 2008, tricotajele executate de pârâtă pentru beneficiarul A. I. S. A., produse la punctul de lucru unde și- a desfășurat activitatea reclamanta au prezentat o serie de deficiențe de calitate și beneficiarul a fost nevoit să efectueze lucrări de remediere care au fost facturate cu suma de 60.902,04 lei, sumă pe care pârâta trebuie să o achite acestui beneficiar. Cum deficiențele produselor executate la S.-Băi sunt rezultatul culpei salariatelor care și-au desfășurat activitatea în această secție a pârâtei, printre care și reclamanta, pârâta trebuie să recupereze prejudiciul creat de la fostele salariate, proporțional cu salariul acestora, sens în care a promovat și cerere reconvențională.
Referitor la cererea de anulare a concedierii, pârâta a arătat că, prin notificarea nr.264/(...), societatea a acordat preavizul tuturor salariatelor de la punctul de lucru S. Băi și apoi a fost emisă decizia de concediere începând cu data de (...), toți angajații secției de confecții-tricotaje din S. Băi fiind concediați urmare a desființării secției. Decizia de concediere a fost comunicată reclamantei în luna ianuarie 2009, ocazie cu care i-a fost înmânată și carnetul de muncă, adeverința privind stagiul de cotizare șitoate actele necesare pentru a beneficia de ajutor de șomaj. A., s-a arătat că toate actele referitoare la salariații concediați din S. Băi au fost predate la data de (...) pe bază de proces-verbal firmei de curierat rapid Fan Curier Expres , pentru a fi transportate la S.-Băi și la data de (...), toate actele au fost puse la dispoziția reclamantei.
Decizia de concediere se contestă în termen de 30 de zile de la comunicare și față de data comunicării deciziei de concediere, (...), pârâta a invocat excepția tardivității contestației.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la plata sumei de 1144 lei, reprezentând paguba produsă angajatorului, pagubă ce rezultă din factura nr.9/0018/(...) în valoare de 60.290,04 lei constând în contravaloarea manoperei suplimentare (de remediere a deficiențelor) , paguba fiind produsă de toți salariații confecționeri tricotaje, din vina și în legătură cu munca lor, care au desfășurat activitate în perioada (...)-(...), astfel că fiecare răspunde proporțional cu salariul net și timpul lucrat.
În motivare, s-a arătat că SC „C."; S. A. I. a desfășurat activitate de prestări servicii confecții-tricotaje la punctul de lucru S. Băi (la sediul din A. I. a desfășurat numai activitate de producție porțelan) și că,în perioada septembrie 2008-noiembrie 2908 la unele din comenzile executate de societate pentru beneficiarul A. I. S. A. - livrate conform facturilor 205/(...),
343/(...) și 210/(...), beneficiarul a constat o serie de deficiențe de calitate, pentru care a fost necesară efectuarea de către beneficiarul final a unor lucrări de remediere a deficiențelor constatate (manoperă suplimentară), lucrări ce ai fost facturate către pârâtă cu factura 9/018/(...) în valoare de
60.290,04 lei. Mai mult, s-a susținut că beneficiarul A. I. S.K A. a blocat toate plățile către pârâtă, astfel că pârâta până în prezent nu a încasat contravaloarea manoperei din cele trei facturi, fiind încă în litigiu cu beneficiarul final, ceea ce a generat intrarea pârâtei în incapacitate de plată, blocarea totală a activității, închiderea secției și concedierea întregului personal, aducându-se un prejudiciu greu de cuantificat societății.
La data de (...), reclamanta-pârâtă a depus la dosar „. la întâmpinare
și acțiunea reconvențională";, pe care instanța a calificat-o ca fiind și completare de acțiune, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente lunii decembrie 2009 și pentru perioada (...)-(...).
Ulterior, la solicitarea tribunalului reclamanta reconvențională a făcut următoarele precizări:
Activitatea de confecții tricotaje a fost desfășurată numai la secția din S. Băi (la sediul din A. I. a desfășurat numai activitate de producție porțelan) și că responsabilul (coordonatorul) punctului de lucru S. Băi a fost numita P. N., care a întocmit facturile de livrare si apare identificată pe acestea prin nume și C. Că factura emisă de beneficiar pentru remedierea deficiențelor se referă la tricotajele executate la secția din S. Băi reiese din faptul că pe această factură, nr. 9/0018/(...), sunt indicate comenzile livrate de pârâtă , la care s-au efectuat remedieri, respectiv comenzile nr.2028, 2027 și 3795 or, aceste comenzi sunt indicate și în cele trei facturi emise de pârâtă în care apare ca fiind persoana delegată numita P. N. , respectiv în factura 205
, prin care s-a livrat art.1020E - din comanda 2028 - 2282 buc; în factura
343, prin care s-a livrat art. 1020 - din comanda 2027 - 2638 buc; în factura 210, prin care s-a livrat art.l044D - din comanda 3795 - 2242 buc.
Prin precizările depuse la data de (...), reclamanta reconvențională a a rătat că pârâta nu a achitat factura e misă de beneficiarul „. I . S. A. în valoare de 60.290,04 lei, întrucât nici aceasta nu a achitat pârâtei c/v celor t rei facturi prin car e a fost livrată mar fa cu presupuse de ficiențe și deși pârâta a solicitat obligarea beneficiarului SC „. I. S. A., la plata celor trei facturi 205/(...), , 343/(...) și si 210/(...), cererea de emitere a somației de plată a fost respinsă prin sentința civilă nr.2747/(...)0, pronunțată de J udecătoria Alba Iulia în dosarul nr.(...), pe care a atașat-o la filele 112-114.
S-a mai arătat că în această sentință s-a reținut că facturile au fost contestate de debitoarea SC „. I. S. A., că nu a fost făcută dovada acceptării lor de către beneficiar, apărări care nu pot fi considerate pur formale în condițiile în care debitoarea SC ‚. I. S. A. a emis factura nr.9/(...), în valoare de 60.290 lei, reprezentând valoarea manoperei suplimentare de confecționare.
Reclamanta a formulat apărări față de excepția invocată și față de cererea reconvențională prin care a arătat că acțiunea privind anularea concedierii și plata de despăgubiri nu este tardivă, că termenul de contestare este de trei ani întrucât ea solicită drepturi bănești, conform art.228 alin.1 litera c din C. muncii.
În privința pretențiilor reclamantei reconvenționale, s-a arătat că acestea nu sunt întemeiate întrucât nu rezultă cu certitudine că factura nr.
9/2009 se referă la produsele livrate de la S. Băi și, pe de altă parte, dacă produsele ar fi avut deficiențe de calitate trebuia anunțat delegatul lor și trebuia încheiat un act de constatare în prezența acestuia .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.1./(...), pronunțată de T. B.-N., s-a admis în parteacțiunea formulată de reclamanta M. ANA, împotriva pârâtei S. „. S. A. I. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008, determinate în funcție de un salariu brut de 680 lei; drepturile salariale aferente perioadei (...)-(...), determinate în funcție de un salariu brut de 756 lei; suma ce reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă aferent anului 2008 și suma de 100 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului
2008, neefectuat.
A fost respinsă ca fiind tardiv formulată cererea având obiect anularea concedierii reclamantei dispusă potrivit notificării nr.264/(...) și deciziei nr.21/(...).
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile având obiect: obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...); obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru lunile noiembrie și decembrie 2009 și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prevăzute a fi acordate în cazul anulării concedierii, conform art.80 din C. muncii republicat (fostul art.78).
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC C. S. împotriva pârâtei reconvenționale M.
ANA.
A fost obligată pârâta SC „. S. să plătească reclamantei M. ANA suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei, aceasta a fost angajata pârâtei, pe postul de confecționer, începând cu (...), potrivit contractului individual de muncă nr.27434/2005, până la data de (...), când contractul individual de muncă a încetat în baza art.65 alin.1 din C. muncii, potrivit deciziei nr.21/(...).
Anterior emiterii deciziei de concediere din (...), reclamanta a fost notificată, potrivit notificării nr.264/2008, prin care i s-a comunicat termenul de preaviz notificare pe care reclamant recunoaște, prin acțiune, că a primit-o la data de (...).
În perioada ianuarie 2008-septembrie 2008, salariul brut la reclamantei a fost de 630 lei; în perioada octombrie 2008-decembrie 2008 salariul brut al reclamantei a fost de 680 lei și, în perioada (...)-(...) a fost de
756 lei.
Referitor la drepturile salariale restante,indemnizația de concediu de odihnă și tichetele de masă tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta a recunocut că nu a achitat salariul aferent lunii decembrie și nu a probat nici că a achitat salariul pentru perioada lucrată din luna ianuarie 2009, până la încetarea contractului individual de muncă, deși această obligației îi incumbă, potrivit art.272 din C. muncii republicat.
Având în vedere că reclamanta a prestat efectiv activitate în această perioadă, în temeiul art.166 raportat la art.40 alin.2 litera „c"; din C. muncii republicat, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...) este întemeiată, fiind admisă și drept urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008, determinate în funcție de un salariu brut de
680 lei; drepturile salariale aferente perioadei (...)-(...), determinate în funcție de un salariu brut de 756 lei.
S-a mai reținut că, în privința perioadei (...)-(...) reclamanta nu a probat că a prestat activitate pentru pârâtă, în baza unui raport de muncă, în condițiile în care contractul său de muncă a încetat la data de (...).
În privința cererii având obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2008, tribunalul a reținut că pârâta recunoaște că reclamanta nu a efectuat efectiv concediul de odihnă, achitându-i reclamantei doar suma de 341 lei, în două tranșe, 100 lei și respectiv, 241 lei, datorând doar diferența de 174 lei.
În schimb, reclamanta, prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că a primit doar suma de 100 lei cu acest titlu.
Cum pentru dovedirea plății sumei de 241 lei, pârâta a depus la dosar tabelul intitulat „concedii odihnă 2008"; pentru punctul de lucru S. Băi și cum acest tabel nu este semnat de reclamantă, așa cum prevăd dispozițiile art.168 din C. muncii și nici nu s-a dovedit primirea efectivă a sumei prin alte mijloace de probă, tribunalul a reținut că pârâta nu a probat faptul că a achitat pârâtei suma de 241 lei, cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă aferent anului 2008.
Întrucât contractul de muncă al reclamantei a încetat înainte de efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2008 este posibilă compensarea în bani a acestuia, conform art.146 alin.3 din C. muncii, astfel că tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma ce reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă aferent anului 2008 și suma de 100 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2008, neefectuat.
Cererea de acordare a contravlorii tichetelor de masă pentru lunile noiembrie și decembrie 2008 s-a reținut ca fiind neîntemeiată având în vedere că acordarea acestor tichete de masă constituie o facultate și nu o obligație pentru angajator, conform art.1 din Legea nr.148/1998 și se acordă în limita bugetului aprobat de angajator.
Chiar dacă pârâta a acordat tichete de masă, aceasta a avut loc doar până în luna august 2008, fapt confirmat de reclamata prin răspunsul laîntrebarea nr. 6 din interogatoriu luat, și nefiind dovedit faptul că în bugetul pârâtei au fost prevăzute sume pentru tichete de masă și pentru lunile noiembrie și decembrie 2008 și că situația financiară a pârâtei permitea acordare acestor facilități și în lunile noiembrie și decembrie 2008, s-a reținut că pârâta nu poate fi obligată să le acorde.
Referitor la cererea de anulare a concedierii reclamantei și cea de plată de despăgubiri pentru concediere nelegală, s-a constatat că:
Potrivit artr.268 alin.1 litera „a"; din C. muncii republicat (fostul art.287) decizia unilaterală a angajatorului referitore la încetarea contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare și nu în termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 litera
„C"; acest termen fiind incident doar în privința drepturilor bănești ce decurg din concedierea salariatului.
A. în privința cererii de anulare a concedierii este incident termenul de
30 de zile de la comunicare deciziei individuale de concediere și, doar, înprivința despăgubirilor solicitate de reclamantă potrivit art.80 din C. munciirepublicat(fostul art.78), termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani, potrivit art.268 alin.1 litera „c";.
Reclamanta recunoaște primirea preavizului de concediere la data de (...) iar în privința deciziei de concediere din (...) nu neagă că a primit-o, recunoscând că a depus actele în vederea primirii ajutorului de șomaj, dosar în care tribunalul a reținut că se află depusă și decizia de concediere.
A., tribunalul a reținut că decizia nr.21/(...) a fost depusă de reclamantă la A. B.-N. odată cu cererea de acordare a ajutorului de șomaj, cerere depusă de reclamantă la data de (...), astfel că cel târziu la această dată reclamantei i-a fost comunicată decizia de concediere și, în consecință termenul 30 de zile calendaristice pentru contestarea decizie curge de la acea dată și s-a împlinit cu mult înaintea formulării acțiunii, (...).
Prin urmare, cererea de anulare a concedierii este formulată cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.268 alin.12 litera „a";.
S-a mai reținut că decizia de concediere nefiind anulată, aceasta se bucură de prezumția de legalizate și temeinicie astfel că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru concediere nelegală, conform art.80 din C. muncii este neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că:
Reclamanta reconvențională solicită angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei reconvenționale, în calitate de fostă salariată a reclamantei reconvenționale, pentru un prejudiciu care s-ar fi produs reclamatei din vina pârâtei reconvenționale și a celorlalte salariate ale reclamantei reconvenționale care și-au desfășurat activitatea la punctul de lucru din S. Băi, constând în aceea că ar fi executat tricotaje cu deficiențe de calitate.
T. a reținut că angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului, răspundere prevăzută de art. 254 C. muncii republicat (fost art.270) se realizează în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial trebuie îndeplinite următoarele cerințe: existența certă a prejudiciului; fapta salariatului, vinovăția acestuia și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În speță, reclamanta reconvențională nu a probat că prejudiciul este cert, în condițiile în care nu a achitat factura în valoare de 60.290,04 lei emisă de SC „. I. S. A., pentru presupusa remediere a deficiențelor(f.37) , factură pe care a invocat-o drept temei al angajării răspunderii salariaților șiprin urmare nu poate fi reținută nici fapta salariaților și nici culpa acestora în producerea vreunui prejudiciu în dauna angajatorului cât timp acesta nu a dovedit existența certă a prejudiciului.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial parțial, aferent pretențiilor admise, din cel total de 100 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C. S. A. I.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Recurenta arată că, în ceea ce privește acțiunea principala, soluția pronunțata de instanța de fond în capătul de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat de M. Ana in 2008 este netemeinică, neținând cont de actele prezentate de angajator, în sensul că ar fi achitat acesteia indemnizație de concediu in suma de 341 lei in 2 transe -100 lei respectiv 241 lei - astfel cum rezulta din cele doua tabele intitulate "concedii odihna 2008" prezentate instanței.
Se arată că în mod greșit prima instanță a reținut plata efectuată doar pentru suma de 100 lei, deși niciunul din cele două tabele nu este semnat de reclamantă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins-o, ca fiind netemeinică și nelegală..
Recurenta arată că a probat in fata instanței de fond ca niciuna dintre facturile emise pentru beneficiarul A. I. nu au fost achitate de acesta, iar prin scriptul - fax (...) - acesta a anunțat-o ca blochează toate plățile datorita deficientelor de calitate survenite, ceea ce a condus la intrarea sa în incapacitate de plata, blocarea totală a activității, închiderea secției și concedierea întregului personal, aducându-se un prejudiciu greu de cuantificat societatii.
Se mai susține că manopera de remedierea defectelor a fost facturata de A. I. la suma de 60.290,04 lei, sumă ce nu i-a fost achitată în care societatea nu a încasat de la aceasta sumele datorate, A. I. înțelegând probabil sa compenseze cele două obligații reciproce.
În aceste sens se susține că este și probatoriul din dosar, din care rezultă că în cadrul acțiunii promovata de recurentă pentru încasarea facturilor emise pentru acest beneficiar (pe procedura somației de plata), acesta și-a formulat apărări tocmai în sensul că nu datorează contravaloarea facturilor emise in condițiile in care marfa livrata a fost cu grave deficiente de calitate, a căror valoare de remediere însumează 60.290,04 lei.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată obligând parata reconvențională la plata sumei de
1144 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. ANA a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta SC C. S. A. I., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită la diferența de drepturi bănești pentru concediul de odihnă aferent anului
2008, conform art.145 și 141 alin.4 din C. muncii, având în vedere faptul că angajatorul nu a probat, în mod legal, că ar fi plătit intimatei suma de 241 lei, întrucât tabelul depus la fila nr.25 dosar de fond, nesemnat de către salariată, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, în timp cepentru suma de 100 lei, înscrisă în tabelul de la fila nr.24 dosar de fond, există și recunoașterea intimatei la interogatoriu.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a respins ca fiind nefondată și cererea reconvențională formulată de către angajator.
A., pentru angajarea răspunderii patrimoniale a reclamantei-pârâte, în temeiul disp.art.270 din C. muncii, recurenta, căreia îi revenea sarcina probei în cauză, avea obligația de a dovedi întrunirea în cauză a condițiilor răspunderii civile contractuale.
După cum s-a reținut și de către prima instanță, aceasta nu a dovedit că reclamanta-pârâtă i-a cauzat un prejudiciu cert, real și efectiv, respectiv că prin faptele ilicite ale acesteia s-ar fi diminuat în mod efectiv patrimoniul societății.
A., factura nr.9/0018 din (...), emisă de S. I. S. A., în valoare de
60290,04 lei, invocată prin cererea reconvențională, nu a fost de fapt achitată de către recurentă, nefiind astfel dovedit astfel prejudiciul suferit de către aceasta.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: R.I.B.
| ← Decizia civilă nr. 4336/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 930/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
