Decizia civilă nr. 4680/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4680/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. Ș. prin P. comunei Ș. împotriva sentinței civile nr. 1. din 13 iulie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. V., având ca obiect litigiu de muncă - contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 1 noiembrie 2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1485 din 13 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă ca fiind întemeiată contestația formulată de contestatorul B. V., împotriva dispoziției nr. 7/(...), emisă de intimatul P. comunei Ș., în contradictoriu cu intimații P. comunei Ș. și C. Ș., prin primar, și consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 7/(...), în privința contestatoarei B. V.
Au fost obligați intimații să plătească contestatorului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut faptul că activitatea contestatorului se desfășoară în cadrul aparatului de specialitate al P. comunei Ș., contestatorul făcând parte din personalul contractual, potrivit copiei contractului de muncă depus de pârâți la dosar și mențiunile din tabelul anexă la dispoziția atacată în care se menționează calitatea contestatorului de personal contractual.
Prin decizia nr. 36/2010 a C. de C. a județului B.-N. s-a constatat că funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al
P. comunei Ș. li s-au acordat nelegal anumite sume de bani.
Urmare acestui act, P. comunei Ș. a emis dispoziția nr. 7/(...), prin care a dispus imputarea sumelor acordate nelegal persoanelor prevăzute în anexa 1, parte integrantă a dispoziției.
Odată cu dispoziția emisă, contestatorului i s-a comunicat și un tabel intitulat „Sporuri și drepturi achitate nelegal pe anul 2009 constatate de
Curtea de conturi a R.-C. de C. a județului B.-N., prin decizia nr.36/2010";, în cuprinsul căruia sunt indicate numele și prenumele persoanelor la care se referă dispoziția precum și calitatea acestora, precum și suma imputată fiecărei persoane(f.31).
În privința personalului contractual o asemenea dispoziție, prin care se decide imputarea unor sume stabilite de organele C. de C. a județului B.-N. ca fiind nelegal acordate este lovită de nulitate absolută, deoarece potrivit dispozițiilor art. 169 alin. 1 din C. muncii republicat(fostul art.164), nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar conform art. 169 alin. 2 din C. muncii, republicat, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Așadar, după intrarea în vigoare a C.ui muncii (martie 2003) răspunderea salariaților pentru pagube materiale produse angajatorului poate fi stabilită numai prin promovarea unei acțiuni în răspundere patrimonială, conform art.254 (fostul art. 270) și următoarele din C. muncii, republicat iar nu prin emiterea unei dispoziții de imputare.
Instituția deciziei de imputare ca temei al reținerilor salariale a rămas reglementată în privința funcționarilor publici, conform art. 85 alin. 1 din L. nr. 188/1999, republicată, situație în care este aplicabilă desigur norma specială și nu cea generală din C. muncii.
Dispoziția atacată este un act unilateral al P. comunei Ș. un act de imputare, în conținutul său angajatorul exprimându-și manifest voința de a imputa personalului contractual anumite sume de bani, stabilite prin actul de control al organelor teritoriale ale C. de C. și materializate în privința contestatorului în actul intitulat „Sporuri și drepturi achitate nelegal pe anul
2009 constatate de Curtea de conturi a R.-C. de C. a județului B.-N., prin decizia nr.36/2010";, neavând relevanță împrejurarea că a fost sau nu pusă în executare de către angajator.
Prevederile art. 169 din C. muncii au caracter prohibitiv, astfel că în ceeace privește personalul contractual, din care face parte și contestatorul, reținerile salariale cu titlu de daune sunt posibile numai dacă sunt constatate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere că, în prezent, răspunderea materială a salariatului poate fi stabilită numai prin promovarea unei acțiuni în răspundere patrimonială și nu pe calea emiterii unei dispoziții de imputare, tribunalul în baza art. 169 din C. muncii a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției atacate, respectiv numai în privința contestatorului, dat fiind faptul că dispoziția este generică, ea privind toți funcționarii publici și întregul personal contractual din aparatul de specialitate al P. comunei Ș. care au beneficiat de anumite sume de bani, apreciate de organele C. de C. ca fiind nelegal acordate.
Existența acestui motiv de nulitate face ca analiza celorlalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie invocate să nu se mai impună.
Problematica individualizării sumei pe elementele ei componente, a inopozabilității actului organelor teritoriale ale C. de C. față de contestator, a nelegalității actului de control poate fi discutată în cadrul procesual stabilit în cazul în care se decide de intimați sesizarea instanței de judecată cu o acțiune în angajarea răspunderii patrimoniale a contestatorului.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimaților, tribunalul i-a obligat în solidar să plătească contestatorului suma de 350 lei cutitlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă în la dosar.
În baza art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. C. Ș. și C. Ș. prin P. solicitând modificarea sentinței cu constatarea faptului că Dispoziția de imputarenr.7/(...) este legală și temeinică având drept consecință respingerea cereriiformulate de intimatul B. V.
În motivarea recursului a arătat că în urma unui control al C. de C~ a R. desfășurat la P. C. Ș., s-a constatat că unele sporuri și alte drepturi bănești acordate funcționarilor publici și personalului contractual au fost atribuite fără respectarea în întregime a legii.
În acest sens, Curtea de C. a emis decizia nr. 36/2010 care, printre altele prevedea recuperarea acestui prejudiciu, având termen de realizare 31 ianuarie
2011.
Ca urmare, P. C. Ș. a emis Dispoziția de imputare nr. 1 din 4 februarie
2011, prin care s-a dispus recuperarea sumelor acordate nelegal funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Ș. în cursul anului 2009. Această dispoziție a fost comunicată angajaților primăriei și a fost afișată la sediul acesteia la anexa 1 se prevăd expres sumele care au fost imputate pentru fiecare persoană în parte.
Este real că intimata face parte din personalul contractual din cadrul aparului propriu de specialitate al P. comunei Ș..
Atât intimata, cât și instanța de fond, în mod eronat fac trimitere la dispozițiile art.270 alin.1 și art.164 alin.1 și aln.2 din C,.muncii. în cazul de față nu se impută vreo pagubă patrimonială în sarcina angajatului, nefiind vorba de daune cauzate angajatorului de către angajat. Într-adevăr, în acea ipoteză datoria angajatului ar fi trebuit si fie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Practic, în situația de față, prin această D. se dorește recuperarea unor sume de bani acordate inițial în mod nelegal, conform Decizie 36/2010.
Dispoziția are la bază această decizie, fiind investită cu o prezumție de legalitate.
Dispoziția, contrar celor afirmate în cererea de chemare în judecată, nu se subscrie doar dispozițiilor prevăzute de L. nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, ci și celor prevăzute de C.
"Suma nedatorată" specificată și în Dispoziția atacată de reclamantă (art.
272 alin.l din C. muncii) are la bază constatările făcute de către Curtea de C. și reprezintă sume de bani pe care angajatul trebuie si le returneze angajatorului în urma încasării acestora în mod nelegal. În acest sens, decizia C. de C. împreună cu Dispoziția P. ar fi putut să fie contestate pe aspecte ce țineau de temeinicia acelor decizii, or intimata a înțeles să atace Dispoziția pe aspecte ce țin doar de formă și inaplicabilitate în cazul personalului contractual. Faptul că sumele respective s-au prevăzut în Contractul colectiv de muncă nu absolvă de restituirea lor, dacă s-a constatat că au fost acordate ilegal.
P. fiind o autoritate publică se supune controlului mai multor organe ale statului printre care și Curtea de C. ar dacă, în urma unor astfel de controale s-a constatat că unele sporuri au fost acordate ilegal, chiar dacă acestea au fost inițial prevăzute în Contractele de muncă și aprobate prin H. ale Consiliului local, ele trebuie restituite fiind ab initio ilegale.
Prin dispoziția primarului se urmărește recuperarea acestor sume declarate nelegale.
Reclamantul B. V. prin întâmpinare (f.11-13) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 C. muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 272 C.muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, însă prin adoptarea nr. 5. - C. muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, a fost înlăturată vechea răspundere materială a salariatului și implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului.
Dispoziția de imputare contestată de reclamantă, deși potrivit susținerilor recurenților, are drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Ș., având un caracter unilateral, contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 164 alin. 1 C. muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, potrivit căreia „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.
Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 C. muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 C. muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 164 alin. 2 C. muncii.
În speță, neexistând acordul salariatului la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că fără intervenția instanței de judecată nu este posibilă efectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens.
Chiar dacă decizia contestată a fost emisă în baza unor constatări a C. de C., în cauză nu sunt incidente nici efectele raporturilor de drept administrativ și fiscal existente între autoritatea locală și Curtea de C., fiind în prezența unui regim juridic special, specific raporturilor de muncă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pe recurenți să plătească intimatei reclamante suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. S. PRIN P. împotriva sentinței civile numărul 1. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul numărul
(...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului B. V. suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed.D.C.G. Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond.B. R.I.
| ← Decizia civilă nr. 2610/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2647/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
