Decizia civilă nr. 4786/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4786/R/2011
Ședința n 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 3498 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat T. I., asistat de avocat C. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 3462 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în cauză similară și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive, susținând că reclamantul recurent a fost angajatul societății pârâtei intimate și a îndeplinit funcția de pompier și la această societatea au fost cinci pompieri și ca element nou din cele cinci decizii de concediere două au fost anulate iar aceste persoane s-au întors la serviciu. De asemenea, susține că societatea intimată a angajat alte persoane pe aceste posturi.
La întrebarea instanței, dacă există dovada că au fost angajate alte persoane pe cele cinci posturi de pompieri, reprezentantul reclamantului recurent arată că i-a reprezentat și pe ceilalți care s-au întors la serviciu și au constatat că pe postul lor erau angajați alte persoane, astfel că solicită emiterea unei adrese către Inspectoratul Teritorial de M. sau la G. de pompieri și arată că la fondul cauzei nu avea aceste informații ci doar după ce au fost reîncadrați unii dintre cei cinci concediați.
La întrebarea instanței, dacă poate indica în concret pe unii dintre cei cinci angajați, reprezentantul reclamantului recurent arată că nu au fost angajării noi ci din cadrul societății intimate care au urmat curs de calificare.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că nu este necesară emiterea adresei către Inspectoratul Teritorial de M. sau G. de pompieri.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că au recalificat alte cinci persoane din cadrul societății intimate care sunt pe postul foștilor pompieri, această situație este abuzivă, întrucât prevederile art. 86 alin. 6 din L. nr. 8. au fost aplicate abuziv de către lichidatorul judiciar.
Reprezentantul reclamantului recurent apreciază și raportat la aspectele invocate în memoriul de recurs că, concedierea a fost nelegală, întrucât societatea intimată a concediat persoane de care avea nevoie și ulterior a angajat pe acest post altă persoană. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3498 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. S., având ca obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 18/(...) și repunerea in situația anterioară, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală, până la data achitării.
A fost respinsă cererea reclamantului formulată pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr.18/(...) a încetat contractul individual de muncă a contestatorului P. V., conform prevederilor art.8., modificate, coroborate cu prevederile art.73 alin.1 art.295 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii
2007 - 2010.
Conform dispozițiilor art.86 alin 6 din L. nr.8. modificată, prin derogare de la prevederile L. nr.5. C. muncii, modificat și completat, după data deschiderii procedurii insolvenței, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar, lichidator, fără a fi necesar parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar va acorda doar preavizul de
15 zile.
Petentul nu contestă faptul că intimata se află în procedura insolvenței.
Intimata conform dispozițiilor legale are dreptul de a disponibiliza personalul debitoarei aflată în procedura insolvenței, pentru realizarea scopului procedurii prevăzute de art.2 din aceeași Lege, respectiv acoperirea pasivului debitoarei.
Faptul că intimata își continuă și că nu a început lichidarea patrimoniului în codul procedurii falimentului nu afectează legalitatea deciziei contestate, pentru că administratorul judiciar are obligația de a lua măsuri pentru plata creanțelor,reducerea cheltuielilor,chiar prin denunțarea unor contracte încheiate de debitor, conform prevederilor art. 86 și prevederilor art.20 din L. 8., modificată.
D. atacată fiind legală în baza art.284 din C. muncii,a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de petentul T. I..
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul T. I. a declarat recurs prin carea solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei pe fond, anulareadeciziei de desfacere a contractului de muncă nr.18/(...) și repunerea în situația anterioară, pe postul deținut anterior, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă, obligarea angajatorului la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la scadență până la data achitării efective.
În motivarea recursului s-a arătat că a fost angajat la SC C. SA, societate aflată în procedură de insolvență din data de (...), iar în data de (...) administratorul judiciar S. B. B. R. i-a desfăcut contractul de muncă invocând prevederile art. 86 alin 6 din L. 8..
În conformitate cu textul de lege invocat mai sus, administratorul judiciar are într-adevăr dreptul de a dispune desfacerea contractelor de muncă individual, dar cu respectarea principiului maximizării averii debitorului.
Procedura de insolvență a fost deschisă prin sentința 5270/0(...) stabilindu-se o perioadă de observație de 60 zile, conform legii se încheie cu un raport al administratorului judiciar în care se propune fie o reorganizare a debitoarei (cu respectarea unor anumite termene și etape de plăți) fie intrarea in faliment.
Perioada de observație de 60 zile a durat 2 ani, iar unitatea aflată în insolvență desfășoară o activitate de producție normală, se onorează contracte încheiate și conform încheierii pronunțată de judecătorul sindic în data de (...) se recomandă încheierea unor noi contracte conform obiectului de activitate al societății.
Consideră că decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală deoarece obiectul de activitate al societăți este prelucrarea conductorilor din sârmă în laminoare, reclamantul fiind pompier, iar unitatea nu poate funcționa fără a avea un Serviciu Privat pentru Situații de U., prin urmare atâta timp cât societatea desfășoară încă activitate consideră că este imperativ necesară păstrarea angajaților pompieri.
În condițiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare a administratorului statutar, consideră că decizia de desfacere a contractelor individuale de muncă nu poate să aparțină în exclusivitate administratorului judiciar, iar având în vedere că societatea desfășoară activitate sub observație, desfacerea contractului de muncă a angajaților este lipsită de logică, prematură și chiar păguboasă pentru societate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea constată următoarele:
Pârâta a fost supusă procedurii insolvenței conform dispozițiilor L. nr.
8., în baza cărora administratorul judiciar a emis decizia nr. 18/(...) prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul dispozițiilor 86 alin. 6 din L. nr. 8., raportat la art. 65 alin. 1 din C. muncii.
Potrivit prevederilor art. 86 alin. 6 din L. nr. 8., privind procedura insolvenței, „prin derogare de la prevederile nr. 5. - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/. va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.";
Așadar, voința legiuitorului a fost de a crea o procedură simplificată în cadrul căreia să permită administratorului judiciar sau lichidatorului să ia măsura concedierii salariaților, fără a fi necesară respectarea dispozițiilorlegale imperative în materia concedierii colective a salariaților stabilite de C. muncii.
Împrejurarea că procedura de insolvență a fost deschisă cu mai mult de 2 ani anterior emiterii deciziei contestate, nu este în sine un argument în favoarea nelegalității măsurii dispuse de către administratorul judiciar, deoarece aplicabilitatea dispozițiilor art. 86 alin. 6 nu este limitată în timp, în funcție de data deschiderii procedurii.
Deși s-a invocat de către recurent prin cererea de recurs că nu se justifica desființarea postului întrucât societatea își continua activitatea, prin derularea și încheierea de noi contracte, precum și întrucât este necesară menținerea unei unități de pompieri datorită obiectul de activitate a angajatorului, Curtea reține că singurul îndreptățit gestioneze politica de personal și să decidă asupra măsurilor pe care le consideră oportune pentru societatea debitoare, aflată în procedura de insolvență, este administratorul judiciar sau lichidatorul, în speță interesul legitim al acestuia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității.
Cum în cadrul procedurii administratorul judiciar este îndreptățit să adopte măsurile de ordin organizatoric vizând plata datoriilor, creșterea veniturilor, nu poate fi negat dreptul acestuia de eficientiza activitatea prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați.
În fine, deși recurentul a mai susținut că decizia de desfacere a contractelor individuale de muncă nu poate să aparțină în exclusivitate administratorului judiciar, deoarece nu s-a ridicat dreptul de administrare al administratorului statutar, Curtea reține din interpretarea comparativă a art.86 și art.47 raportat la art.49 din L. nr.8. că neridicarea dreptului de administrare a debitorului și desfășurarea de către acesta a unor activități curente pe perioada de observație nu permit însă administratorului statuar să dispusă concedierea salariaților.
Astfel, în cadrul activităților curente ale debitorului nu poate intra emiterea unor decizii de concediere a salariaților, care este reglementată în mod distinct de art.86 alin.6, cuprins în secțiunea a 4-a a L. nr.8. ce tratează situația unor acte ale debitorului, spre deosebire de art.47 și art.49, incluse în secțiunea a-2-a intitulată „deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii";.
Beneficiind de o reglementare expresă și distinctă de cea invocată de recurent, prin includerea sa în altă secțiune a legii, art.86 alin.6 este norma legală aplicabilă măsurilor de concediere dispuse în cadrul procedurii insolvenței stabilind că administratorul judiciar/. desface contractele individual de muncă ale personalului debitoarei.
Prin urmare nu este incident în speță motivul de nulitate absolută invocat de recurent.
Singura condiție impusă de către legiuitor prin L. nr. 8. - respectiv acordarea preavizului de minim 15 zile lucrătoare - a fost respectată, motiv pentru care Curtea apreciază că în mod just s-a constatat de către instanța de fond legalitatea desfacerii contratului individual de muncă a recurentului reclamant.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 3498 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. A.
| ← Decizia civilă nr. 4272/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5144/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
