Decizia civilă nr. 4881/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4881/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
P.: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva sentinței civile nr. 3156 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. B. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială,
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, av. F. Ucu M. și reprezentantul reclamantei intimate, av. H.
G., lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța prin care s-a achitat onorariul avocațial, copia unui extras din hotărârea C. de administrație, facturi și extrase de cont în copie, arătând că au fost comunicate și reprezentantului pârâtului recurent, care confirmă acest lucru.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale, pentru motivele invocate în scris pe care le susține și oral, cu cheltuieli de judecată conform chitanței anexate recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în concluziile scrise formulate pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3156 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. DE S. DE I. F. - S. B. SA C. în contradictoriu cu pârâtul P. P.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 21.420 lei cu titlu de plată nedatorată.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, cu privire la petitele din acțiunea reconvențională.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional P. P. împotriva reclamantei pârâtă reconvențională S. B. SA.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu data de (...), având încheiat contractul individual de muncă nr. 60083/(...), în funcția de director general, raportul de muncă fiind încheiat la data de (...). Acesta a deținut până la data de (...) și funcția de P. al C. de A., cumulând funcția de director cu cea de președinte.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 143^2 pct. 1 și 4 din Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale, consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său. În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general.
Potrivit Hotărârii AGOA nr. 3 a SC C. SA Z. din data de (...), administrator la această societate a fost ales S. B. SA ca și persoană juridică reprezentată de directorul general.
Instanța a reținut că potrivit Contractului de A. încheiat între SC C. SA Z. și S. B. SA, administratorul societății a fost S. B. SA ca și persoană juridică.
Potrivit alin. 2 al art. 1 din acest contract,"; administratorul persoană juridică își exercită atribuțiile prin reprezentantul său permanent, persoană fizică desemnată în acest scop, pe care o poate revoca cu condiția numirii unui înlocuitor ";.
În cap. IV al contractului se menționează la art. 5 alin. 1 că
„administratorul are următoarele drepturi: să primească pentru activitatea desfășurată o remunerație în sumă fixă de 3000 lei care se va achita către societate până la data de 15 a lunii subsecvente scadenței. În conformitate cu art. 4 al Hotărârii nr. 2 din (...) a AGA SC C. SA administratorul primește o remunerație variabilă în procent de 0,6% din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar din cadrul mandatului de 3 ani (art. 5 alin. 2)";.
Din aceste prevederi contractuale rezultă fără echivoc că pârâtul nu a deținut calitatea de administrator la SC C. SA Z., administrator la această societate fiind S. B. SA ca și persoană juridică.
Având în vedere aceste aspecte instanța a reținut că sumele încasate de pârât cu titlu de indemnizație de ședință au fost încasate nelegal.
Potrivit prevederilor art. 272 al cap. III privind Răspunderea patrimonială din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, astfel că instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 21.420 lei.
Cu privire la acțiunea reconvențională formulată de pârât prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 35.233,68 lei reprezentând procentul de 0,6% din profitul SC C. SA realizat în perioada în care a fost membru în CA, sumă care a intrat în contul reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 10.666 lei recuperată de reclamantă de la pârât în urma unei compensări, prin sentința C. de A. C., plata sumei de 9.000 lei reprezentând indemnizația de participare la ședințele CA al SC C. SA în luna decembrie 2008 și a sumei de 6000 lei reprezentând indemnizația de participare la ședințele CA al SC C. SA pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009, instanța respins-o având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 ale Contractului de A. încheiat între SC C. SA Z. și S. B. SA care dispun că „ În conformitate cu art. 4 al Hotărârii nr. 2 din (...) a AGOA SC C. SA administratorul primește o remunerație variabilă în procent de 0,6% din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar din cadrul mandatului de 3 ani.";
Instanța a respins și excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, reținând că prin sentința civilă nr. 717/(...), dată în dosarul nr. (...), T. a respins acțiunea formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâta S. B. SA, prin care s-a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de concediere nr. 2263/(...) emisă de pârâta S. B. SA C., obligarea pârâților în solidar la plata daunelor cauzate de abuz și de neacordarea preavizului de concediere, obligarea pârâților la plata remunerației de administrator pe care reclamantul o are la SC C. SA Z. aferentă lunilor martie și aprilie 2009, în cuantum de 6000 lei și obligarea pârâților în solidar la plata primei din profitul realizat în anul 2008 de SC C. SA Z. cuvenită administratorilor, având în vedere că pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 35.233,68 lei reprezentând procentul de 0,6% din profitul SC C. SA realizat în perioada în care a fost membru în CA, sumă care a intrat în contul reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 10.666 lei recuperată de reclamantă de la pârât în urma unei compensări, prin setința C. de A. C., plata sumei de 9000 lei reprezentând indemnizația de participare la ședințele CA al SC C. SA în luna decembrie 2008 și a sumei de 6000 lei reprezentând indemnizația de participare la ședințele CA al SC C. SA pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009, drepturi bănești care nu au fost solicitate în acțiunea respectivă.
Având în vedere prevederile art. 5 ale Contractului de A. încheiat între SC C. SA Z. și S. B. SA, prevederile art. 272 al cap. III privind răspunderea patrimonială din Codul muncii și aspectele reținute, instanța a respins cererea formulată de reclamanta S. B. SA în contradictoriu cu pârâtul P. P.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. P. solicitândmodificarea sentinței, respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în sensul obligării reclamantului la restituirea sumei de 21.420 lei cu titlu de plată nedatorată.
Arată că a semnat Contractul de administrare nr. 3598/(...) ca administrator, calitate precizată explicit prin care și-a asumat toată răspunderea pentru îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al SC C. Z. SA, astfel că este îndreptățit să beneficieze de remunerația prevăzută în contractul de administrare.
Potrivit disp.art.155 din Legea nr.31/1990 „acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari pentru daunele cauzate societății de către aceștia prin încălcarea îndatoririlor față de societate aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art.112. Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție. În speță, S. B. SA a promovat cererea de chemare în judecată fără a avea la bază hotărârea adunării generale și nici nu a fost desemnată de către AGA nicio persoană care să exercite acțiunea în justiție.
În ceea ce privește contractul de intermediere tranzacții în marja încheiat la data de (...) în baza căruia reclamantul a împrumutat de la S. B. SA suma de
450.000 lei cu obligația restituirii integrale în termen de 6 luni, respectiv până la (...) potrivit Raportului nr.63 au auditorului intern al S. B., suma netă totală încasată de către pârât în calitate de administrator al SC C. SA și revendicată de pârât într-un proces de compensare este de 10.660 lei. Această sumă certificată de către auditorul societății și este mai mică decât cea pretinsă, respectiv 21.420 lei. În consecință plata a fost făcută în contul creditului, iar societatea s-a ocupat de operațiunile de compensare, astfel încât societatea nuîi poate imputa restituirea sumei de 21.420 lei cât timp nu a făcut corect operațiunile de compensare.
În temeiul art. 5 din Contractul de administrare, reclamantul este îndreptățit la plata remunerației în sumă fixă de 3000 lei, la care se adaugă remunerația variabilă în procent de 0,6% din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar în cadrul mandatului de 3 ani pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, chiar dacă contractul de administrare s-a încheiat între SC C. SA și S. B. SA, pârâtul acționând în calitate de reprezentant al acestei societăți și în consecință beneficiar al indemnizației pentru munca prestată.
Intimatul S. B. SA prin concluzii scrise (f.21-22) a solicitat respingerearecursului promovat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de administrare încheiat la data de 27 mai 2008 reclamanta S. B. SA a dobândit calitatea de administrator persoană juridică a SC C. SA, aceasta din urmă obligându-se potrivit art. 5 pct. 1 din contract să achite administratorului pentru activitatea desfășurată o remunerație în sumă lunară fixă de 3.000 lei, iar potrivit art. 5 pct. 2 o remunerație variabilă în procent de 0,6 % din profitul net al societății pentru fiecare exercițiu financiar. Din modul de redactare a contractului de administrare reiese cu claritate faptul că nu s-a prevăzut nici o indemnizație în favoarea persoanei fizice care a reprezentat S. B. SA la semnarea contractului sau a persoanei fizice care a reprezentat administratorul persoană juridică în consiliul de administrație al SC C. SA.
Într-adevăr, pârâtul a semnat contractul de administrare, iar în cuprinsul contractului de administrare s-a menționat faptul că societatea reclamantă a fost reprezentată la data încheierii contractului de către pârâtul „. P. în calitate de administrator";, însă această împrejurare nu este de natură să confere acestuia calitatea de parte contractantă și beneficiar al remunerației stabilite la art. 5, deoarece în același contract s-a prevăzut în mod expres faptul că S. B. SA are calitatea de administrator al SC C. SA, astfel încât persoana fizică prin care reclamanta a fost reprezentată la încheierea acelui contract nu dobândește calitatea de administrator al SC C. SA.
În speță, este cert că din totalul remunerațiilor datorate de SC C. SA către reclamanta S. B. SA în baza contractului de administrare, pârâtul P. P. a încasat suma totală de 21.420 lei, împrejurare care nu a fost contestată prin recursul formulat, astfel încât în mod corect s-a reținut de prima instanță că pârâtul a încasat această sumă fără să i se fi cuvenit, motiv pentru care obligația de restituire subzistă chiar dacă nu i se poate reține o culpă a acestuia în privința modului în care i-a fost achitată suma respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii (în variata în vigoare la data promovării acțiunii), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 272 alin. 1
C.muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Art. 272 alin. 1 din C.muncii instituie obligația de restituire a salariaților către angajatorii lor. Deși răspunderea patrimonială propriu-zisă se întemeiază pe o faptă săvârșită de angajat cu vinovăție, obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat, respectiv îmbogățirea fără justă cauză.
Susținerea recurentului în sensul că potrivit art. 155 din Legea nr.
31/1990 nu există hotărârea adunării generale pentru promovarea cererii de chemare în judecată și nici nu a fost mandatată o persoană în care să exerciteacțiunea în justiție, nu este de natură să conducă la modificarea soluției recurate, deoarece în speță acțiunea promovată de către reclamantă a avut ca temei obligația de restituire a salariaților, care izvorăște din încheierea contractului individual de muncă, fiind reglementată de prevederile art. 272 alin. 1 din C.muncii, iar nu încălcarea îndatoririlor față de societate ce își are izvorul în cuprinsul Legii nr. 31/1990. Or, față de dispozițiile procedurale menționate în C.muncii și cele din C.proc.civ., nu era necesară, ca și condiție de admisibilitate, adoptarea unei hotărâri în adunarea generală a acționarilor pentru a putea promova acțiunea în justiție.
Împrejurarea invocată de către recurent, în sensul că în cazul
„urmașului"; său în consiliul de administrație, conducerea S. B. SA a cerut președintelui SC C. SA să nu vireze remunerația în contul societății, ci în contul personal al reprezentantului S. B. SA în consiliul de administrație al SC C. SA, este lipsită de relevanță și nu este de natură să justifice temeinicia pretențiilor pârâtului din cererea reconvențională, atâta timp așa cum s-a arătat mai sus contractul de administrație dintre SC C. SA și S. B. SA nu a generat drepturi sau obligații în sarcina persoanei fizice care la momentul respectiv era reprezentant al S. B. SA.
În ceea ce privește petitul formulat prin cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 10.660 lei, Curtea reține că reclamantul a arătat că această sumă a fost recuperată anterior de societate în urma unei compensări prin sentința C. de A. C., însă pârâtul nu a indicat care este temeiul juridic al pretențiilor sale.
Deși s-a depus Hotărârea nr. 7/(...) a C. de A. C. de pe lângă C. de C. și I.
C., din considerentele acesteia reiese că tribunalul arbitral nu s-a putut pronunța „cu privire la împrejurarea susținută de pârâta S. B. a însușirii de către reclamant a sumei de 10.660 lei, provenită dintr-un alt contract comercial, fără clauză compromisorie, această pretenție a pârâtei reconvenționale putând fi valorificată doar pe calea unei acțiuni promovate în fața instanței de drept comun";.
Din analiza prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii, rezultă că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond pentru a exista răspunderea patrimonială: fapta ilicită angajatorului; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și culpa angajatorului, or, deși prin cererea reconvențională pârâtul a invocat că măsura compensării l-au prejudiciat, în cauză nu s-a dovedit un prejudiciu de natură materială în dauna pârâtului și la a cărei obligare să fie obligată reclamanta, astfel că despăgubirile în sumă de 10.660 lei solicitate de recurent în cadrul raporturilor de muncă nu își găsesc temeiul în dispozițiile art. 269 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. , ținând conte de culpa procesuală a recurentului în această fază procesuală, îl va oblig pe acesta să plătească intimatei S. B. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva sentinței civile nr. 3156 din 23 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei S. B. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
P. JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond:E. B.
| ← Decizia civilă nr. 3613/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3373/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
