Decizia civilă nr. 4941/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4941/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr. 2499 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. T. PRIN P., având ca obiect alte cereri restituire sume încasate necuvenit.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 21 noiembrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta C. T. PRIN P. a chemat în judecată pârâtul A. I. și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 9.660 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin încasarea necuvenită a unor drepturi de natură salarială și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. T. PRIN P., în contradictoriu cu pârâtul A. I. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8242 lei reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului prin încasarea necuvenită a unor drepturi salariale încasate în cursul anului 2009.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial. prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta C. T. PRIN P. a chemat în judecată pârâtul A. I. și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 9.660 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin încasarea necuvenită a unor drepturi de natură salarială și la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Pârâtul, angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) în meseria de muncitor necalificat, a beneficiat în anul 2009 de plata sumei nete de 7451 lei, reprezentând sume pentru norme de hrană pentru perioada ianuarie - decembrie 2009, indemnizație de ținută pentru luna ianuarie și ajutor de sărbători pentru lunile aprilie și decembrie și de asemenea, de suma de 791 lei primă de vacanță pentru același an, acordată în luna iulie (filele 6-7).
Reclamanta a adus la cunoștința pârâtului faptul că, în urma acțiunii Camerei de C. a județului C. la P. comunei T. s-a stabilit că s-a creat un prejudiciu unității administrative prin acordare de drepturi necuvenite cătrepârât, în cuantum de 9660 lei brut și a solicitat acestuia să restituie respectiva sumă ori să semneze un angajament de plată(fila 8).
Sumele acordate pârâtului cu titlu de norme de hrană, indemnizație
ținută, ajutor sărbători și prime de vacanță sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat între P. comunei T. și S. C. care cuprinde salariații aparatului de specialitate al primarului cu contract individual de muncă încheiat la data de (...).
Prevederile art. 25 alin. 1 și 3 din Lg.130/1996, privind contractul colectiv de muncă în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, prevedea necesitatea sau obligația încheierii în formă scrisă, a semnării de către părți, a depunerii și a înregistrării la D. de M. și P. S. J. a contractului colectiv de muncă pentru ca acesta să producă efecte de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară zile de înregistrare a contractului.
Părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au înscris această prevedere a înregistrării la instituția arătată în articolul de lege, însă nu au realizat înregistrarea efectivă a acestuia, astfel că acesta nu produce nici un efect.
Art. 12 alin. 1 teza a-II-a din aceeași lege prevede că prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul instituțiilor bugetare cum este și reclamanta nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În cazul de față, drepturile salariale acordate pârâtului sub cele 4 forme prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul primăriei care nu produce nici un efect, exced cadrului legal al salarizării personalului din administrația publică locală în vigoare în anul 2009, respectiv L., OG 6. și OG 1..
În această situația plata făcută pârâtului este nedatorată și în temeiul art. 272 alin. 1 Codul Muncii cererea reclamantei a fost admisă în parte, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 8.242 lei net, reprezentând prejudiciul cauzat angajatorului prin încasarea necuvenită a drepturilor de natură salarială privitoare la normă de hrană, indemnizație de ținută, ajutor de sărbători și primă de vacanță încasate în cursul anului 2009.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul A. I., solicitând admiterearecursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei C. T., prin P., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 744 lei.
Recurentul învederează că este angajat pe postul de paznic în cadrul instituției intimate, iar salariul brut este inserat în contractul individual de muncă. Alături de salariu, prin contract s-a stabilit acordarea de sporuri și indemnizații pentru hrană și ținută.
Aceste drepturi au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă care însă nu a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. din culpa și datorită neglijenței P.ului. Prin urmare, chiar dacă datorită acestui fapt, contractul colectiv de muncă nu își poate produce efectele juridice, drepturile care i-au fost acordate prin contractul individual de munca nu își pierd valabilitatea.
C. recurentul că această neconcordanță este imputabilă direct primarului, astfel că acesta trebuie să răspundă pentru eventualul prejudiciu produs instituției intimate.
Apreciază că prima instanță era datoare să analizeze care sunt cauzele pentru care contractul colectiv de muncă evocat nu a fost înregistrat, respectiv trebuia să stabilească cui îi este imputabilă această situație.
Menționează că reclamanta a depus la dosarul cauzei doua tabele in care pretinde ca sunt înscrise drepturile salariale bănești pe care recurentul le-ar fi încasat necuvenit in anul 2009 si a căror restituire o solicita prin acțiune.
Deși instanța de fond a admis in parte acțiunea si l-a obliga sa plătească suma de 8.242 lei reprezentând "prejudiciu cauzat angajatorului", din totalul sumei de 9.660 lei solicitata, aceasta nu a precizat care a fost motivul diminuării acestei sume. Este adevărat ca in pagina a treia, alineatul 2, a hotărârii recurate se face referire la suma de 8.242 lei net, fără insă a se recurge la un calcul matematic care sa evidențieze de unde provine aceasta diferența.
De asemenea, contestă valoarea probatorie a tabelelor depuse la instanța de fond de către reclamanta-intimata, deoarece ele conțin o serie de erori de calcul. C. că acestea nu au nicio valoare probatorie, întrucât evidenta drepturilor bănești plătite salariaților de angajator se face cu statul de salarii, care servește ca si document pentru calculul drepturilor salariale, fise de evidenta a salariaților, întocmite nominal pe fiecare salariat si unde se înscriu salariile brute si cele nete pe fiecare luna a unui an calendaristic, respectiv fisele fiscale individuale.
Doar pe baza acestor documente, confruntate cu extrasele de cont in care i s-au virat drepturile bănești, pot fi evidențiate sumele de bani care i-au fost efectiv plătite in fiecare luna si cu ce titlu.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta C. T., prin P., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 272 al. 1 din Codul muncii, privind restituirea de către salariat a sumei încasate necuvenit de la angajator.
Astfel, notează că recurentului pârât i-a fost acordată în cursul anului
2009 contravaloarea unor drepturi, constând în norme de hrană pentru perioada ianuarie - decembrie 2009, indemnizație de ținută pentru luna ianuarie, ajutor de sărbători pentru lunile aprilie și decembrie, prima de vacanță, acordată în luna iulie (filele 6-7).
Acordarea acestor drepturi se întemeiază pe un contract colectiv de muncă negociat la nivel de unitate, care nu a fost însă înregistrat la D. de M. și P. S. a J.
C. Cum dispozițiile art. 25 al. 3 din Legea nr. 130/2006, în vigoare în perioada de referință, condiționează producerea de efecte de momentul înregistrării și reținând că nu a fost înregistrat, este evident că acest contract colectiv de muncă nu putea produce efecte și , prin urmare, nu putea constitui fundamentul legal pentru acordarea de drepturi, indiferent de natura acestora.
Așadar, în acest context, nu prezintă relevanță care sunt cauzele reale ce au determinat neînregistrarea acestui contract, respectiv persoana căreia îi este imputabilă neefectuarea formalităților în vederea înregistrării.
Curtea apreciază că instituția intimată a făcut dovada achitării drepturilor menționate în limita în care acestea au fost acordate.
Este adevărat că recurentul contestă valoarea probatorie a tabelelor depuse în probațiune de instituția pârâtă. La fel de real este și faptul că statele de plată nu poartă semnătura reclamantului recurent, însă acestea evidențiază faptul că plata drepturilor s-a făcut prin virament bancar.
Ceea omite însă recurentul să aibă în vedere este faptul că încasarea sumei menționate rezultă fără nici o urmă de îndoială din fișa fiscală pentru anul 2009 (f. 73 dosar fond), care evidențiază la venitul brut încasat de către recurent în perioada anului 2009 sume cu mult mai mari decât salariul la care acesta era îndreptățit potrivit contractului colectiv de muncă.
Cu titlu exemplificativ, se remarcă faptul că în luna ianuarie 2009 recurentul a realizat un venit brut de 3448 lei, deși potrivit contractului individual de muncă acestuia i se cuvenea un salariu brut lunar de 750 lei (f. 38 dosar fond).
Deși, potrivit adresei nr. 5778 din (...) (f. 8 dosar fond), la valoarea drepturilor încasate necuvenit de către recurent a fost indicată suma brută de
9660 lei, diminuarea sumei solicitate s-a dispus de către instanța de fond ca urmare a faptului că în această sumă brută a fost inclusă și contravaloarea contribuțiilor legale ce reveneau angajatorului și care trebuiau suportate de către acesta, iar nu de către salariat.
Contrar celor alegate de către recurent, Curtea constată că în contractul individual de muncă al acestuia (f. 38 dosar fond) nu se regăsește nici o mențiune privitoare la acordarea de „. și indemnizații pentru hrană și ținută";.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea găsește nefondat demersul pârâtului A. I., astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă va dispune respingerea acestuia potrivit dispozitivului.
Ca parte căzută în pretenții, în conformitate cu prevederile art. 274 Ccod de procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. I. împotriva sentinței civile numărul 2499 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei C. T. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. D. G. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 638/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4923/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
