Decizia civilă nr. 4943/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4943/R/2011
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 2773 din 28 aprilie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul intimat S. J. DE U. Z., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2773 din 28 aprilie 2011 pronunțate de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată contestația formulată de petenta G. M. împotriva D. nr.502 din (...) emisă de intimata S. J. de U. Z.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin D. nr.502 din (...), intimata S. J. de U. Z. i-a desfăcut contractul individual de muncă a contestatoarei G. M., angajată în funcția de referent salarizare în cadrul serviciului resurse umane, în baza prevederilor art.264 alin.1 lit.f din C. Muncii,arată că în data de (...) a predat serviciului informatic un fișier cu veniturile nete ale salariaților spitalului date protejate prin lege, acest fapt fiind semnalat de angajați ai unității și de cotidianul ,, S. din (...).
Petenta a fost angajată în data de (...), conform Contractului individual de muncă nr.3370, având funcția de referent superior II. Conform fișei postului contestatoarea avea atribuții pentru finalizarea statelor de plată lunare, efectuarea de operațiuni preliminare calculării salariilor, operând în baza de date a dispozițiilor și comunicărilor emise de biroul personal, introducerea datelor din pontaje în programul de salarii. Ea avea să înlocuiască colegele de birou în perioada când acestea se află în concediul de odihnă, colaborarea cu celelalte compartimente din unitate și executarea de alte sarcini de serviciu primite de la seful direct și de la conducerea unității.
Petenta a fost convocată de intimată pentru efectuarea cercetării disciplinare, prin adresa nr.21154/(...) .
Prin nota explicativă dată și prin contestația formulată, petenta recunoaște că a întocmit fișierul cu veniturile nete realizate pe luna septembrie
2010, fișier care trebuia afișat pe situl spitalului până în data de 25 a lunii, dar a emis să șteargă datele personale și salariale ale tuturor angajaților, motiv pentru care aceste date au ajuns să fie afișate pe site.
Ulterior contestatoarea a solicitat colegilor de la departamentul informatic ștergerea datelor cu caracter personal.
Prin faptele ei, petenta a încălcat dispozițiile art.20 alin 1 din Legea nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, pentru că nu a protejat datele cu caracter personal a angajaților spitalului, dezvăluindu-le, la site având acces orice persoană.
Informațiile făcute publice de petentă a conținut numele, prenumele,codul numeric personal, codul IBAN, cunoașterea acestor date personale fiind de natură a afecta interesele celor vizați.
Aceste date au fost postate pe internet 3 zile, timp în care puteau fi copiate în scopul utilizării ulterioare.
Intimata a respectat dispozițiile art.268 alin.2 lit.a din C. muncii, pentru că in actul contestat a dedus fapte care constituie abatere disciplinară, care constă în predarea serviciului informatic a fișierului a veniturilor nete realizate de angajații spitalului pentru a fi postate pe pagina de internet.
Gravitatea faptei justifică sancțiunea aplicată, astfel că în baza prevederilor art.284 din C. muncii, s-a respins ca nefondată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. M. solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii cu admiterea contestației împotriva D ispoziției nr.502/(...) emisă de pârâta.
În motivarea recursului a arătat că sentința este netemeinica si nelegala deoarece instanța de fond nu a motivat respingerea contestației, nu s-a pronunțat asupra a celorlalte cereri ale reclamantei, a înlăturat toate apărările si argumentele recurentei fara sa răspundă la nici unul dintre acestea în cadrul sentinței atacate.
Arată ca în cursul judecății a depus mai multe acte în probațiune, pentru a demonstra starea de fapt reala incidentă în cauză, și gradul real al culpei recurentei în evenimentele care au dus la desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Instanța de fond nu și-a exprimat nici o poziție față de aceste probe, și din ce motive au fost înlăturate în formarea convingerii și soluționarea cauzei în sensul respingerii cererii. Cât timp aceste acte au fost admise ca probe în cursul litigiului, instanța trebuia să-și formuleze o opinie referitor la acestea și să o transpună în motivarea sentinței date în cauza.
Intimatul-parat nu a făcut nici o dovada in acest sens, si nici in sensul ca ar exista vreun prejudiciu material care sa justifice gravitatea sancțiunii aplicate reclamantei, angajata de 12 ani in aceasta instituție, fara nici o alta abatere in exercițiul funcției. Aceasta îndatorire nu este prevăzuta in fisa postului. Din acest motiv a solicitat instanței sa se trimită adresa la S. pentru comunicarea fișei postului angajaților Departamentului Informatic, pentru a se releva cine de fapt avea obligația verificării datelor ce urmează a fi postate pe internet.
Având în vedere ca sancțiunea i-a fost aplicata ca urmare a unui fapt, respectiv a postării pe internet a unor date cu caracter confidențial, în mod legal și rațional era necesar sa se identifice persoanele care sunt responsabile prin fișa postului, Regulament de O. I., în producerea acestui fapt. In mod incorect, singura care a fost sancționata cu desfacerea disciplinara a contractului de munca a fost reclamanta, împrejurare absurda atâta timp cât erau și alte persoane care aveau obligația de a verifica aceste date, persoane care nu au fost sancționate.
Mai arată că decizia atacata încalcă prevederile art. 268 pct. 2 lit. a, deoarece nu exista o expunerea a faptei pentru care a fost sancționată, în sensul prevăzut de lege. D. faptei nu trebuie sa se rezume la prezentarea laconica aunei acțiuni/inacțiuni, ci aceasta trebuie relatata in asemenea mod încât să rezulte de ce acea fapta a condus la aplicarea unei sancțiuni, pentru a releva gradul real de periculozitate al acesteia fața de instanța de judecata, și pentru a permite a se formula apărări pe calea unei acțiuni în instanța.
A fost convocată pentru cercetarea disciplinara în aceeași zi în care a și avut loc aceasta cercetare, respectiv 0(...). Cu toate ca legea nu prevede explicit un termen pentru comunicarea convocării și cercetarea disciplinara, este de necontestat ca intr-o asemenea situație, i-a fost imposibil sa se gândească la formularea unor apărări sau a unor circumstanțe din care să se evidențieze faptul că nu a fost vorba de culpa exclusivă în producerea faptei.
Sancțiunea disciplinară aplicată, și anume desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei este abuzivă și excesivă raportat la împrejurările în care s-a petrecut fapta, conduita profesionala anterioară, gradul de vinovăție și consecințele produse.
Referitor la comportamentul anterior acestui incident, arată că în cei 13 ani în care a muncit la aceasta instituție și-a îndeplinit îndatoririle cu rigurozitate și seriozitate, a efectuat cu dăruire sarcinile trasate, a urmat cursuri de perfecționare, având în acest moment studii superioare de specialitate, a respectat contractul de munca și toate regulile aferente postului și instituției la care a muncit. Nu i s-a aplicat niciodată nici un fel de sancțiune disciplinară în tot timpul cât a fost angajată la aceasta instituție. Având în vedere aceasta, precum și faptul ca legea prevede că se va avea în vedere, la determinarea sancțiunii ce se impune a fi aplicată, și conduita anterioara a angajatului sau dacă a avut o sancțiune anterioara (art. 266 C. Muncii), ajunge la concluzia ca nu s-a ținut cont în nici un fel de aceste aspecte, conducerea grăbindu-se să aplice sancțiunea cea mai gravă permisă de lege.
Cu toate că nu au existat prejudicii materiale ca urmare a acestor evenimente, o consecința certa în privința reclamantei este ca, fiindu-i desfăcut contractul de munca în baza acestui text de lege, nu a beneficiat de perioada de preaviz, nu pot sa încaseze indemnizația de șomaj, și suferă discriminări evidente la încercarea de a-și găsi un alt loc de muncă, ceea ce aduce grave prejudicii acesteia și familiei, care depinde de venitul provenit din salariu, sau chiar de indemnizația de șomaj.
S. J. de U. Z. prin întâmpinare (f.11-12) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
În ceea ce privește caracterul incomplet al hotărârii sub aspectul furnizării motivelor pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului ,
Curtea reține că acesta nu constituie un motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, în condițiile în care nu se poate reține o nemotivare complete a sentinței de fond, acesta putând fi suplinit prin considerentele instanței de recurs, fără a fi prejudiciate părțile.
Astfel, pășind la verificarea sentinței sub aspectul legalității și temeiniciei acestei , se constată următoarele:
1. Cu privire la lipsa descrierii faptei în cuprinsul deciziei atacate
Potrivit prevederilor art. 268, alin.2 din C. muncii, potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinareprealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Legiuitorul folosește termenul de „., ceea ce presupune prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul raporturilor de muncă, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinară. Nu este însă necesară o descriere exhaustivă a acesteia, o astfel de interpretare apărând ca nerezonabilă. Este suficientă o prezentare ce să poată permită analiza amintită anterior, nefiind necesară redarea pe larg și în detaliu a întregii stări de fapt care justifică luarea măsurii.
Or, în cuprinsul deciziei atacate, se arată că: „în data de (...) a predat serviciului informatic un fișier cu veniturile nete ale salariaților spitalului date protejate prin lege, acest fapt fiind semnalat de angajați ai unității și de cotidianul ,, S. din (...)";. Ca atare, motivele de fapt indicate în sprijinul justificării măsurii adoptate, astfel cum sunt redate în cuprinsul deciziei, sunt suficient de lămuritoare și clare pentru a se constitui în temeiuri concrete ale măsurii luate, fapta imputată recurentei fiind suficient de bine individualizată pentru a corespunde criteriilor minimale expuse mai sus, neputându-se reține așadar lipsa descrierii faptei, așa cum în mod neîntemeiat susține recurenta.
2. Cu privire la convocarea pentru cercetarea disciplinară
Recurenta susține că intimata a dispus convocarea sa pentru cercetarea disciplinară în aceiași zi în care a avut aceasta a și avut loc.
Curtea reține că o astfel de situație nu este prevăzută de C. muncii ca fiind de natură să atragă nulitatea absolută prevăzute de art. 268 C. muncii, ca atare nu suntem în prezența unei nulități exprese.
Având în vedere că interesul pretins apărat este unul particular, situația s-ar putea circumscrie așadar unei nulități relative și virtuale, caz în care, pentru a opera o sancțiune atât de severă este necesar ca reclamantul recurent să facă dovada suferirii unei vătămări, precum și a faptului că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului vătămător.
Situația descrisă de recurentă nu dă naștere prin ea însăși unei vătămări, ci trebuie să se circumstanțieze prin elemente distincte ce să poată concretiza această vătămare. Astfel de elemente ar putea fi de exemplu modul subiectiv și părtinitor în care a fost condusă cercetarea disciplinară, încălcarea dreptului la apărare al salariatului, caracterul fictiv al cercetării și așa mai departe. Nici un astfel de element nu a fost probat de către recurent, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut săvârșirea faptei. Faptul că recurenta nu este singura vinovată de fapta imputată și că intimata nu a dispus și sancționarea celorlalți angajați nu constituie un element de natură a atrage exonerarea sa de răspundere, și cu atât mai puțin nulitatea deciziei de concediere, ci reprezintă un aspect ce trebuie avut în vedere la modul de individualizare a sancțiunii.
3.Cu privire la gravitatea sancțiunii aplic ate C u privire la individualizarea sancțiunii, se constată că, așa cum a arătat și reclamanta recurentă, nu s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 266 C. muncii, care impune a fi avute în vedere cu această ocazie împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În ceea ce privește împrejurările producerii faptei, astfel cum rezultă din probele administrate în fața instanței de fond, Curtea reține că la săvârșirea faptei au contribuit mai multe persoane, în condițiile în care reclamantarecurentă a predat serviciului informatic folderul ce cuprindea și datele cu caracter personal. Mai mult, recurenta a fost asigurată de colega sa că datele respective vor fi șterse, fapt susținut de reclamanta recurentă și împotriva căruia angajatorul nu a făcut dovada contrară. Deși această împrejurare nu constituie un element de natură a înlătura caracterul ilicit al faptei recurentei, reprezintă totuși o circumstanță ce trebuie luată în considerare la individualizarea sancțiunii.
Curtea mai notează că instanța de fond a apreciat caracterul grav al faptei față de natura datelor publicate: numele, prenumele,codul numeric personal, codul IBAN, în condițiile în care cunoașterea acestor date personale este de natură a afecta interesele celor vizați. Or, astfel de elemente nu se desprind din cuprinsul deciziei atacate, motiv pentru care, față de prevederile art. 77 C. muncii, nu puteau fi avute în vedere de instanță. Potrivit textului legal invocat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Curtea mai notează faptul că reclamanta recurentă este angajată de 13 ani în serviciul intimatei, timp în care a avut o conduită foarte bună, nefiindu-i aplicată nici un fel de sancțiune disciplinară. De asemenea, pe parcursul cercetării disciplinare, aceasta a acționat cu bună credință față de angajator, recunoscând săvârșirea faptei și oferind informații și argumente pentru lămurirea împrejurărilor în care aceasta s-a produs.
Toate aceste împrejurări au creat convingerea Curții că sancțiunea aplicată a fost disproporționată, iar pentru aceste considerente, se va dispune înlocuirea sancțiunii concedierii cu sancțiunea avertismentului scris.
În consecință, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9
C.pr.civilă, Curtea va admite declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 2773 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 2773 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. M. anulează în parte dispoziția nr. 502/(...) emisă de S. J. DE U. Z., în ce privește sancțiunea aplicată, înlocuind măsura desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea avertismentului scris.
Dispune reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior, cea de referent salarizare în cadrul serviciului resurse umane.
Obligă pe pârâtă la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
GREFIER N . N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 2236/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4199/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
