Decizia civilă nr. 4946/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4946/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. A.-R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta I. A., având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constă că la data de 25 noiembrie 2011 recurenta a transmis prin fax la dosar un set de înscrisuri, aceleași acte fiind depuse și în original la data de 28 noiembrie 2011.
Se constată că la data de 29 noiembrie 2011 reclamanta intimată a transmis la dosar note de ședință.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. B.-N. sub nr.373/112/(...), reclamanta I. A. a chemat în judecată pe pârâta S. A. S., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: bonusul acordat în baza anexei la C. C. de M. (al 13-lea salariu), pentru perioada (...) - (...), cu dobânda legală, de la data scadenței fiecărei sume, până la plata efectivă.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în măsura efectuării lor.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta a fost angajata SC A. SA, la S. B., în calitate de inspector, contractul său de muncă încetând la data de (...), fără a-i fi achitate următoarele sume restante: a) bonusul acordat în baza articolului 8.1.2 din "Regulamentul de salarizare pe 2008 - 2009", anexă la C. de muncă nr. 3941/(...), pentru perioada lucrată în cursul anului 2009, respectiv (...) - (...).
S-a relevat faptul că art. 8.1.2. prevede că anual, după închiderea situațiilor financiare potrivit legislației aplicabile, pentru fiecare dintre
1 salariații sucursalei se va acorda un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat după cum urmează: a. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale este mai mare decât 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar. b. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic decât 1. fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
În anul 2009 reclamanta a fost salariata pârâtei.
Art. 31 din C. colectiv de muncă, în vigoare la data plecării reclamantei din societate, arăta la alineatul 1 că: "toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale societății".
Acest lucru este prevăzut, de asemenea și în C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, la art. 48 alineatul 1: "Toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale unității."
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe 2008 - 2009, C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010, contractul de muncă nr. 3941/(...), art. 156 din Codul muncii.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea acesteia și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud,s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I. A. împotriva pârâtei SC A. SA B. și în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantei un bonus pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, în condițiile articolului
8.1.2 din regulamentul de salarizare și dobânda legală aferentă acestui bonus de la data scadenței plății și până la plata efectivă a sumei datorate.
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru perioada 1 iulie 2009 - 6 august 2009 .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei S. A. S. B. în perioada 1 ianuarie
- 6 august 2009, conform mențiunilor din carnetul de muncă și contractul individual de muncă depuse în copie la dosar.
La data de 1 iulie 2008 la nivelul societății pârâte s-a înregistrat contractul colectiv de muncă nr. 3., valabil conform art. 6 alin. 1 și art. 60 pe durata unui an de zile, cu începere din momentul înregistrării sale, 1 iulie
2008.
Astfel, prevederile contractului colectiv de muncă nr. 3. s-au aplicat în intervalul 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009, aspect recunoscut de ambele părți, așa cum rezultă din pozițiile exprimate în scris.
Potrivit art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3941/(...), anual, după închiderea situațiilor financiare pentru fiecare dintre salariații sucursalei se acordă un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat astfel:
1. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mare de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar;
2. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective
2 primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Analiza realizării planului la nivel de sucursală se face conform art. 8 al regulamentului de salarizare și anume prin compararea primelor de asigurare brute încasate la nivel de sucursală cu planul comunicat de sucursala respectivă conform art. 3 al regulamentului.
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamantul este îndreptățit la plata bonusului aferent anului 2009 reglementat de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare, parte integrantă a contractului colectiv de muncă nr. 3., conform art. 61 al contractului, pe perioada aplicabilității acestui contract 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii.
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu
(potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, act normativ în vigoare la data formulării pretențiilor; art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prin art. 224 lit. d a abrogat Legea nr. 130/1996, republicată), sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății bonusului cuvenit reclamantei, potrivit art. 243 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Dat fiind faptul că între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui nou contract colectiv de muncă pe anii 2009-2010, care s-au finalizat prin înregistrarea noului contract nr. 175/(...), aplicabil de la data înregistrării sale - 19 ianuarie
2010 -, că nu există nicio dovadă că ulterior expirării contractului colectiv de muncă nr. 3. ambele părți au continuat să-și îndeplinească obligațiile asumate prin acest contract, tribunalul nu a reținut teza prelungirii aplicabilității contractului colectiv de muncă nr. 3. după data expirării sale -
30 iunie 2009.
În aceste condiții, reținându-se lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate ulterior datei de 30 iunie 2009, pe perioada 1 iulie 2009 -
31 decembrie 2009, lipsa vreunei prevederi privitoare la bonusul solicitat în cuprinsul contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă unic la nivel național, pretențiile reclamantului pe perioada 1 iulie
2009 - 6 august 2009, constând în plata bonusului prevăzut de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul nr. 3. și a dobânzii legale aferente, au fost respinse .
În ceea ce privește pretențiile reclamantului pe perioada 1 ianuarie
2009 - 30 iunie 2009, constând în plata bonusului anual, desigur proporțional cu perioada amintită, s-a reținut că acestea sunt întemeiate, întrucât ele sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă nr. 3. aplicabil perioadei reținute.
Sub acest aspect, tribunalul nu a reținut apărarea pârâtei în sensul că regulamentul de salarizare se referă în art. 8.1.2 numai la bonusul aferent anului 2008. Textul art. 8.1.2 al regulamentului, parte integrantă a contractului colectiv de muncă aplicabil, nu face o asemenea precizare, ci dimpotrivă reglementează dreptul la acest beneficiu anual. Cum contractul colectiv de muncă nr. 3. este aplicabil în perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie
2009 este evident că la închiderea situației financiare pe anul 2009 - 31 decembrie 2009 - actul era în vigoare și trebuie să producă efecte.
3
Pe de altă parte, așa cum s-a atestat atât de reclamant, cât și de pârâtă, bonusul pe anul 2008 s-a achitat în întregime. Or, s-a reținut că, atât timp cât pârâta recunoaște și susține aplicabilitatea contractului colectiv de muncă nr. 3., conform legii, din momentul înregistrării sale - 1 iulie 2009 , este evident că plata acestui drept s-a realizat numai parțial în temeiul acestui contract colectiv de muncă, respectiv numai pentru perioada
1 iulie 2008 - 31 decembrie 2008, pentru perioada anterioară cuprinsă între
1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008 plata fiind făcută în temeiul contractului colectiv de muncă anterior, pe anii 2007-2008.
Prin urmare, prima instană nu a reținut teza aplicabilității dispozițiilor art. 8.1.2 din regulamentul anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3. numai în privința anului 2008.
S-a mai constatat că nu este justificată nici apărarea pârâtei în sensul că bonusul nu s-ar cuveni pe anul 2009 dat fiind faptul că S. B. M. a societății pârâte a înregistrat pierderi în cursului anului financiar 2009.
În primul rând, din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a reținut că până la data de 4 februarie 2010 la nivelul județului B.-N. a funcționat S. B. a pârâtei. Prin urmare, faptul că S. B. M. a înregistrat pierderi nu are nicio relevanță în cauză, atâta timp cât pe perioada în litigiu 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 exista și desfășura activitate S. B., entitate independentă de S. B. M.
Pe de altă parte, s-a constatat că art. 8.1.2 al regulamentului de salarizare nu condiționează plata bonusului de obținerea de câștig, de profit de către pârâtă. Conform textului legal ce stă la baza pretențiilor formulate, bonusul se acordă ținând seama de procentul de realizare a planului.
Astfel, dacă planul se realizează în proporție de 1. sau mai mult, bonusul este egal cu un salariu de bază brut lunar. Dimpotrivă, dacă procentul este mai mic de 1. bonusul este egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Or, conform art. 8 al regulamentului, pentru analiza realizării planului se compară primele de asigurare brute încasate la nivelul sucursalei cu planul comunicat de sucursală, indiferent dacă în final societatea înregistrează profit sau pierdere, după deducerea cheltuielilor efectuate.
Ca atare, prima instanță a reținut că, pentru perioada 1 ianuarie 2009
- 30 iunie 2009 reclamantei i se cuvine plata bonusului aferent anului 2009, prevăzut de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3..
Suma datorată suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata dobânzii legale aferente sumei cuvenite pe perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, începând cu data scadenței obligației și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. A. S. B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Se reiterează de către recurentă excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e din C. Muncii. În prezenta cauza se contesta neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de munca or, în acest caz, dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e sunt în sensul ca dreptul la acțiune al intimatului se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia. Față de obiectul cererii, bonusul anual pe anul 2009, data scadenta este închiderea situațiilor financiare, respectiv 31 decembrie 2009, deci obligația de plata devenea scadenta în ianuarie 2010. Față de prevederile art. 283 alin. 1 lit. e, intimatul a depus cererea după
4 expirarea celor 6 luni, adică la data de (...) (la mai bine de un an de zile de la data scadenței).
În ceea ce privește temeiul juridic pentru acordarea bonusului pe anul
2009, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, deși nu a operat o prelungire a CCM-unitate pe anii 2008-2009, care a încetat la data de (...), intimatul trebuia sa beneficieze de bonusul anual, pentru perioada (...)-(...).
Astfel, se arată că C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941 si- a produs efectele pe o perioada de un an, respectiv (...)-(...), astfel ca la data scadentei obligatei de plata a bonusului anual pe anul 2009, respectiv (...), acest contract nu-și mai producea efectele.
S-a mai arătat că, a nesocoti scadenta plății, respectiv închiderea situației financiare, ar însemna să nesocotim însuși fundamentul pentru care angajatorul a înțeles să acorde acest "al 13-lea salariu", așa cum este el denumit de angajați. În mod concret, bonusul anual se plătește în funcție de realizări, or adoptând raționamentul instanței de fond ar însemnă să nesocotim principiile contabilității, potrivit cărora realizările unei societăți se calculează la sfârșitul anului financiar, respectiv la data de (...).
În situația în care începând cu (...) s-ar fi înregistrat noul CCM-unitate pe anii 2009-2010, acesta urmând să-și producă efectele și la data închiderii situației financiare pe anul 2009, respectiv (...), bonusul pe anul 2009 s-ar fi achitat în baza dispozițiilor noului CCM, în vigoare la (...). Se susține că, atâta timp cat acest noul contract colectiv a fost înregistrat, fără a exista vreo culpa a A., abia în ianuarie 2010, deci după închiderea situației financiare, apreciem ca bonusul pe anul 2009 nu poate fi achitat salariaților, neexistând niciun act valabil care sa-l reglementeze la data scadenței.
Recurentul arată că, pentru acordarea bonusului anual are importanță doar faptul că acesta este prevăzut de un contract colectiv de muncă în vigoare la data închiderii situației financiare, respectiv 31 decembrie 2009. Bonusul pe anul 2008 nu a fost achitat astfel salariaților în baza a doua contracte colective de muncă, ci în baza contractului colectiv de muncă valabil la data scadentei obligației de plata, respectiv (...).
Mai mult decât atât, recurenta mai arată că nu se putea calcula procentul de realizare al planului de încasări pe anul 2009, în condițiile în care acest plan a fost stabilit pentru întregul an. Se mai arată căp în mod greșit prima instanță a folosit datele contabile ale societății stabilite la sfârșitul anului 2009, aplicându-le pentru perioada vizata, respectiv prima parte a anului 2009.
S-a mai arătat că, în condițiile în care situația economica a societății este precara, la nivelul anului 2009 pierderile suferite fiind în cuantum de
90.507.685,02 lei, fapt ce a determinat inițierea unor masuri de reorganizare, prin încercarea de a reduce costurile, inclusiv prin concedieri masive, s-a arătat că salariații nu puteau fi premiați pentru realizările lor, care au fost mai mici decât pierderi suferite.
Recurenta mai susține că prevederile C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2009 reprezintă voința părților, iar clauzele acestuia trebuie interpretate în sensul avut în vedere de părți, la negociere, or în niciun caz părțile nu au dorit gratificarea salariaților, în condițiile în care pierderile ar fi mal mari decât încasările, întrucât o astfel de interpretare ar afecta posibilitățile de redresare economica ale A..
S-a mai arătat că acordarea unor bonusuri în condițiile în care nici măcar salariile nu mai pot fi plătite, aceasta fiind rațiunea pentru care au fost inițiate concedieri și chiar radieri de sucursale, nu reprezintă o soluție echitabila ce să poate fi aplicată de instanța de judecata.
5
Recurenta a formulat considerațiuni și cu privire la jurisprudența instanțelor din țară în acesată problemă, care, deși nu constituie izvor de drept, ar trebui sa fie unitare, pentru a nu crea discriminare între părțile implicate în procese având obiect și cauză identică.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041 Cod.proc.civilă.
La termenul de judecată din data de (...), recurenta a precizat că și-a schimbat denumirea în S. G. R. A. R. S..
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analaizând recursul formulat de pârâta S. A. S. B., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține, cu majoritate, că acesta este nefondat, pentru următoroarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins în cauză excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât cererea reclamantei are ca obiect obligarea angajatorului la plata unor diferențe salariale, fiindu-i astfel aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, art.171 și 268 alin.1 lit.c) din Codul muncii republicat.
Curtea reține că, astfel cum era prevăzut în C. colectiv de muncă pe anii 2008-2009, respectiv în anexa la acesta intitulată „Regulamentul de salarizare 2008-2., bonusul anual ce face obiectul prezentei acțiuni este prevăzut în cadrul art.8, ca o „. salariilor de bază brute negociate ale inspectorilor de asigurare, în funcție de realizarea planului la nivelul sucursalei, corecție ce se va efectua, conform punctului 8.1.1, trimestrial și, conform punctului 8.1.2, anual.
Trebuie reținut în acest sens și specificul sistemului de salarizare a acestei categorii de personal, prevăzut la art.25 alin.2 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv pe baza cotelor procentuale din veniturile realizate, în cadrul căruia salariul lunar este stabilit în raport de realizarea/depășirea unui plafon minim de încasări lunare, în nume propriu, sau/și prin intermediul unei echipe de agenți. P. sociali au convenit însă, ca trimestrial și anual, chiar salariile de bază brute negociate ale inspectorilor, ce sunt implicați direct în realizarea planului și la nivelul sucursalei, să sufere anumite corecții, în raport de procentul de realizare a planului la acest nivel.
Având în vedere faptul că partenerii au prevăzut că aceste bonusuri trimestriale și anuale sunt de fapt corecții ale salariilor de bază brutenegociate de către acești salariați, în mod corect prima instanță a constatat că reclamantul era îndreptățit la obținerea acestei „corecții"; salariale, astfel cum este denumită în contract, pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2009, în care acest contract a fost în vigoare.
Se mai reține că angajatorul, căruia îi revine sarcina probei în cauză, nua dovedit că, după închiderea situațiilor financiare pentru anul 2009, în urma comparării primelor de asigurare brute încasate la nivelul sucursalei, cu planul care a fost comunicat de către sucursala respectivă și pe total societate, nu se impunea efectuarea acestor corecții salariale pentru lunile ianuarie-iunie 2009.
Astfel, chiar dacă la data de (...), acest contract colectiv de muncă nu mai era în vigoare, acesta și-a produs efectele în perioada reținută de către prima instanță prin hotărârea recurată, astfel încât, după închiderea situațiilor financiare pentru anul 2009, societatea trebuia să calculeze corecțiile salariale anuale cuvenite reclamantei pentru aceste luni și să le plătească acestuia.
6
De altfel, conform art.165 din Codul muncii, art.170 din Codul muncii republicat, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de condiții nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. A. R. A. S. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. A. R. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B. N., pronunțată în dosarul nr.
(...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...); Jud.fond: G.C.F. cu opinie separată
GREFIER
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, judecător D. C. G.
Pe fondului cauzei, apreciez că recursul era fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anexă și parte integrantă la C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr.
3941/(...), părțile semnatare au stabilit că „anual după închiderea situațiilor financiare potrivit legislației aplicabile - pentru fiecare dintre salariații
7 sucursalei se va acorda un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat după cum urmează: a. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale este mai mare decât 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar; b. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de
1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar. ";
Ca atare, astfel cum rezultă în mod expres din prevederile art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anterior menționate, dreptul reclamantei de a beneficia de bonusul la care face trimitere dispoziția regulamentară devine scadent la sfârșitul fiecărui an, după închiderea exercițiului financiar, or, la (...), C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941/(...), pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, nu mai era în vigoare, acesta producând efecte pentru perioada de un an, respectiv până la data de (...), neprobându-se de către niciuna dintre părți că ar fi avut loc o prelungire a valabilității acestuia.
O astfel de concluzie reiese și din modalitatea de calcul a bonusului, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 8.1.2 din Regulament, raportat la planurile de încasări anuale la nivelul sucursalei, și cum acestea se verifică la sfârșitul fiecărui an, doar din acel moment se naște în patrimoniul salariaților dreptul de a beneficia de bonusul menționat. Așadar, acordarea acestui bonus nu are nici o legătură cu perioada efectiv lucrată de salariați pe parcursul unui an calendaristic.
În contextul dat și având în vedere că CCM la nivel de unitate s-a încheiat doar pentru 1 an, respectiv (...) - (...), este fără putință de tăgadă că părțile nu au putut avea în vedere la momentul încheierii acestuia decât acordarea bonusului o singură dată, respectiv pentru anul fiscal 2008.
Întrucât contractul colectiv de muncă nr. 3941/(...) a încetat la data de
(...), apreciez că acesta nu mai era în vigoare la data de (...) și, prin urmare, nu putea constitui temei de acordare a bonusului solicitat de reclamantă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3
C.pr.civ. în opinia mea trebuia admis recursul declarat de pârâtă, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii deduse judecății.
Judecător D. G.
8
| ← Decizia civilă nr. 1185/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1639/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
