Decizia civilă nr. 502/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 502/R/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în rejudecare după casare, recursurile declarate de reclamanta M. P. ANA M. și de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 2288 din 24 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. P. M., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are alte cereri de formulat. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, motivând că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea la plata sumei reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă aferentă anilor 2005-2007 și cota de gaze aferentă anilor 2005-1007, drepturi actualizate până la data plății efective cu indicele de inflație, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ambelor petite cu care a fost investită, respectiv asupra cererii de acordare a diferențelor dintre drepturile salariale și plățile compensatorii. De asemenea modalitatea de formulare a dispozitivului sentinței atacate este nelegală, făcând referire la dispozitivul unei alte hotărâri, iar prin modalitatea de actualizare a indicelui de inflație, dispozitivul sentinței nu se poate executa. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A I . Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalul Cluj (ca urmare a declinării competenței T.ui Hunedoara) reclamanta M. P. ANA M. a chemat în judecată pe pârâta SC OMV P. SA solicitând obligarea acestei la plata sumei de 340 lei reprezentând aprovizionarea toamna-iarnă pe anul 2005, sumei de 6070 reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale pe anii
2005, 2006, sumei de 5809 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate în baza art. 4 din P. social din (...) și art. 50 din CCM la nivel P., sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
II. Prin sentința civilă nr. 1345 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea si în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 340 lei, respectiv 480 lei reprezentândsuplimentarea drepturilor salariale sub formă de adaos in sumă fixă pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă aferentă anului 2005, respectiv 2006.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cotei de gaze naturale.
III. Prin decizia civilă nr. 2882 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de reclamanta M. P. Ana M. împotriva sentinței civile nr. 1345 din (...) a T.ui C., pe care o casează în parte și, în consecință, s-a trimis cauza spre rejudecare cu privire la cererea de actualizare cu rata inflației a pretențiilor solicitate și cererea de acordare a diferențelor de drepturi salariale - plăți compensatorii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că nu a fost analizată și, în consecință, nu a primit răspuns cererea reclamantei de obligare a pârâtei la achitarea diferenței dintre plata compensatorie cuvenită și cea efectiv achitată cu ocazia disponibilizării, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 50 din CCM P. pe 2005 - 2006.
Omisiunea analizării pretențiilor deduse judecății are semnificația necercetării parțiale a fondului raporturilor juridice dintre părți, ceea ce, potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civ. atrage casarea parțială a sentinței sub acest aspect.
S-a apreciat că prima instanță a acordat reclamantei sumele reprezentând ajutorul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2005- 2006, fără a se pronunța asupra actualizării sumelor cu indicele de inflație, astfel încât va casa hotărârea și sub acest aspect.
IV. Prin sentința civilă nr. 2288 din 24 iunie 2010 pronunțată în urmarejudecării de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiuneaformulată de reclamanta M. P. Ana M. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA membră OMV Grup.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei sumele stabilite prin sentința civilă nr. 1345/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) și a sumei reprezentând contravaloarea cotei de gaz de 4000 mc anual pentru anii 2005 și
2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată a pârâtei în perioada (...) - (...), contractul individual de muncă al acesteia încetând ca urmare a concedierii colective efectuate de pârâtă.
Potrivit art. 170 din C.C.M. la nivelul de ramură aplicabil pârâtei, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Petrolistului, Crăciun și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum minim de un salariu pe agent economic, calculat la data evenimentului.
Conform art. 187 al. 1 din CCM la nivelul ramurii, salariații pârâtei beneficiază anual de un ajutor material egal cu valoarea unei cote de gaze naturale, iar conform pct. 4 din P. social, angajații beneficiază de o indemnizație la desfacerea contractului de muncă stabilită în funcție de vechimea salariatului: 0,5-5 ani - 8 salarii medii brute, 5-15 ani - 12 salarii medii brute, peste 15 ani - 15 salarii medii brute.
P. pct. 4 din P. social nu se aplică cumulativ cu art. 50 din Contractul colectiv de muncă, pentru că art. 50 din contractul colectiv de muncă se referă la concedieri le individuale, iar nu colective (pe când pct. 4 din P. social se referă la concedierile colective), iar pe de altă parte, prin voința partenerilor sociali concretizată în amendamentul din (...) la P. social, s-a clarificat că măsurile de protecție din P. social nu se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta nu a făcut dovada că a plătit reclamantei cota de gaz datorată. Potrivit art. 287 Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar conform art. 243 din Codul muncii, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 243 din Codul muncii și art. 170 și 187 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pct. 4 din P. social al pârâtei, instanța a admis în parte acțiunea.
V. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta M. P. ANA M. și de pârâta SC OMV P. SA.
Recurenta reclamantă M. P. Ana-M. a solicitat modificarea sentinței însensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la diferența dintre plata compensatorie cuvenită și cea efectiv achitată de către intimată cu ocazia disponibilizării, instanța în mod netemeinic și nelegal a respins acest capăt de cerere, făcând o aplicare greșită a normelor lega le incidente în cauză, impunându-se astfel modificarea acesteia în baza art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Cu privire la cadrul legal care reglementează aceste drepturi salariale, din cuprinsul deciziei acordului de încetare a contractului individual de muncă, rezultă că sunt aplicabile prevederile CCM P., prevederile P.ui S. P. și celelalte hotărâri privind procesul de reorganizare.
Apreciază că în speță suntem în prezenta a două texte de lege care reglementează în mod distinct materia plăților compensatorii. P. art. 50 constituie un izvor de drept distinct în ceea ce privește acordarea plăților compensatorii, efectele juridice ale acestei dispoziții legale neputând fi eludate în nici un fel prin orice alt acord. Mai mult decât atât, conform art.38 din Codul muncii, orice convenție prin care se încearcă renunțarea la drepturile recunoscute prin lege sau limitarea acestora este lovită de nulitate absolută. Prin urmare, în concordanță cu prevederile precitate, P. S. nu poate fi interpretat ca fiind un acord ce are ca și scop îngrădirea drepturilor salariale, ci din contră acesta vine în completarea prevederilor art. 50, consfințind drepturi distinct determinate.
Apreciază că nu pot fi reținute ca argumente viabile pentru respingerea acestui capăt de cerere, acelea potrivit cărora rolul P.ui S. este acela de a garanta încheierea ulterioară a contractului colectiv de muncă, fapt contrazis în mod flagrant de faptul că această garanție este oferită în mod expres de prevederile C. și ale Legii nr.130/1996.
Cu privire la modul de calcul al indemnizației de concediere arată că în art. 6 din decizia de concediere este stabilită valoarea netă a indemnizației de concediere, calculată în baza art. 50 și a P.ui S..
Potrivit pct. 4 din P. S. salariul mediu brut avut în vedere în calculul indemnizațiilor de concediere se va stabili astfel: pentru anul 2005, salariul mediu brut se calculează raportat la salariul mediu brut din 2004 majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile, prevăzut în contractul colectiv de muncă. Astfel, baza de calcul pentru indemnizația de disponibilizare o constituie salariul mediu brut din anul anterior disponibilizării majorat cu procentul de majorare salarială stabilit în contractul colectiv de muncă în anul disponibilizării.
Se mai arată că baza de calcul la stabilirea indemnizației de concediere o reprezintă salariul mediu brut din anul anterior (calculat la rândul sau pe baza salariului mediu brut din anul anterior), fapt care este neconformă cu realitatea pentru următoarele motive: baza de calcul pentru persoaneledisponibilizate în anul 2005 a constituit-o salariul mediu brut de 1.400 lei, însă valoare a salariului mediu brut corespunde anului 2005 și nicidecum anului 2004. Acest lucru reiese cu claritate din adresa nr. 313/(...), anexată la dosar, care prevede că începând cu (...) salariul mediu brut este de 1.400 lei. Dacă modul de calcul corect ar fi fost acela reținut de instanța de fond, atunci baza de calcul pentru anul 2005 ar fi trebuit să fie de 980 lei, aceasta fiind valoarea salariul mediu pe anul 2004. Astfel, există o neconcordanță vădită între susținerile instanței și starea de fapt dovedită. Faptul că în anul 2005 baza de calcul pentru indemnizațiile de concediere a constituit-o suma de
1.400 lei dovedește odată în plus faptul că modul de calcul al acestor indemnizații este cel susținut de reclamant prin precizarea de acțiune și consemnat în art. 4 al P.ui S. versiune finală din (...), baza de calcul constituind-o salariul mediu brut din anul anterior disponibilizării majorat cu procentul de majorare salarială stabilit în contractul colectiv de muncă în anul disponibilizării.
Indemnizația de concediere trebuie să reflecte același mod de calcul pentru toți salariații disponibilizați în baza aceluiași Plan S. și a acelorași decizii de reorganizare ale societății, pe toată durata aplicării P.ui S., în caz contrar ar fi în situația unei grave discriminări.
Prin urmare, ca mod de calcul al indemnizației de concediere trebuie avut în vedere pct. 4 din P. social versiune finală din (...). Este firesc ca plățile compensatorii să fie determinate prin raportare la un criteriu actual de venit , din anul în care are loc disponibilizarea, iar nu prin raportare la doi ani anteriori disponibilizării și indexat cu procentul aferent în anul anterior disponibilizării, astfel cum susține pârâta prin întâmpinare. In caz contrar, s- ar pune în discuție însuși caracterul compensator al acestor plăți.
Mai mult, acest mod de calcul este și singurul care este legal, în lumina dispozițiilor art. 28 din OUG nr. 98/1999, care prevede că "plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă, al cărei cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate. realizat în luna anterioară disponibilizării".
Recurenta pârâtă SC OMV P. SA B. prin recursul său a solicitatmodificarea sentinței și respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
În motivare arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra asupra cererii de acordare a diferențelor dintre drepturile salariale și plățile compensatorii, petit cu care a fost investită prin decizia civilă nr. 2. dec.2009 a
Curții de A. C., respectiv.
Modalitatea de formulate a dispozitivului sentinței este nelegală, făcând referire la dispozitivul unei alte hotărâri judecătorești, iar prin modalitatea de actualizare a indicelui de inflație, dispozitivul sentinței nu se poate executa.
VI. Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilorformulate în cererile de recurs, Curtea constată următoarele:
Instanța de rejudecare a fost investită cu soluționarea a două cereri: cea privitoare la actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor ce au fost deja acordate prin sentința civilă nr. 1345 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), și respectiv, cu cererea de cererea de acordare a diferențelor de drepturi salariale - plăți compensatorii.
Se constată a fi fondate criticile recurentei SC OMV P. SA cu privire la modul defectuos în care prima instanță a dispus din nou obligarea sa la plata acelorași sume stabilite prin sentința civilă nr. 1345 din (...) a T.ui C., practic instanța acordând mai mult decât ceea ce s-a cerut.
De asemenea, Curtea constată că în mod nelegal s-a dispus acordarea cotei de gaz aferente anilor 2005-2006, deoarece tribunalul nu a fost investit cu soluționarea acestui capăt de cerere, soluția cu privire la aceste pretențiirămânând irevocabilă prin pronunțarea deciziei civile nr. 2882 din 14 decembrie 2009 a Curții de A. C.
În aceste condiții, se reține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., impunându-se modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata sumelor stabilite prin sentința civilă nr. 1345/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) și la plata sumelor reprezentând cota de gaz.
În schimb, se impune menținerea obligării pârâtei doar la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății a drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente anului 2005-2006 stabilite prin sentința civilă nr. 1345/(...) a T.ui C., în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit prin neplata la termen a drepturilor salariale.
Recurenta reclamantă a mai solicitat în cauză obligarea angajatorului la plata unor diferențe de indemnizație de concediere, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel P. și ale art. 4 din P. social, anexă la acest contract colectiv de muncă.
Contractul individual de muncă al reclamantei a încetat la data de (...) ca urmare a concedierii în temeiul dispozițiilor art. 65 și 66 din C. muncii, ocazie cu care i s-a acordat o indemnizație netă de concediere în cuantum de 15.947 lei (f. 21 dosar fond).
Se pune problema dacă pachetele financiare acordate salariatului în baza prevederilor art. 4 din P.ui S. - anexă a contratului colectiv de muncă al P., cu valabilitate până la data de (...), trebuia sau nu să fie cumulate cu indemnizația de concediere prevăzută în contractul colectiv de muncă în vigoare la data desfacerii contractului individual de muncă al reclamanților.
Curtea constată că în mod temeinic a procedat prima instanță, interpretând dispozițiile P.ui S. menționat ca o completare a contractului colectiv de muncă, în sensul suplimentării cu excedentul acolo cuprins, iar nu al dublării dispozițiilor de acordare a unor indemnizații de concediere din cuprinsul contractului colectiv de muncă.
Astfel, se constată că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 50, se prevedea acordarea unor indemnizații minime de concediere de unul, două, trei până la patru salarii medii nete în funcție de vechime, maximul fiind prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Prin P. S. - Versiune finală (...) - la alin. 4 se prevedeau 8, 12, respectiv
15 salarii, tot în funcție de vechime, maximul fiind de asemenea prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Față de precizarea din cuprinsul art. 50 alin. 2-4 din Contract colectiv de muncă la nivel de unitate, că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P., fiind subliniat că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P.ui social însușit de părți, interpretarea corectă este în sensul că de la acest minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă, se va putea negocia acordarea unor drepturi în cuantum mai mare salariaților, în urma negocierii.
Nu se poate deci deduce intenția de acordare atât a indemnizației de concediere prevăzute de contractul colectiv de muncă, cât și a pachetelor financiare prevăzute cu aceeași destinație în P. S..
Prin urmare, completarea la care face trimitere art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este în sensul arătat mai sus, de adăugare a unor drepturi pentru a face complet dreptul final acordat, însă nu în sensul de simplă adiționare, ci de adăugare la minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă a excedentului cuprins în P. S., deci a părții cucare P. S. depășește prevederile pe care le completează din contractul colectiv de muncă, altfel spus, a diferenței în plus pe care acest plan o cuprinde, obținută prin scăderea din numărul de salarii medii prevăzute de planul social a numărului de salarii medii prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru aceeași tranșă de vechime.
Practic, se aplică doar dispozițiile din P. S., ca fiind mai favorabile angajatului.
Raportat la criticile aduse cu privire la modul de calcul al plăților compensatorii, Curtea reține că nu pot fi acceptate susținerile recurentei conform cărora plata indemnizației de concediere trebuia să se facă prin raportare la cuantumul salariului mediu brut din anul în care s-a dispus concedierea.
Chiar textul pe care reclamanta își întemeiază pretenția cuprinde cu titlu de exemplu situația salariaților concediați în anul 2005, precizându-se că pentru acest an, se va lua în considerare salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004, completarea „majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă"; se interpretează în sensul că în fiecare an ce va urma celui dat ca exemplu, să se calculeze indemnizația de concediere prin raportare la salariul mediu brut aferent anului precedent celui în care s-a dispus concedierea, formularea din text având ca scop evitarea raportării la salariul mediu brut din anul 2004 pentru toate concedierile ce vor fi dispuse pe întreaga perioadă vizată de P. S., și anume 2005-2010.
Chiar dacă ne raportăm doar la P. S., fără a lua în considerare amendamentele, concluzia este tot în sensul legalității acordării indemnizației de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivel de P. din anul anterior concedierii, recursul reclamantei fiind și sub acest aspect nefondat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală în parte, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
1 C.proc.civ. să admită în parte recursul declarat de recurenta SC OMV P. SA împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta să plătească doar sumele de bani reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății a drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente anului 2005-2006.
Va înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz pentru anii 2005-2006.
Față de cele de mai sus, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. P. ANA M. împotriva aceleiași sentințe.
Față de soluția adoptată nu vor
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 2288 din 24 iunie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă pârâta SC OMV P. SA să plătească reclamantei M. P. ANA M. sumele de bani reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății a drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente anului 2005-2006 stabilite prin sentința civilă nr. 1345/(...) a T.ui C.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz pentru anii 2005-2006.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. P. ANA M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond. I.P.; B. E.
| ← Decizia civilă nr. 3950/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4656/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
