Decizia civilă nr. 51/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 51/RR/2011
Ședința 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta F. M. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din 09 mai 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata S. N. DE T. F. DE M. „ CFR M. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuenta F. M.
M., asistată de avocat M. A. M., lipsă fiind reprezentantul intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, intimata S. N. de T. F. de M. „ CFR M. SA a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentantei revizuentei un motiv de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 324 alin. 3 C.pr.civ., referitor la termenul de declarare a cererii de revizuire, și anume excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere că motivele cererii de revizuire se întemeiază pe hotărârea C. E. a D. O. pronunțată în cauza S. și alții împotriva României, iar potrivit art. 324 alin. 3 C.pr.civ. termenul în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 9 C.pr.civ este de trei luni de la data publicării hotărârii C. E. a D. O. în Monitorul Oficial al României Partea I, iar hotărârea Ș. și alții împotriva româniei a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 175 la data de 11 martie 2011, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 25 octombrie 2011.
Reprezentanta revizuentei solicită respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, susținând că a declarat în termenul legal revizuirea, având în vedere că pe lângă motivele prevăzute de C. de procedură civilă a invocat și această practică a C. E. a D. O.
Referitor la fondul cererii de revizuire, reprezentanta revizuentei susține că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 c.pr.civ. și se impune a fi admisă cererea de revizuire. De asemenea, consideră că în mod eronat instanța a înlăturat detalierea motivelor de recurs ca fiind tardive, întrucât în susținerea motivele de recurs a făcut referire la numele a trei persoane. Consideră că nu au fost respectate condițiile minimale privitoare la concedierea colectivă.
Reprezentanta revizuientei arată că indicarea numelor persoanelor care și- au continuat activitatea în cadrul societății ulterior concedierii revizuientei nu constituie o precizare a motivelor de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității, iar în măsura în care va fi depășită această excepție asupra fondului.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4373/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta F. M. M. în contradictoriu cu pârâtele S. CFR M. S., având ca obiect un conflict de drepturi.
La baza acestei soluții au stat următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr.4/A(...)/(...) S.N.T.F-.M „. M. SA a decis că începând cu data de (...) reclamantei care avea funcția de economist în cadrul
Centrului Comercial Vânzări C. îi încetează contractul individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Pârâta arată că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economică financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în programul de restructurare și reorganizare și proiectul de concediere colectivă a căror aplicare are drept consecință desființarea postului reclamantei.
Această decizie are în vedere dispozițiile art. 58, 65 și 68 din C. Muncii, prevederile programului de restructurare și reorganizare, ale proiectului de concediere colectivă aprobate prin mai multe hotărâri AGA din anii 2009-2010 și prevederile OG nr.9/2010.
În cuprinsul deciziei, pârâta mai arată că termenul de preaviz a fost prelungit prin actele nr. 4. nr. 4. nr. 4/A(...) și nr. 4/A(...)/2010, criteriile prioritare, criteriile minimale, criteriile de ierarhizare specifice art. 61 din Contractul colectiv de muncă CFR M. și prevederile O.G. nr. 9/2010 privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.
Cererea reclamantei este nefondată, fiind respinsă, deoarece la art. 4, pct. II, lit. „b și c"; din decizia contestată, se arată că s-a avut în vedere ca măsura concedierii colective să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere și numai în ultimul rând să afecteze pe femeile care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații femei care mai au cel puțin 3 ani până la pensionare, la cererea lor. La primirea deciziei contestate, reclamanta a arătat că este propria sa întreținătoare, astfel că nu se încadrează în criteriile minimale arătate anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. M. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de anulare a deciziei de concediere nr. 4/A(...)/(...), respectiv reîncadrarea în muncă.
Prin decizia civilă nr. 1./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...),s-a respins ca tardivă completarea motivelor de recurs formulate de reclamanta
F. M. M.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. M. M. împotriva sentinței civile numărul 4373 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...).
Motivând decizia, Curtea de A. C. a reținut următoarele:
„Potrivit art. 65 al. 1 din CCM la nivel de unitate în vigoare la data concedierii reclamantei, părțile semnatare au stabilit criteriile prioritare și cele minimale ce urmează să fie avute în vedere de către angajator în cazul unei concedieri colective.
Astfel, părțile au reținut ca și criterii minimale următoarele:
„ a. dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului care are salariul cel mai mic, fără caprin aceasta să se poate desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; b. măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au în întreținere copii; c. măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor;";
Din expunerea de motive, Curtea notează că recurenta reclamantă critică nerespectarea criteriilor minimale prevăzute la lit. c, critici care însă sunt nefondate.
Faptul că reclamanta recurentă este singurul sprijin și întreținător al părinților proprii nu este suficient pentru a justifica încadrarea acesteia în categoria întreținătorilor unici de familie.
Obligația legală de întreținere subzistă în contextul în care persoana întreținută se află în stare de nevoie. Se află în nevoie persoana care nu are venituri - fie dobândite prin muncă, fie produse prin bunurile sale - ori alte bunuri de valoare sau ce depășesc ceea ce îi este necesar existenței, care eventual, ar putea fi vândute pentru a-și procura cele necesare întreținerii.
Or, documentația de la dosar confirmă faptul că părinții reclamantei recurente beneficiau de pensii pentru limită de vârstă la data la care aceasta a fost concediată.
De altfel, la data comunicării deciziei de concediere, reclamanta recurentă a arătat că este propria întreținătoare, fără a face vreo referire la faptul că își întreține părinții (f. 4 dosar fond).
Nu prezintă relevanță în cauză nici faptul că reclamanta recurentă a urmat mai multe cursuri de specializare și nici faptul că aceasta are experiență și vechime mai mare decât alți colegi, întrucât toate acestea nu se subsumează criteriilor avute în vedere de angajator la luarea măsurii concedierii.
În fine, Curtea consideră că trimiterile făcute de către reprezentanta reclamantei privitoare cele trei persoane - Tat E., Prodan C. și Bia Mihai, referitor la care se susține că au rămas angajate la societatea pârâtă, deși acestea nu întruneau criteriile minimale, reprezintă noi motive de recurs, întrucât presupun analizarea cauzei din altă perspectivă față de cea care se impune a fi abordată prin prisma motivelor de recurs cuprinse în memoriul inițial. Așadar, fiind în prezența unor noi motive de recurs, Curtea este ținută să verifice depunerea acestora în termenul legal.
Or, sub acest aspect se constată că în raport de data comunicării hotărârii pronunțate de prima instanță, (...) (f. 212 dosar fond), completarea de recurs formulată la data de (...), a depășit termenul legal de 10 zile, fiind tardiv formulată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat";.
La data de (...), F. M. M. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.
1./(...) a C. de A. C., solicitând admiterea cererii de revizuire, în sensulschimbării în totul a hotărârii atacate, cu consecința pronunțării unei hotărâri legale și temeinice de admitere a acțiunii introductive.
În susținerea cererii, revizuienta arată că potrivit dispozițiilor art. 63 din C. muncii, concedierea individuală pentru motive ce nu țin de persoana salariatului constituie încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființare care trebuie însă să aibă o cauză reală și serioasă.
Menționează, de asemenea, că nu contestă situația economică a societății, situație care a condus la adoptarea unui plan de restructurare și reorganizare ce a avut drept fundament proiectul de concediere colectivă aprobat prin mai multe hotărâri AGA în perioada 2009-2010, însă apreciază că măsura concedierii dispusă cu încălcarea criteriile minimale este una injustă, astfel că recursul formulat în cauză se impunea a fi admis.
În susținerea caracterului injust al măsurii, revizuienta face trimitere la afirmațiile inserate de Curtea E. a D. O. în H. din (...) din cauza Ș. și alții contra României, când aceasta a considerat că, atunci când în cadrul unui stat se adoptă o soluție pentru a reglementa concedierea colectivă a mai multor persoane de la companiile de stat, această măsură trebuie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă în scopul evitării, pe cât posibil a incertitudinii și a ambiguității pentru persoanele interesate de măsurile de punere în aplicare a acesteia. În acest context, Curtea a subliniat cu ocazia judecării unor spețe similare, Beian contra României, faptul că incertitudinea legislativă, administrativă rezultată din practicile aplicate de către autorități, este un factor important care trebuie luat în considerare în evaluarea conduitei statului.
Este adevărat că în speță obiectul acțiunii este diferit, însă principiul este același, respectiv îndeplinirea unor condiții minimale în ceea ce privește concedierea legală a unor categorii de persoane vizate de această măsură. Ambele cazuri se referă la o problemă legală care îi afectează pe foștii angajați ai unor companii cu capital majoritar de stat. M. problemei legale nu constituie un subiect de interes general pentru întreaga societate, asemeni altor probleme similare care au făcut obiectul judecății C. E., dar a afectat în aceeași măsură persoanele vizate.
Curtea a apreciat ca atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale, în esență similare in cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problema in privința securității raporturilor juridice, precum a fost situația si in ceea ce privește afacerea Ștefănescu. Există in cazul supus judecății divergente cu privire la aplicarea criteriilor prioritare criteriilor minimale, criteriilor de ierarhizare specifice art. 61 din Contractul colectiv de muncă CFR M. și prevederile O.G. nr. 9/2010, privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA ainvocat ca o chestiune prealabilă excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, raportându-se la dispozițiile art. 324 pct. 5 din C. de procedură civilă.
Astfel, arată că în cauza invocată de revizuientă, Ș. și alții contra României, hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 175 la data de (...), iar în cazul Beian contra României, în Monitorul Oficial nr. 616/(...), revizuirea fiind înregistrată la Curtea de A. C. în data de (...).
În plus, pct. 9 al art. 322 C.pr.civ. a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 2. a C. C., începând cu data de (...).
Intimata mai arată că prin motivarea revizuirii pe baza unor hotărâri ale
C.E.D.O. care nu se potrivesc în context, revizuienta încearcă să demonstreze că instanța a comis o eroare de judecată, interpretând sau aplicând greșit legea, ori din actele dosarului rezultă contrariul.
Nu au fost administrate probe noi.
Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității, Curtea o găsește neîntemeiată, în contextul în care decizia civilă a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de (...), iar cauza Ș. și alții contra României pe care recurenta îșifundamentează cererea de revizuire a fost publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 175/(...).
Referitor la fondul cauzei, Curtea notează că revizuirea a fost instituită de către legiuitor ca o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se potreforma hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, exercitarea acestei căi de atac fiind justificată exclusiv în limitele motivelor prevăzute de art. 322 pct. 1-10 Cod de procedură civilă.
Demersul juridic dedus judecății se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct.
9 Cod de procedură civilă, conform cărora revizuirea unei hotărâri se poate cere
„dacă Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorită unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate";.
Prin urmare, în această ipoteză legală revizuirea poate fi exercitată și în cazul unei condamnări a României la C. pentru încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale printr-o hotărâre judecătorească dacă sunt întrunite cumulativ două condiții: a. în prezent continuă să se producă urmările grave ale încălcării, respectiv, suntem în prezența unei încălcări continue, ce persistă până la momentul promovării cererii de revizuire; b. dacă urmările grave ale încălcării nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Esențial de menționat este faptul că acest caz de revizuire devine incident numai în măsura în care în favoarea părții care solicită revizuirea s-a pronunțat o hotărâre de către C. prin care statul român să fi fost condamnat pentru încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale.
Or, în cauza dedusă judecății revizuienta nu a produs nici o dovadă în acest sens, pretențiile acesteia întemeindu-se pe hotărâri C. pronunțate în alte cauze cu care aceasta nu are nici o legătură.
De altfel, prin H. din 20 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Iosif și alții împotriva României, publicată și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
561 din 24 iulie 2008, Curtea E. a D. O. a statuat că "art. 322 al. 9 din C. de procedură civilă permite revizuirea unui proces pe plan intern, dacă Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui reclamant".
Este adevărat că prin D. nr. 2., publicată în Monitorul Oficial nr. 340 din
17 mai 2011, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea E. a D. O.
Însă, în speță nu se identifică astfel de premise, întrucât nu există nici o hotărâre C. prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale reclamantei, context în care decizia menționată nu poate produce nici un efect.
Ținând seama de considerentele expuse, potrivit art. 326 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge excepția tardivității cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta F. M. M. împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./DG
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5096/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4343/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
