Decizia civilă nr. 5182/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5182/R/2011
Ședința decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. E. împotriva sentinței civile nr. 9. din 09 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC S. S. S. S. ( F. S. C. S. S.), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent K. E., asistat de avocat V. M. V., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de
12 decembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a transmis prin fax note scrise într-un singur exemplar, prima filă a acestor note scrise se înmânează reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii acestora, întrucât prin acestea se invocă aceleiași apărării și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și precizează că în temeiul art. 3041 C.pr.civ. instanța va putea analiza cauza sub toate aspectele, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, constând în onorariu avocațial și depune la dosar copia chitanței justificativă a acestora, conform cu originalul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9. din (...) pronunțată de tribunalul B. N. în dosarul nr.(...), a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul K. E. împotriva pârâtei SC „. S. S. B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul individual e muncă nr.1867/(...), reclamantul dobândit calitatea de angajat al intimatei începând cu data de (...), pe postul de paznic, locul desfășurării muncii fiind la P. de lucru B., sediul OTB B. B., așa cum reiese din fișa postului.
Atribuțiile reclamantului au fost stabilite prin fișa postului(f.24-27) în care se menționează că acesta are obligația de a acționa și răspunde în conformitate cu L. nr. 333 din 8 iulie 2003(privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor) și Legii nr.17/1996(privind regimul armelor de foc și al munițiilor), ROF al pârâtei. În fișa postului nu figurează prevăzută expres obligația de efectuare a permanenței la domiciliu și nici în ce ar consta o astfel de permanență, fiind prevăzut expres că execută în mod nemijlocit misiunile din
Planul de pază pentru postul încredințat.
Nici în Regulamentul de S. la pârâtei (f.29-60) de care reclamantul a luat la cunoștință odată cu începerea activității, potrivit procesului verbal de luare la cunoștință din (...), semnat de reclamant, nu este prevăzută o astfel de obligație.
Deși reclamantul susține că în Planul de pază se prevede obligația agentului de pază de a interveni la obiectiv în caz de alarmă, o astfel de obligația pentru el sau pentru alt agent de pază angajat al pârâtei nu este prevăzută.
Astfel, obligația de pază a obiectivului OTP B. SUCU.LA BN, a fost asumată de pârâtă potrivit contractului de prestări servicii din (...)(f.279-284), în care se prevede că paza locației este asigurată de agenți conform Planului de pază, le fel și intervenția , în caz de alarme, se asigură, tot în conformitate cu Planul de pază.
Potrivit Planului de pază a obiectivului OTP B. SUCU.LA BN, nr.2133/(...) paza acestui obiectiv se realizează atât prin intermediul agenților de pază, un post, Postul nr.1, care se asigură în zilele lucrătoare ale băncii, de la 7 la 19, cât și prin intermediul sistemului de securitate electronică (sistem antiefracție, antiincendiu, sistem de televiziune cu circuit închis, sistem de control acces).
S-a reținut că, în ceea ce privește sistemul electronic de pază sunt prevăzute două entități care asigură intervenția în caz de alarme, respectiv D. Z. DE M. ȘI I. (D.), care este reprezentat de SC „ D. S. G. S. B. și nu de către pârâtă și D. C. DE M. ȘI I. (DCMI) și doar acesta este asigurat de pârâta SC „. S. S. B.
Chiar dacă programul de lucru a fost stabilit până la ora 19, potrivit planului de pază, agentul de pază va părăsi obiectivul doar odată cu ultimul angajat și doar după ce a armat sistemul tehnic.
Înainte de a părăsi obiectivul agentul de pază trebuie să anunțe D., să solicite mașina de recuperare și după ce va sosi mașina D. de recuperare va arma sistemul de securitate electronică antiefracție, va închide și încuia ușa de la intrare în sucursală, după care se va deplasa la D. și va preda cheile și cartela de acces într-un plic sigilat.
D. are agenți proprii, cod de armare și dezarmare propriu, precum și chei de la ușa de intrare în sucursală(f.246).
În caz de primire de semnale de alarmă D. are obligația să anunțe pe: directorul sucursalei sau pe înlocuitorul de drept al acestuia și pe coordonatorul PL al pârâtei și va trimite un echipaj la obiectiv , echipaj care va asigura descuierea ușii cu cheia, dezarmarea sistemului de alarmă, inspectare a încăperilor, înlăturarea cauzei alarmei, va întocmi o fișă de eveniment în care se vor consemna măsurile luate , apoi va arma sistemul antiefracție, va încheia ușa de la intrare în sucursală și va preda D., în plic sigilat: cheile de la ușa de la intrare și de la consola de operare a sistemului antiefracție.
După aceeași procedură se operează și în caz de larmă de incendiu.
În situația în care nu se poate înlătura cauza alarmei sau/și nu se poate arma sistemul antiefracție, echipajul va anunța D. .
D. va anunța pe directorul sucursalei sau pe înlocuitorul de drept al acestuia și va lua măsuri pentru a se asigura paza obiectivului până la remediereadefecțiunii sau până la intrarea în program normal al sucursalei(f.246-247).
Prin urmare, D. (care nu este pârâta, așa cum anterior s-a arătat)are obligația să asigure paza, până la remedierea defecțiunilor sau până la reluarea programului normal de lucru, agenții pârâtei neavând o astfel de obligație.
Or, reclamantul nu este angajatul D. ci al pârâtei.
Totuși, în concret, la angajare, reclamantului i s-a comunicat atât programul de lucru cât și salariul ce i se acordă, salariul care cuprinde toate sporurile cuvenite pentru munca prestată potrivit programului comunicat, așa cum reiese din declarația martorului B. A., celălalt agent de pază de la postul OTP B., sucursala BN(f.236-237).
Martorul a declarat că programul de lucru care i s-a comunicat de angajator era următorul: un agent de pază efectuează efectiv programul de pază în zilele lucrătoare începând de luni de la ora 7 până la ora 19, zilnic de luni până vineri la ora 19. iar următoarea săptămână este liber.
Totodată în săptămâna în care presta activitatea efectivă la postul de pază, trebuia să asigure permanența la domiciliu, zilnic, începând cu ora 19 până a doua zi la ora 7, când intra în program de pază efectivă.
Vineri la ora 19 serviciul de permanență era preluat de agentul care efectua paza efectivă în săptămâna următoare, astfel că programul de permanență la domiciliu, pentru un agent începea vineri la ora 19 până luni la ora 7, când același agent începea săptămâna de pază efectivă și, în săptămâna respectivă, agentul de pază asigura permanența înafara programului efectiv de pază, până vineri la ora 7.
Începând cu vineri ora 19 și până următoarea vineri la ora 19 agentul de pază era liber.
În timpul perioadei în care asigura permanența de la domiciliu agentul de pază avea în dotare telefonul mobil, la care era sunat de dispecerul din cadrul dispeceratului central în caz de alarme primite la dispecerat și, în urma telefonului primit, trebuia să se prezinte la postul de pază.
Potrivit declarației martorului agentul de pază avea obligația să nu părăsească localitatea atunci când asigura permanența.
Programul de permanență era evidențiat într-un caiet, aflat în copie la filele 96-118, care avea rubricile nume și prenume, perioada și observații.
T. a reținut că deși respectiva programare se referea la permanența ladomiciliu, la rubrica „. era menționată întreaga perioadă în care agentul asiguraatât paza efectivă la postul de pază cât și permanența la domiciliu, fiind trecută durata unei săptămâni întregi; de ex. (...)(zi de vineri, ceea ce presupuneînceperea permanenței doar de la ora 19)-(...)(tot zi de vineri, ceea ce presupune ora 19, când se încheie serviciul de pază efectivă) iar, la rubrica „., se menționau alarmele declanșate, ora declanșării, ora finalizării intervenției, cauza acestora, precum și intervențiile la care agentul a fost prezent la obiectiv.
În caz de alarmă și intervenție echipa DZIM încheia un proces verbal în care se menționa, cauza alarmei, durata intervenției, persoanele prezente, procesele verbale de intervenție, în cazul intervențiilor la care a participat reclamantul în perioada pentru care solicită plata sporului pentru ore suplimentare ,aflându-se la filele 231, 232, 233 234, 235.
Din mențiunile efectuate în caietul de permanență coroborate cu conținutul proceselor verbale de intervenție reiese că reclamantul a participat la următoarele intervenții: (...), de la 15,47 la 15,49, 2 minute, în timpule serviciului efectiv de pază(f.105, și f.231); (...), ora 10,55, în timpul programului efectiv, simulare reacție și chemare apel, din inițiativa directorului băncii(f.109); (...), între 1,53 și 1,36, 3 minute(f.110 și f.232), când reclamantul a fost chemat de la domiciliu; (...),între 14,09 și 14,12, în timpul serviciului de pază efectivă, când s-a apăsat din greșeală butonul de panică (f.233);(...), între 13,38-13,41, 3 minute, întimpul programul efectiv de pază(f.111, f.234); (...), ora 1,49, alarmă de verificare, când a fost chemat de acasă(f.113, nu s-a depus procesul verbal de intervenție); (...), între 19,09 și 19,12, 3 minute, la sfârșitul programului de lucru al băncii și preluarea programului de permanență de către reclamant (vineri seara).
Prin urmare, în perioada în discuție, (...)-(...) reclamantul a fost apelat întimpul în care asigura permanența și a participat la două intervenții, în data de (...) , 3 minute; în data de (...), ora 1,49 și a mai participat la o intervenție, în data de (...), când a fost prezent la sediul obiectivului, cu ocazia preluării serviciului de permanență.
Începând cu luna mai 2010(conform declarației martorilor, f.236 și f.262), programul de pază efectivă era de doar 10 ore zilnic, de la 8 la 18, permanența asigurându-se după același sistem.
Pârâta recunoaște faptul că agentul de pază avea în dotare telefon mobil și că era întocmit un program de permanență însă susține că asigurarea permanenței nu presupunea obligația agentului de a nu părăsi localitatea ci doar de a avea telefonul deschis pentru a fi anunțat și, să se prezinte la obiectiv, în situațiile în care sistemul nu putea fi armat și era necesară prezența acestuia la obiectiv, fie pentru intervenție, fie pentru a asigura paza.
Având în vedere programul de pază efectivă, anterior arătat, așa cum rezultă și din pontajele întocmite de reprezentantului punctului de lucru din B., aflate la filele 153-186, reclamantul a prestat efectiv activitate de pază la punctul de pază (cu excepția lunilor în care celălalt agent a fost în concediu de odihnă) sub durata normală, prevăzută pentru o normă întreagă, de 40 de ore pe săptămână, conform art.109 din C. muncii în forma în vigoare în perioada 25 august 2007-28 mai 2010, în unele luni prestând efectiv activitate doar 100, 120 ore lunar, dar plata salariul s-a făcut pentru o normă întreagă așa cum reiese din statele de plată(f.119-152).
Chiar dacă, potrivit planului de pază în cazul în care sistemul nu putea fi armat paza trebuia asigurată de D. și nu de către pârâtă, așa cum pârâta recunoaște, angajații săi pe postul de agent de pază ce-și desfășurau activitatea la punctul de pază OTP B. din B., din care unul este reclamantul, aveau obligația să se prezinte la sediul obiectivului în caz de alarmă, fie pentru a interveni, fie pentru a asigura paza, până la intrarea în programul normal de lucru, în situațiile în care nu se putea arma sistemul de pază electronică.
Activitatea de pază realizată de pârâtă se desfășoară conform dispozițiilor Legii nr.333/2003, fiind pază asigurată în sistem privat, pentru o entitate privată dar, în privința procedurilor, actul normativ nu face distincție între paza asigurată prin forțe și mijloace militare de către instituțiile specializate ale autorităților administrației publice și paza asigurată prin forțe și mijloace civile, în regim privat, agenții de pază civili având în dotare armament și muniție, ca și militarii și sunt instruiți să poată interveni în orice moment.
În consecință, în speță, se pune problema dacă orele în care reclamantultrebuia să asigure permanența la domiciliu constituie timp de muncă în sensul dispozițiilor artr.108 din C. muncii, reclamantul susținând că toată perioada în care asigura permanența, constituie timp de muncă întrucât era la dispoziția angajatorului și, practic ar fi fost sechestrat la domiciliu, pregătit în orice moment să intervină dacă era sunat, ca în sistem militarizat și trebuia să ajungă la obiectiv în 10 minute, în timp ce pârâta susține că perioada în care reclamantul a asigurat permanența , în vederea intervenirii la obiectiv nu constituie timp de muncă.
Pentru calificarea acestei perioade ca fiind sau nu timp de muncă nu prezintă relevanță, dacă reclamantul avea obligația de a nu părăsi localitatea, deoarece în calificarea acestui timp ca fiind timp de muncă, relevant este dacă,în toată perioada în care trebuia să asigure permanența, îndeplinea sau nusarcini și atribuții de serviciu.
T. a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.108 din C. muncii nemodificat „timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Prin urmare pentru a fi considerat timp de muncă, perioada în care un salariat se află la dispoziția angajatorului, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții respectiv, prima, salariatul să se afle la dispoziția angajatorului și, a doua, în această perioadă salariatul să îndeplinească sarcinile și atribuțiile sale.
Deci nu este suficient ca angajatul să se afle la dispoziția angajatorului ci trebuie ca salariatul să îndeplinească și atribuții și sarcini stabilite de angajator în sarcina sa.
Perioadele înafara perioadei în care salariatul prestează efectiv muncă, în care, potrivit unui program anterior stabilit, anumite categorii de salariați trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment în vederea îndeplinirii unor sarcini de serviciu(în cauză fiind denumită „. de permanență la domiciliu";), nu constituie timp de lucru în mod necondiționat, ci condiționat de îndeplinirea unor sarcini și atribuții specifice. Așadar, în speță, din durata perioadei de „., constituie timp de lucru doar perioadele de timp în care reclamantul a participat efectiv la intervenții, întrucât doar în aceste perioade el a îndeplinit sarcini și atribuțiile specifice postului ocupat.
Noțiunea de dispozitiv presupune faptul ca angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune, fiind o noțiune specifică salariaților militari.
Sub aspectul programului și procedurii de desfășurare a activității, activitatea reclamantului este similară celei a militarului, adică trebuie să fie „în dispozitiv"; în perioada în care asigură „., adică să fie pregătit să intervină în orice moment, la solicitarea dispecerului numit de conducătorul unității, fapt probat în speță, fiind puțin probabil că reclamantul putea să se deplaseze la distanțe foarte mari față de sediul băncii din B., întrucât în caz de intervenție, aceasta trebuie să se realizeze într-un interval scurt de timp de la momentul apelului până la momentul sosirii la obiectiv, având caracter de urgență. Aceste aspecte au fost comunicate reclamantului și acesta le-a acceptat anterior semnării contractului individual de muncă, toate constrângerile pe care le presupunea starea de a fi „în dispozitiv"; în perioada în care trebuia să asigure permanența fiind comunicate reclamantului și nu poate fi negat faptul că timpul liber al reclamantului era cumulat pe durata unei săptămâni, privilegiu pe care un salariat cu program de 8 ore nu-l are și prin urmare și drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite avându-se în vedere atât constrângerile cât și privilegiile oferite de munca specifică postului respectiv.
În cazul salariaților militari, tocmai pentru că timpul în care trebuie fie „în dispozitiv"; adică să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune, nu constituie timp de lucru, în art.13 din L. nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, s-a prevăzut dreptul cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili de abeneficia de o indemnizație de dispozitiv lunară, de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, drept menținut și după 1 ianuarie 2010, prin L. nr.330/2009 și apoi prin L. nr.287/2010 privind salarizarea pentru anul 2011.
Prin urmare, la încheierea contractului individual de muncă reclamantul putea să solicite angajatorului acordarea unui spor echivalent o indemnizația de dispozitiv, prevăzută pentru militari, în condițiile în care, specificul activității sale este similar cu cel al salariaților militari iar L. nr.138/1999 nu se aplică raporturilor de muncă din sectorul privat.
Însă, având în vedere, că timpul efectiv în care reclamantul urma să presteze activitate este cu mult sub nivelul duratei normale a timpului de lucru(cu puțin peste 50%), părțile au convenit ca sporul pentru asigurarea permanenței să se acorde în altă modalitate și respectiv diferența dintre salariul acordat( corespunzător unei norme întregi) și salariul pentru munca efectiv prestată să reprezinte tocmai sporul cuvenit pentru asigurarea permanenței.
Reclamantul a fost informat înainte de încheierea contractului de muncă că drepturile totale cuvenite lunar sunt la nivelul salariului minim pe economie, în care sunt incluse toate sporurile(f.236), fiindu-i prezentat și programul de activitate, aspecte acceptate de reclamant iar, aceasta nu reprezintă o renunțare a reclamantului la anumite drepturi ci dimpotrivă modalitatea în care s-au stabilit drepturile reclamantului sunt în favoarea acestuia(de ex., în speță, la stabilirea stagiului de cotizare se ia în calcul normă întreagă și nu doar fracțiune de normă în timp ce dacă ar fi fost angajat cu fracțiune de normă și i s-ar fi acordat spor pentru asigurarea permanenței, stagiul de cotizare s-ar calcula la fracțiune de normă).
Cum perioada în care reclamantul a asigurat permanența, fără să intervină efectiv la obiectiv sau să execute alte sarcini sau atribuții de serviciu nu este timp de lucru și cum timpul în care reclamantul a prestat activitate, atât în timpul programului efectiv de pază cât și timpul în care acesta a participat la intervenții sau a prestat activitate peste programul de lucru al băncii(sporadic 10, 15 minute peste ora 19, așa cum rezultă din procesele verbale de predare - primire a serviciului, aflate la filele:191, f.207, f.211, f.213, f.221) nu depășește durata normală a timpului de lucru prevăzut pentru o normă întreagă, tribunalul a reținut că reclamantul nu a prestat muncă suplimentară, în sensul art.117 din C. muncii nemodificat și drept urmare nu este îndreptățit să beneficieze de sporul pentru munca suplimentară , spor prevăzut de art.120 din C. muncii nemodificat.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul K. E. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a stabilit în mod concret starea de fapt a litigiului privind atribuțiile agentului de pază, atunci când a stabilit că în conformitate cu planul de pază și procedura de intervenție comuna pârâtei, băncii și societății de pază, nu era necesară prezența reclamantului la intervenții.
Eroarea instanței de fond este de natură, pe de o parte, sa golească de conținut sarcinile și atribuțiile de serviciu ale reclamantului iar, pe de altă parte, să minimalizeze rolul acestuia în situația intervențiilor.
Agentul de pază participă în mod direct și nemijlocit la intervenții in săptămâna lui de lucru, fiind singurul deținător al codului de armare - dezarmare a sistemului electronic de paza al băncii (agentul de paza participa alături de echipajul de la SC F. Z. S. B., de conducerea sucursalei județene abăncii, precum și alături de, după caz, politie, pompieri etc. - Planul de paza nr.
2., C. VII, "Mod de acțiune in diverse situații" - filele 248,
249 din dosar).
Cu alte cuvinte, fără prezenta sa fizica si activarea de către el a codului de armare-dezarmare pe care îl deținea, nu se putea pătrunde in sediul băncii in nicio împrejurare si in niciun moment al zilei de munca.
Instanța de fond a încălcat disp. arte 117 si urme din C. muncii atunci când a stabilit ca activitatea de munca specifică a reclamantului nu constituie munca suplimentara si nu da dreptul la sporul de salariu legal corespunzător.
Acest motiv de recurs se circumscrie disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Așa cum a reieșit din probele administrate in cauza, reclamantul era supus unui programul de permanență la domiciliu - intervenție, perioada de timp in care agentul de paza se afla consemnat la domiciliu la dispoziția angajatorului pentru eventuale intervenții, fiind gata sa intervină in termen de 10 mine Ia sediul băncii in caz de alarma, după ce era apelat pe telefonul mobil de către dispeceratul central de la B. al societății parate.
Pe cale de consecința agentul de paza nu putea părăsi localitate a B. si nu putea desfășura activități care sa-l tina ocupat, astfel încât sa nu poată sa răspundă la telefon si sa intervină la sediul băncii in termen de 10 min., pe traseul stabilit de către societatea parata. Agentul de paza trebuia sa fie in deplinătatea capacităților sale fizice si psihice, intr-o stare adecvata care sa nu-i afecteze capacitatea de munca specifica.
Instanța de fond a considerat in mod eronat că în perioada in care reclamantul trebuia sa asigure permanenta, el nu îndeplinea sarcini sau atribuții de serviciu, așa cum obligau disp. arte 108 din C. muncii (instanța de fond nu a contestat ca reclamantul se afla la dispoziția angajatorului).
Reclamantul îndeplinea sarcinile si atribuțiile de serviciu in timpul permanentei daca era în deplinătatea capacităților sale fizice si psihice, in stare sa ajungă in termen de 10 mine de la alarmare la sediul băncii, unde prezenta sa era obligatorie si absolut necesara (fara el nu se putea intra in sediul băncii pentru intervenție).
În condițiile concrete ale situație de fapt si ale relațiilor concrete si specifice de munca dintre angajator si angajat, sunt complet lipsite de relevanta juridica următoarele aprecieri reținute de către instanța de fond:
- părțile nu au determinat in contractul de munca individual ca perioada de permanență-intervenție este un timp de munca;
- părțile nu au stabilit modalitatea de compensare cu timp liber sau prin plata a acestor ore de permanenta-intervenție.
Reclamantul avea dreptul ca in timpul executării contractului de munca sa solicite plata acestor ore cu titlu de munca suplimentara iar in ceea ce privește modalitatea de plata, in absenta unor dispoziții contractuale, sa pretindă aplicarea mecanismului legal reglementat de arte 120 din C. muncii.
Efectuarea serviciului de paza cu doar doi agenți pentru acoperirea integrala a sarcinilor din contractul de prestări servicii al obiectivului OTP B., Sucursala B., agenți plătiți cu salariul minim pe economie, nu permitea compensarea timpului de munca cu ore libere plătite.
Fata de norma de munca legala de 176 de ore/luna, societatea parata ar fi trebuit sa organizeze programul de paza cu un număr de aprox. 4 agenți de paza (672 de ore/luna : 176 de ore/luna/om). Angajatorul a ales sa organizeze serviciul de paza la sucursala bancara cu un număr de numai 2 agenți de paza, încălcând toate dispozițiile din legislația muncii privind timpul de munca si de repaus săptămânal, in scopul obținerii unor profituri maxime.
De asemenea, angajatorul nu recunoștea si, evident ca nici nu plătea drepturi salariale sau bănești cu titlu de I pentru următoarele împrejurări: spor de port-arma, fiind un purtător de armament si de muniție in timpul exercitării pazei in banca; spor de pericol, pe timpul desfășurării pazei in banca; spor de noapte; . la mijloacele de transport pentru prezentarea la serviciu sau compensarea cheltuielilor de transport, inclusiv atunci când zilnic reclamantul se prezenta de doua ori la politie pentru preluarea si, in final, predarea armamentului si a muniției corespunzătoare.
În fiecare luna cei doi agenți de paza erau pontați la nivelul a cea 176 de ore, completându-se programul de paza efectiva de 100 de ore, cu un număr de
76 de ore din programul de permanență - intervenție.
Pârâta S.C. S. C. Soluțion S. (fostă S.C. C. S. S.) a declarat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că reclamantul nu a prestat activitate suplimentară din însărcinarea angajatorului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente :
Reclamantului nu i s-a trasat ca atribuție de serviciu efectuarea permanenței la domiciliu prin fișa postului (fila 24-27 fond), prin regulamentul intern (fila 29-60 fond) ori prin planul de pază al obiectivului (fila 242-253 fond).
Chiar dacă din natura specifică postului de paznic deținut de reclamant ar rezulta necesitatea prezenței sale la domiciliul pe durata nopții pentru a interveni cu promptitudine în cazul eventualelor alarme, nu există un temei juridic pentru ca o atare obligație prezumată din aspecte factuale menționate anterior să corespundă unui drept al reclamantului de a beneficia de un spor salarial în mod distinct de salariu.
Astfel, prin plata salariului este recompensată întreaga activitate depusă de salariat în baza contractului individual de muncă la a cărei încheiere reclamantul și-a exprimat consimțământul, fiind de acord cu executarea atribuțiilor de serviciu specifice postului de paznic.
Salariul acordat reclamantului reflectă ansamblul global al activităților specifice postului de paznic, incluzând și o recompensare a restricțiilor la care este supus salariatul prin asigurarea unei „permanențe"; la domiciliu în vederea intervenției prompte în cazul eventualelor alarme.
Așadar, salariul reprezintă o contraprestație a întregii activități a salariatului, neavând temei legal remunerarea distinctă prin acordarea unui spor a unor atribuții de serviciu specifice postului de paznic pe care reclamantul l-a ocupat prin exprimarea consimțământului la încheierea contractului individual de muncă în care era prevăzut expres, clar și limitativ salariul la care este îndreptățit.
Acest salariu reflectă și această constrângere la care este supus reclamantul prin afectarea duratei timpului său liber, neimpunându-se acordarea unui spor prin intervenția instanței judecătorești în contractul de muncă.
De altfel, probațiunea administrată de către prima instanță a confirmat existența unui număr de intervenții în intervalul (...) - (...) a căror durată redusă
(câteva minute) nu poate fi considerată ca depășind timpul de muncă săptămânal prevăzut de art.109 C. muncii, raportat la art.111 alin.2 C. muncii.
În acest sens, B. Arghir (f.236-237 fond) a declarat că reclamantul efectua un program de lucru în zilele lucrătoare (luni - vineri) de la 7 la 19, beneficiind de timp liber întreaga săptămână următoare, ceea ce semnifică aproximativ 144 de ore pe lună (6o de ore pe săptămâna lucrată x 2 + 2 zile x 12 ore), care pe o perioadă de referință de 3 luni nu depășește media de 48 de ore pe săptămână.
Nu sunt întrunite prin urmare condițiile art.120 alin.1 C. muncii, nefiind posibilă intervenția instanței în raporturile juridice de muncă dintre părți.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K. E. împotriva sentinței civile nr. 963 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D.S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.I. B.
| ← Decizia civilă nr. 4192/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4021/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
