Decizia civilă nr. 5213/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr.5213/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
1815 din (...), a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați M. E., C., T. ȘI S., I. Ș. J. M. și Ș. CU C. I - V. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 8 decembrie 2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr.6648/100/(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune și precizări, a chemat în judecată pe pârâții: Ș. CU C. I - V. A., M. E., C., T. ȘI S., I. Ș. J. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâții să fie obligați la plata ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pe anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009, în baza L. nr.3..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit prevederilor L. nr.3., se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Prin H. nr.453/2007 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a nr.3., iar potrivit acestora, beneficiarii ajutorului financiar prevăzut de nr.
3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, sunt cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar, care sunt în activitate. Acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a
100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
S-a mai prevăzut că unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de
10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare, iar inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la M. E., C. și T. - D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare. D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T. va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului B. sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise.
Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Reclamantul a mai arătat că, potrivit art.6 din Norme, responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și
T.
Cadrele didactice reprezentate în cauză de către sindicat au solicitat în termen acordarea acestui ajutor financiar, însă acesta le-a fost acordat parțial, în sumă de 130 lei.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii, arătând că, potrivit art.5 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.3., sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură din bugetul M. E., C., T. și S., capitolul 65.1 „Î.";, art.57.02.01 „Ajutoare sociale în bani";, în limita creditelor bugetare aprobate, ori prin L. nr.18/2009, de aprobare a bugetului de stat pe anul 2009 s-a aprobat suma de 5. mii lei, iar ulterior, prin O. nr.19/2009 s-a prevăzut influența pozitivă la capitolul „. socială"; cu 1. mii lei.
Prin sentința civilă nr. 1815 din 0(...), Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat, pârâta Ș. CU C. I - V. A. fiind obligată să plătească reclamanților ajutorului financiar prevăzut de L. nr.3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei, achitată în luna decembrie 2009. Pârâții M. E., C., T. ȘI S., I. Ș. J. și M. F. P. au fost obligați la asigurarea finanțării necesare plății ajutorului financiar. S-a respins cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de M. E., C., T. și S.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați în cauză de către sindicat sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. nr.3., se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, dreptul la un ajutor financiar annual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit cererilor depusela dosarul de fond, aceste cadre didactice au formulat, în cursul lunii noiembrie 2008 cereri de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr.2715/(...), I. Ș. al Județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe din cadrul M. E., C., T. și S., deschiderea de credite pentru suma de 2600000 lei necesară pentru plata fondului de carte conform L. nr.3..
În urma acestei solicitări, M. E., C., T. și S., prin adresa nr.128/(...), a comunicat pârâtului că, în urma suplimentării bugetului MECI, suma alocată fiecărui județ reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program și a îndrumat I.Ș.J. M. să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național să se efectueze doar în limita sumei de
130 lei pentru fiecare beneficiar.
În consecință, s-a reținut că, astfel cum a recunoscut și reclamantul, membrilor sindicatului reclamant li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar prevăzut prin L. nr. 3..
S-a mai reținut de către prima instanță că, prin demersurile efectuate
și întâmpinările formulate, atât I. Ș. al Județului M., cât și M. E., C., T. și S. au recunoscut dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză de către sindicat la plata integrală, în sumă de 100 E., a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3..
În ceea ce privește unitatea de învățământ pârâtă, s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada plății ajutorului financiar, în cuantumul prevăzut la art.1 din L. nr. 3., potrivit art.6 din H. nr.453/2007.
Având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile de analizare a propunerilor de buget, de monitorizare a execuției bugetare instituite prin art.15 și 19 din L. nr.500/2002, a fost admisă și cererea de obligare a acestui minister la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi bănești.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S., avându-se în vedere decizia nr.10/2011 a Î.C.C.J..
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. G. A F. P. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat prima instanță a obligat acest pârât să facă demersurile pentru obținerea fondurilor solicitate.
Astfel, potrivit art.5 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.3., sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură din bugetul M. E., C., T. și S., capitolul 65.1 „Î.";, art.57.02.01 „Ajutoare sociale în bani";, în limita creditelor bugetare aprobate, ori prin L. nr.18/2009, de aprobare a bugetului de stat pe anul 2009 s-a aprobat suma de 5. mii lei.
Sumele acordate la diverse capitole din bugetul de stat sunt stabilite în limita prevederilor bugetare aprobate.
Ulterior, prin O. nr.19/2009 s-a prevăzut influența pozitivă la capitolul „. socială"; cu 1. mii lei.
Recurentul mai arată că, în rectificările bugetare, se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Prin întâmpinarea formulată, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate.
A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a
100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora.
Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și
Cercetării.
Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactarea acestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ.
Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";.
De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat.
Se mai reține că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobateprin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca N ațională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date înexecutarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauzăprevederile art. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobatefondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009.
Curtea reține însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din
L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3..
Se mai reține că leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele carereclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma.
De asemenea, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut,pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate înaplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia..
Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, la elaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute învedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existenței fondurilor necesare.
În consecință, se reține că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis cererea reclamanților privind obligarea acestui minister la asigurarea sumelor necesare plății ajutorului financiar.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativprin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Curtea mai reține că, deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorulfinanciar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3..
Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că:
În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 -
Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Se reține însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fi extinse și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, pentru următoarele considerente:
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în i nteresul legii se ara tă că în practica
judiciară nu există un punct de vede re unitar cu privir e la cererile de
chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional.";
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii
vizează aceeași problemă de drept referitoare la interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 60 din Codul de proce dură civilă raportate la art. 19 din L.
nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 1 -4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, cu modificările și completările ulterioare, cu priv ire la chemarea
în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură
salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr.
3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe
suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activită ții didactice, în
învățământul preuniversitar.";
Curtea reține astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora instanțele au pronunțat soluții diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât
cererea cu care a fost investită legal, respectiv doar chestiunea cererii de
chemare în garanție a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor
drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate
personalului bugetar .
De altfel, conform art.3305 din Codul de procedură civilă , recursul
în interesul legii este admisibil do ar d ac ă se f ace do vada că problemele de
drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod
diferit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile.
În al doilea rând, Curtea reține faptul că asemenea litigii vizând
acord are a unor dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă person alulu i buge tar , respectivpersonal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul
jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i , se ju decă într -un cadru procesual în care
Ministerul Finanțelor Publice are ca litatea de pârât , solicitându-se de
c ătre recl aman ț i ob l ig are a aces tu ia l a aloc are a f ondurilor neces are pl ăț i i
drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as ig ur are a f in anț ăr ii
necesare, de aproximativ 7 ani de zile, invocându-se în principal
prevederile L. nr. 500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și
completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i Guvernul u i nr. 22/2002,
mai ales pr in e xcepț iile l ipse i c al ităț ii proc esu ale p as ive invoc ate de c ătre aces t
minister.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și încontencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
Se reț ine c ă, în toa tă această perioadă , probabil în urma practicii
cons tan te a ins tanțel or judec ătoreș ti de o bl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a
de fonduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a investit cu legitimare
procesuală de a ex ercita recursul în i nteresul legii , respectiv procurorul
general al Parchet ului de pe lângă Î nalta Curte de Cas ație și Justiție
și colegiile de co nducere ale curțil or de apel nu au constatat că
această problemă de drept ar fi f ost sol uționată diferit de către
instanțele judecătorești, nefiind promovat un recurs î n interesul legii
în acest sens.
Po tr iv it ar t.329 al in. 1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost
mo d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă Î nalta
Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i
coleg iile de conducere ale curț ilor de apel, au drep tul, pe n tru a as igur a
in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii p e în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de
C. ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ches tiun ilor de drep t c are au f ost
soluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și,
ulterior, colegiile d e conducere ale curților de apel au sesizat Înalta
Cur te de C as aț ie ș i J us tiț ie cu pronunțarea unor decizii în interesul legii
privind drepturi de natură salarială ale personalului bugetar, respectiv
personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul
jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i , în care au fost ataș ate ș i examinate hotărâri
judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, în calitate de pârât în cererile de
alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale figura
Ministerul Finanțelor Publice, invocându -se prevederile L. nr. 500/2002 și
cele ale Ordon anțe i Guvern ului nr. 22/2002, fără a se constata vreodată
soluționarea diferită a unor asemenea cereri de către instanțele
judecătorești, deci nici necesitatea sesizării instanței supreme cu
pronunțarea unui recurs în interesul legii în acest sens.
Se mai reț ine în ac e s t sens c ă Înalta C urte de Casație și Justiție a
pronunțat, în ur ma unor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind dre p tur i de n atur ă
s al ar ial ă ale person alulu i buge tar, resp ec tiv person al d id ac tic, person al d in
s is te mul s an itar, person al d in s is te mu l jus tiț ie i, f uncț ion ari publici,
următoarele decizii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar
nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008),
nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosarnr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar
nr.5/2009) și nr.3 7/(...)(dosar nr.23/2009), având în fiecare dintre aceste
dos are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i c h iar er a obl ig at
M in is terul F in anțelor Publ ice la alocare de fonduri, f ăr ă a se cons tata în toț i
aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanț elor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a
ce nu permite în prezent extinderea efectului recursului în interesul legii
soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i d e
che mare în judec ată.
În al patrulea rând, în acț iun ile pr iv in d drep tur i de n atur ă s al ar ial ă
ale personalului d in s is te mul jus tiț ie i, începând cu anul 2005, Parchetul de
pe lângă Înalta Cu rte de Casație și J ustiție , prin procur orul general și
C.le de A. au fig urat în calitate d e pârâți, alături de Ministerul
Finanțelor Publice , ul timu l f iind che mat s ă aloce f onduril e neces are pl ăț i i
drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, formulându-se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de ex cepț ia
l ipse i c al ităț ii proces u ale p as ive invoc ată î n aceste cauze de c ătre Ministerul
F in anțelor Publ ice , în temeiul L. nr. 500/2002, as tf el încât es te cer t c ă aceș tia
au cunoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ătoreș ti d in ț ar ă în c ee a ce pr iveș te
ace as tă proble mă d e drep t ș i nu au c ons ider at neces ar, î n to at ă ace as tă
per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu p ronunț are a unu i
recurs în in teresul l eg ii în ace as tă ches tiune, as tf el înc ât n u se po ate pun e
problema extinderii efectelor deciziei nr.10/2011 a Î. C. d e C. și Jus tiț ie
asupra acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1
Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul
Finanțelor Publice și se va menține sentința pronunțată de către primainstanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 0(...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
G.
N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș: C. M..
| ← Decizia civilă nr. 5268/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 341/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
