Decizia civilă nr. 3379/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3379/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B., S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. S. T. împotriva sentinței civile nr. 2649 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. M. DE L. D. D. C. C.-N. în numele și pentru membrii de sindicat B. V., B. M., B. C. E., B. S. I., C. B. B., C. I., C. T., C. A., C. C., C. G., E. S., G. V., H. D., I. T., M. N., M. G. D., M. A., M. P. V., M. V., N. V. P., P. M., P. I., S. R., S. P., S. G., S. M., S. E., T. D., T. G. F., Z. G., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 septembrie 2011, reclamantul intimat a depus la dosar un script transmis prin fax, prin care solicită comunicarea motivele de recurs formulate de pârâtele recurente pentru a depune la dosar întâmpinare, la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat M. D., în B., str. B. N. nr. 13, jud. B..
De asemenea, se constată că la data de 29 septembrie 2011, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. „ C. M. „ SA a depus la dosar un script transmis prin fax, prin care solicită comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor anexate la aceasta de intimatul S. M. de L. din D. C. C., precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. „ C. M. „ SA S. T. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2649 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta
S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA S. T.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. M. DE L. D. D.
C.-N., în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA S. T.
Au fost obligate pârâtele să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2009, actualizat cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective, pentru anul 2009.
Au fost obligate pârâtele să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant ajutorul material de C. pentru anul 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N. a chemat în judecată pe pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B., S. C. M. SA B. S. T. și a solicitat obligarea acestora la plata fiecărui membru de sindicat a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009 actualizat cu rata inflației și dobânda legală la data plății efectiv anul 2009, ajutor material de C. pe anul 2009 și ajutorului material de P. pentru anul
2010stabilite la nivelul clasei I de salarizare actualizate în raport cu rata inflației
și dobânda legală la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul susține că : potrivit Contractului colectiv de muncă la nivelul societății pârâte și la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006 - 2010 beneficiază de drepturile salariale solicitate, iar pârâtele nu au respectat prevederile respectivului contract colectiv de muncă.
Prin întâmpinare pârâta de rd. 1 a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului, excepția prescrierii dreptului material la acțiune în conformitate cu prevederile art. 283 lit. e) din Codul Muncii, potrivit căruia termenul în care reclamantul trebuia să introducă acțiune este de 6 luni și pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului motivând că drepturile solicitate au un caracter de ajutor financiar, având un caracter de plată aleatorie în condițiile financiare economice ale societății, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație și prevederile contractului colectiv de muncă nu au caracter obligatoriu.
Prin întâmpinare pârâta de rd. 2 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că drepturile solicitate de către reclamantă sunt stabilite de către pârâta de rd. 1 prin contractul colectiv de muncă.
Drepturile solicitate de către reclamant în numele membrilor de sindicat au natură salarială și termenul de prescripție în ce privește acordarea cestora este de 3 ani, conform prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c) Codul Muncii.
În această situație, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anului 2007 a fost admisă în parte și să respinsă cererea reclamantului privind acordarea acestor drepturi.
Excepția lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive invocată de către cele două pârâte au fost respinse , întrucât din tabelul depus la dosar rezultă calitatea de membru de sindicat și acordul fiecărui salariat cu privire la introducerea și susținerea acțiunii și acești membri de sindicat au raporturi de muncă cu pârâta de rd.2.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic după expirarea acestui an salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform prevederilor art.67 din Contractul colectiv de muncă la același nivel pe anii 2009-2010, salariații vor mai beneficia de ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare și de un premiu pentru Ziua F.ului.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin act adițional pentru 48 de luni și produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituția României și art. 236 alin. 4 din Codul Muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din Lg.130/1996 în vigoare la data formulării cererii și art. 241 alin. 1 din Codul Muncii.
Nerespectând prevederile acestui contract colectiv de muncă pârâta se află în culpă și a fost obligată să plătească fiecărui membru de sindicat câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2009, actualizat cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective pentru anul 2009, să plătească fiecărui membru de sindicat ajutorul material de C. pentru anul 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele pârâte.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta S. „. M. S.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a criticat omisiunea primei instanțe de a prezenta argumentele pentru care s-au înlăturat apărările privind neacordarea salariului suplimentar salariaților sancționați disciplinar și caracterul facultativ al acestor sume.
Se susține că s-a soluționat o excepție neinvocată de pârâți (cea a prescripției dreptului la acțiune pentru sumele aferente anului 2007) și că nu s-au analizat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a S. pentru S. P. și excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile.
Se reiterează caracterul facultativ al acordării salariului suplimentar , ce rezultă din folosirea termenului „poate"; („…poate prin… „) uzitat de contractul colectiv de muncă al S. „. M. „ S.A pe anii 2007-2008.
Se arată că partenerii de dialog social au convenit prin act adițional la CCM
2. neacordarea în 2010 a ajutorului material de P. și C. 2010.
Se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a salariului suplimentar conform art.283 alin.1 lit. e Codul muncii.
Se susține excepția inadmisibilității introducerii acțiunii în raport de suspendarea drepturilor solicitate prin acordul de voință al părților.
Aceeași excepție se întemeiază pe neurmarea procedurii prealabile, constând în soluționarea divergențelor în consiliile mixte patronat - sindicate la nivel de unitate conform art.117 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006 - 2008.
Pe fondul cauzei s-a arătat că ajutorul material de P. și C. nu constituie o contraprestație a muncii salariatului, reprezentând o vocație, nu un beneficiu care trebuie acordat în măsura posibilităților financiare ale angajatorului, înfuncție de performanțele economice pe care pârâta nu le-a realizat începând din anul 2007.
Se invocă pierderile economice și necesitatea încadrării în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ca temei al caracterului facultativ al acordării salariului suplimentar.
În fine se invocă greșita acordare a salariului suplimentar salariaților C. T.,
I. T., M. V., P. I. care au fost sancționați disciplinar.
Recursul este întemeiat în parte.
Astfel salariații C. T., I. T., M. V. și P. I. au fost sancționați disciplinar în cursul anului 2009 prin deciziile nr. I. (P. I. - f.28 fond); nr. I.B/3388 și nr. I.B/670 (I. T. f.30 și 32 fond), nr. 4.A(...)/2009 (M. V. - f.33), nr.1B/341 (C. T. - f.35).
În atare situație, acești salariați nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea salariilor suplimentare pentru anul 2009, în raport de condiționarea acordării salariului suplimentar, conform art.30 alin.1 din Contractul Colectiv de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008 (aplicabil și pe anul 2009) de desfășurarea muncii iresponsabile în cursul anului calendaristic respectiv, fiind evident că aplicarea sancțiunilor disciplinare exclude calificarea ca ireproșabilă a activității acestor salariați.
De asemenea Curtea observă că raporturile de muncă ale salariatului S. P. cu pârâtele au încetat în cursul anului 2006, aspect necontestat de reclamant (f.27 fond coroborat cu noul tabel cuprinzând salariații reprezentați în cauză - f.61 fond), ceea ce semnifică imposibilitatea reprezentării sale de către organizația sindicală în condițiile art.28 din Legea nr.54/2003 într-o acțiune având ca obiect acordarea unor drepturi ulterioare încetării raporturilor de muncă și părăsirii organizației sindicale.
Nemaifiind membru sindical, S. P. nu poate fi reprezentat în baza art.28 din Legea nr.54/2000 de către organizația sindicală în acțiunea de față, astfel încât conform art.161 C.pr.civ. este incidentă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a S. pentru acest salariat cu consecința anulării acțiunii formulate în numele său.
Prin urmare, sub acest aspect recursul pârâtei S. „. M. S.A este întemeiat, având consecința modificării sentinței și înlăturării obligației de plată a salariului suplimentar pe anul 2009 în favoarea salariaților menționați anterior.
În schimb, celelalte critici formulate sunt nefondate.
Astfel, prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, fiind, mai mult, aplicabil contractul încheiat la nivel superior în situația încetării celui la nivel de unitate (art. 247 Codul muncii).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
D. modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Examinarea de către prima instanță a excepției prescripției se datorează invocării sale de către pârâtă prin întâmpinare (fila 28 fond), contrar afirmației din recurs.
Tot astfel, a fost analizată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, fiind motivată prin constatarea indicării numelor salariaților în tabelul anexat acțiunii.
Este real că excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost motivată de prima instanță, însă această omisiune poate fi remediată de instanța de recurs, fără vătămarea părților.
În acest sens, Curtea observă că inadmisibilitatea acțiunii este invocată atât sub aspectul suspendării aplicării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea ajutorului material de C. 2009 și P. 2010 prin acordul partenerilor de dialog social, cât și ca urmare a neepuizării procedurii prealabile derulate prin comisiile mixte patronat-sindicate conform art. 117 din CCM la nivel de grup de unități.
Or, sub primul aspect, instanța de recurs reține că acordului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr.2584 din (...) și nici procesele verbale din (...) și din (...), deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor desindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Sub al doilea aspect al excepției invocate, în opinia instanței de recurs această procedură prevăzută de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care recunoaște caracterul obligatoriu al procedurilor instituite prin lege.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA"; B. - S. T.
Prin recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că drepturile salariale solicitate prin acțiune izvorăsc dintr-un contract colectiv de muncă în care nu este parte și s-a invocat suspendarea acordării ajutoarelor materiale de P. și C. prin acordul P. de dialog social.
Recursul este întemeiat însă nu ca efect al motivelor invocate, ci ca urmarea soluției date primului recurs ce îi profită și acestei pârâte.
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii, „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. T. Chiar dacă recurentul nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul SNTFC S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B.
Critica privind suspendarea acordării ajutoarelor materiale de P. și C. a fost analizată în primul recurs, fiind superfluă reluarea analizei acestora.
Cu toate acestea, se impune admiterea recursului pentru motivele ce au determinat aceeași soluție în cazul primului recurs, conform art. 47-48 C.pr.civ, având în vedere că aceste apărări îi profită și sucursalei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite în parte recursurile pârâtelor în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâții S. " C. M." SA și S. " C. M." SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 2649 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de S. M. de L. din D. C. C.-N. pentru C. T., I. T., M. V. și P. I., având ca obiect acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009.
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a S. M. de L. din D. C. C.-N. pentru S. P. și, în consecință, anulează acțiunea formulată în numele acestuia.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. C. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
| ← Decizia civilă nr. 341/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2874/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
