Decizia civilă nr. 5218/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.5218/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 4255 din 13 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. P. C. și pe pârâții intimați G. Ș. H. și C. LOCAL AL M. H., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 28 noiembrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare pe care reprezentanta acestuia declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4255 din 13 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâții, G. S. H., C. LOCAL AL M. H. și P. M. H.
Unitatea de învățământ pârâtă G. S. H. a fost obligat la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : M. H. D., ș.a. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : M. H. D., ș.a.
Pârâții C. LOCAL AL M. H. și P. M. H. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în perioada anilor școlari 2007-2008, respectiv 2008-2009 cei reprezentați de reclamant au fost angajați ai pârâtei, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelul anexat.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2007-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de
„o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din C. la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin C. exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, urmând același raționament logic, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic
2 beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate în cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În C. la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele C. evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
3
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care s-a dispus, în temeiul art.283 și următoarele din Codul Muncii, obligarea pârâtei de rândul I, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanților indicați prin tabelele anexă, pentru 2 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. orașului H., solicitând admiterea acestuia si rejudecând cauza respingerea acțiunii reclamanților fata de I. P. și C. Local H.
În motivarea recursului a arătat că C. Local H., raportat la prevederile L.
2. art. 38 asigură sprijinirea procesului de învățământ prin asigurarea cheltuielilor materiale, de investiții, de reparații și întreținere la imobilele unde unitățile școlare își desfășoară activitatea. Toate aceste fonduri privitor la lucrări de reparații întreținere investiții se cuprind în bugetele anuale ale
Consiliilor L. în funcție de solicitările și posibilitățile materiale existente în fiecare buget.
Cât privește drepturile salariale, sporuri și îndemnizații de orice natură nu sunt asigurate și nu sunt stabilite de C. L. A. sume sunt stabilite de unitățile școlare, sunt solicitate și sunt primite de la C. J. prin bugetele locale care le transmit unităților școlare. În acest sens fiecare buget local funcționează doar ca un intermediar între bugetul național ( prin bugetul C. J.)
și unitățile școlare propriu zise, neavând nici o competență în a stabili cuantumul propriuzis al salariilor, îndemnizațiilor, sporurilor și a oricăror drepturi de natură salarială.
A. potrivit prevederilor art.16 din H.G538/2001 se statuează că bugetele Instituțiilor de Î. P. de S. ( unde sunt cuprinse si drepturile de natura salariala), se înaintează Autorităților Administrației P. L., C. L. neavând competente in a completa, modifica sau cenzura prevederile raportate la drepturile salariale ale personalului încadrat la unitățile școlare, așa cum a menționat C. Local poate în schimb dispune cu privire la solicitările de fonduri având ca obiect cheltuieli de investiție, întreținere, reparații sau dotări de altă natură la imobilele în care unitățile scol are își desfășoară activitatea.
In H.G.538/2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru finanțarea Î. de S. nu există nici o prevedere referitoare la presupuse competente ale C. Local în a stabili cuantumul cheltuielilor de natura salarială
4 aici incluzând sporuri de orice natură adăugate la salariile personalului ce își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
In conformitate cu prevederile cap.VIII " Finanțarea și baza materiala a învățământului preuniversitar., art.l0l, alin.l, art.l02, alin.l, art.l03, alin.l, 104, alin.l, 2, lit.a, alin.5, 6, din L. nr.1/2011 - L. Educației Naționale, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora sunt asigurate prin finanțarea de bază, din bugetul de stat, din sume defalcate din TVA și din alte venituri ale bugetului de stat prin transferuri către bugetele locale.
Conform acestei prevederi din L. Educației Naționale ( prevedere care de altfel se regăsește si in vechea lege a învățământului) finanțarea cheltuielilor din învățământ strict pe segmentul drepturi de natură salarială se realizează din bugetul național, prin transferuri către bugetele locale, sens în care C. L. și implicit P. nu au prerogativa de a stabili nivelul acestor drepturi salariale.
In conformitate cu prevederile aert.l04, alin.2 din L. nr. 1/2011 L.
Educației Naționale, finanțarea de bază a procesului de învățământ se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, iar la pct.a al art.l04, alin.2 se menționează și cheltuielile cu salariile, sporurile, îndemnizațiile și alte drepturi salariale stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acesteia.
De asemenea potrivit alin.5 din art.l04 se menționează că finanțarea de bază aprobata anual prin L. bugetului de stat, se repartizează pe comune, orașe și municipii de către D.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției P. și C. Local a fost invocata la instanța de fond insa, ca nelegal si netemeinic a fost respinsă considerându-se ca art.167 din legea nr. 84/1995 - vechea lege a învățământului abrogata de noua lege a învățământului, reprezenta temeiul pentru care excepția invocata a fost respinsă. Potrivit alin.2 din art.167din L.
84/1995, baza legală în baza căreia a fost introdusă acțiunea reclamanților, finanțarea unităților de învățământ preuniversităților de stat cuprinde: finanțarea de bază si finanțarea complementara.
Consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății motivat pe prevederile art.167 din legea 84/1995, dispunând obligarea pârâților C. Local și P. orașului H., să aloce drepturile necesare plății drepturilor bănești, în condițiile în care această prerogativă revine conform L. Guvernului - M.ui F.lor prin D. de F. P. L., C. Local și P. fiind doar mijlocul prin care aceste sume transferate de la bugetul de stat ajung în bugetele unităților școlare în speță a G.ui Ș. în calitate de angajator.
S. L. al Î. P. C. prin întâmpinare (f.9) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formular, atât prin prisma motivelor invocate, cât și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Susținerile recurentului referitoare la faptul că prima de vacanță datorată intimaților se achită de unitatea de învățământ din veniturile de care dispune este valabilă doar pentru pentru anul școlar 2006-2007,în lumina dispozițiilor cuprinse în Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. care stabilește, la art.37 lit.g), că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009 - ce au făcut obiectul prezentei cauze - reclamanții beneficiază însă de prevederile mai favorabile ale Contractului Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care, la art.36 lit.g), prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază
5 al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";, astfel încât nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță pentru această perioadă, P. municipiului H. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
A., potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.2. privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local. Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ , obligație ce îi revine prin prisma considerentelor arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat .
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 4255 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. I. T. C. M.
6
GREFIER N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
7
| ← Decizia civilă nr. 4213/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 652/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
