Decizia civilă nr. 4541/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.4541/R/2011
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A. C. împotriva sentinței civile nr. 2293 din 5 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. U. T. H. SA T. - S. T., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate - consilier juridic A. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că societatea intimată a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
I se comunică un exemplar al acestora reclamantului care învederează instanței că nu s-au depus toate înscrisurile solicitate iar înscrisurile depuse cuprind foarte multe date eronate. A., nu au fost depuse deciziile de desființare a posturilor iar în organigrama prezentată pentru unitatea C. A. apare un singur post de barman gestionar ori această unitate având regim hotelier este greu de crezut că o singură persoană poate să lucreze de dimineața până seara. Același lucru se întâmplă și la H. S.
Raportat la postul ocupat de numita P. A. L., reprezentanta intimatei, la solicitarea instanței, precizează că încetarea contractului individual de muncă al acesteia s-a produs prin acordul părților începând cu data de 12 mai 2010 iar în septembrie când au avut loc reducerile postul de ospătar al acesteia a fost redus, așa cum rezultă din organigramă.
Reclamantul declară că aceste susțineri nu sunt adevărate, numita P. A.
L. nu a lucrat niciodată la C. A., a lucrat la B. și a fost transferată la H. S. P. ospătarii erau trimiși dintr-o unitate în alta, în baza dispozițiilor verbale ale directorului, iar P. A. L. a declarat că decât să plece la C. A. mai bine își dă demisia. Susținerea intimatei că postul de barman ar fi echivalent cu acela de barman gestionar nu corespunde realității iar cu privire la susținerea acesteia că modernizările care au avut loc ar fi de fapt doar niște renovări, poate face dovada cu fotografii că este vorba de o investiție de miliarde și stăruie în cererea pe care a formulat-o anterior de a fi obligată societatea să dovedească proveniența banilor investiți. Stăruie de asemenea și în solicitarea de a fi prezentate deciziile de desființare a posturilor pentru a se dovedi caracterul obiectiv al desființării. Orele suplimentare nu i-au fost plătite și crede că tocmai pentru că a solicitat plata acestora s-a recurs la desființarea postului său.
Întrebat de președintele completului de judecată, reclamantul recunoaște că nu a formulat o cerere în scris pentru plata orelor suplimentare și că nu a primit nici salariul compensatoriu. Are convingerea că a fost concediat pentrucă a îndrăznit să își ceară drepturile. Când a făcut-o și a spus directorului că se va adresa instanței judecătorești acesta i-a răspuns că „legea este o barieră în care proștii dau cu capul, șmecherii o ocolesc iar deștepții sar peste ea";.
Raportat la solicitarea reclamantului de a fi depuse deciziile de desființare a tuturor posturilor, reprezentanta societății intimate solicită respingerea acesteia întrucât a depus la dosar o adresă prin care s-a explicitat de ce s-au redus 12 posturi. Raportat la diferența dintre postul de barman și barman gestionar arată că în fișa postului de barman există și calificarea de ospătar și aceea de barman și s-a apreciat că nu este nevoie să angajeze ospătari întrucât barmanul are și atribuții de gestiune. În unele unități șeful de restaurant îndeplinește și atribuții de ospătar.
Instanța, deliberând, având în vedere că s-au depus precizări privind situația salariaților ale căror locuri de muncă s-au desființat, respinge cererea de probe și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului. Reiterează falsitatea prezentată de societate în organigrame și în declarațiile pe care le face cu privire la modernizările unității, cu privire la postul ocupat de P. A. L., cu privire la „. postului de barman cu acela de ospătar și desființarea unui număr de 12 posturi din cele 17 vizate, pe motiv că unele persoane s-au pensionat iar altele au plecat din unitate. Declară că cel mai grav i se pare că un consilier juridic își pune semnătura „pentru conformitate"; pe documente cum sunt organigramele societății care cuprind date eronate.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală. Arată că organigramele societății pot fi studiate și la unitate, este firesc să fie semnate
„pentru conformitate";, nu este vorba în cauză de o concediere colectivă ci de una individuală, politica de competență a fost declinată fiecărei sucursale și au fost respectate toate procedurile legale cu ocazia desființării posturilor, preferându-se desființarea unor posturi ocupate de persoane care s-au putut pensiona, din păcate fiind vizat și postul ocupat de reclamant.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...) reclamantul M. A. C. a chemat în judecată pârâta S. U. T. H. SA T. S. T. solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 32/(...) emisă în baza art. 65 din C. Muncii, reîncadrarea în postul deținut anterior, acela de șef de sala la restaurantul „. din cadrul S. U. T. H. S. - S. T. C., plata integrală a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data de (...) și până la data încadrării efective și consecutiv plata tuturor celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de (...) și până la data încadrării efective, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2293 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 32/(...) pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, angajat pe postul de șef de sală, începând cu data de (...), ca urmare a deciziei nr. 24/(...) a Consiliului de A. al S. U. T. H. S.A .. Motivul de fapt indicat a fost scăderea semnificativă a veniturilor societății ceea ce impune reducerea cheltuielilor de personal.
D. s-a întemeiat pe prevederile art. 65, 61 a și art. 56 C. muncii.
Desființarea postului trebuie să fie reală și să aibă la bază o cauză serioasă. În speță, s-a constatat scăderea semnificativa a veniturilor societății în cursul anului 2010, motiv pentru care Consiliul de A. al S. U. T. H. S. a hotărât prin D. nr. 24/(...) desființarea, începând cu data de (...), a 17 posturi din cadrul S. Transilvanie C., printre care și un post de șef sala restaurant din cadrul H.ui S. ocupat la acea data de reclamant.
Reclamantului i s-a comunicat un preaviz, nr.719/(...), reclamantul semnând de primire în data de 29 septembrie 2010. În perioada (...) - (...) reclamantul s-a aflat în termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. 75 din C.C.M. la nivel de unitate înregistrat sub nr. 31/(...).
D. nr. 32/(...) i-a fost comunicata reclamantului.
Prin D. nr. 900/(...) a Administratorului Unic al S. U. T. H. S. a fost delegat numitul A. A., director al S. T. C. să încheie, să modifice și să desfacă contractele individuale de muncă ale angajaților sucursalei, cu acordul prealabil scris al președintelui societății. Contractul individual de muncă al reclamantului a fost înregistrat inițial la ITM T. sub nr. 1708748/(...) și apoi reînregistrat la ITM C. sub nr. 102946/(...), ulterior delegării de competenta către S. T. C., astfel că decizia nr. 32/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului este semnata de directorul S. T. C.
Art. 2 alin. 3 din H.G. 161/2006 prevede posibilitatea ca angajatorii care au înființat sucursale, agenții reprezentante sau alte asemenea unități fără personalitate juridica, să delege acestora competenta încadrării personalului prin încheierea de contracte individuale de muncă și să delege acestora competența înființării registrului general de evidenta a salariaților.
Au fost desființate două posturi din cadrul H.ui S. și nu unul, împrejurare ce reiese din compararea organigramelor depuse în copie la dosar.
Concedierea reclamantului a fost determinata de motive obiective și s-au respectat prevederile legale, desființarea având o cauza reala și serioasa.
În drept s-a reținut incidența prevederilor art. 65, 61 din C. muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând în baza art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 și art.3041 C.pr.civ. modificarea sentinței însensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 88 alin. 1 din Contractul Colectiv de
M. al S. U. T. H. S. T. înregistrat sub nr. 31/(...), contract modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 347/(...) „în toate situațiile, dispoziția de încetare a contractului individual de muncă se stabilește prin decizie scrisa a P. societății, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care aceasta decizie poate fi atacata";. Așadar, directorul S. T. C. putea doar cu acordul prealabil scris al P. societății S. U. T. H. S. T. să angajeze personal pentru aceasta unitate, neavând mandat pentru a dispune și concedierea, astfel că, în mod incorect deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă (inclusiv al reclamantului) au fost semnate de directorul S. T. C., fiind din acest punct de vedere ilegale.
Pârâta a depus la dosarul cauzei justificarea economica (rezultatele economice ale S. T. C. înregistrate pe primele 8 luni ale anului 2010 în comparație cu primele 8 luni ale anului 2009) care a stat la baza reducerilor de posturi din cadrul S. T. C.
Hotărârea primei instanțe de fond este rezultatul unei interpretări greșite a materialului probator depus în prezenta pricina, întrucât a calificat greșit H.
S. ca corespunzând noțiunii de „. în sensul vizat de D. nr. 9. A. D. nr. 9., în special art. 1 alin. 1 litera a), trebuie interpretata în sensul ca o unitate de producție separata a unei societăți care dispune de un echipament și de unpersonal specializat distinct, a cărei funcționare nu este influențata de cea a celorlalte unități și care are un director de producție responsabil de buna desfășurare a activității și de supravegherea a tot ceea ce este legat de funcționarea instalațiilor unității precum și de rezolvarea problemelor tehnice, corespunde noțiunii de „. în sensul vizat de aceasta directiva. Ori în speța de față concedierea individuala a reclamantului de la H. S. nu se încadrează în noțiunea de „. în sensul vizat de D. nr. 9., întrucât rezultatele H.ui S. este influențat de rezultatele economice a altor servicii și complexe turistice ale S. T. C. (după cum recunoaște indirect și pârâta prin prezentarea ca justificare a desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului a rezultatelor economice ale S. T. C. înregistrate pe primele 8 luni ale anului 2010 în comparație cu primele 8 luni ale anului 2009).
Corect calificarea ca fiind o concediere individuala sau colectiva a reclamantului trebuia verificata raportat la numărul total de salariați din toate complexele turistice și serviciile S. T. C.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 octombrie 2011, pârâta asolicitat respingerea ca nefondat a recursului.
În motivare pârâta a arătat, în ce privește primul motiv de recurs, respectiv acela al ilegalității deciziei nr. 32/2010 de desfacere a contractului individual de muncă pentru lipsa mandatului directorului S. T. C. de a semna deciziile de desfacere a contractelor individuale de munca, că potrivit art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 C.proc.civ., în recurs sunt interzise cererile noi. Pe fondul criticii, prin interpretarea coroborată a art. 84-87 și 88 din CCM se constată că acestea reglementează cazurile și condițiile în care se pot face concedieri colective. Or, în cazul dedus judecății nu a fost un caz de concediere colectiva, ci o concediere individuala, pentru care se aplica regula instituita în cadrul U. SA. și aplicabila în cadrul tuturor sucursalelor societății prin decizia nr. 900/(...) semnată de dl I. G., prin care s-a delegat domnului A. Axandru, director al S. T. C., mandatul de a încheia, modifica și desface contractele individuale de muncă ale angajaților S., cu acordul prealabil scris al P. societății. Iar Președintele societății ia decizii în baza unei hotărâri a Consiliului de A., care este organul de conducere al U. SA. T.
Aceasta regulă este în conformitate cu legea, H.G. nr. 161/2006. Un argument în plus este principiul simetriei actelor juridice.
Din actele depuse în probațiune chiar de către recurentul reclamant, respectiv scrisoarea/memoriu adresata P. societății, d-lui Josef G. și din răspunsul acestuia cu nr. 1279/(...), prin care îl informează pe reclamant ca politica de personal este în atribuția conducerii sucursalei, se confirma încă o data (tacit) mandatul dat conducerii sucursalei.
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că H. S. se încadrează în noțiunea de „., chiar și în sensul vizat de D. nr. 9. respectiv aceasta unitate dispune de echipament și de personal specializat distinct, tot „echipamentul"; care deservește hotelul și restaurantul S. (mobilier, covoare, inventar moale, vesela, pahare, stoc de marfa etc.) fiind destinat exclusiv acestei unități, celeilalte „unități"; din subordinea S. T. C. (H. B., Vila C. A., Complex Fântânele etc.) având, la rândul lor „echipament și personal specializat distinct";. Aceasta rezulta și din organigrama H.ui S. depusa în probațiune la dosarul cauzei, în care se vede foarte clar ca aceasta unitate dispune de personal specializat distinct. De asemenea, aceasta unitate dispune de „. de producție responsabili de buna desfășurare a activității";, așa cum îi definește D., care în speța sunt administratorul de hotel și șeful de restaurant, așa cum rezulta din aceeași organigrama a H.ui S.
Chiar și în cazul în care s-ar interpreta forțat noțiunea de unitate, așa cum solicita recurentul, respectiv s-ar considera ca S. T. C., este o „. în sensul definit de D. nr.9., iar H. S., H. B., Vila C. A. etc. sunt doar subunități ale S., tot nu se poate vorbi despre o concediere colectiva.
Mai exact, în perioada (...)-(...) erau încadrați la nivelul S. T. C. un număr de 136 salariați la (...) - 133 salariați la (...) - 117 salariați la (...), iar în perioada de 30 de zile calendaristice, atât anterior, cât și după (...), așa cum se iau în calcul conform prevederilor art.68 C. muncii au fost concediați pentru
„motive care nu țin de persoana salariatului"; un număr de 12 persoane, așadar mai puțin de 10% din salariați (10% din 133 salariați = 13,3 adică 13 salariați); care era condiția minimala stabilita de art.68 alin. 1 lit. b) din C. muncii, pentru a se afla în situația unei concedieri colective, așadar a fost vorba despre o concediere individuala. Restul persoanelor care ocupau posturile desființate prin D. CA. nr. 24/(...) au intrat în pensie anticipata sau pensie pentru limita de vârstă, respectiv au fost redistribuiți pe posturile eliberate prin pensionarea celorlalți. Tot în aceasta perioada unor salariați le-a încetat CIM pe durata determinata, care a ajuns la termen, în acest sens, depune în probațiune deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă ale persoanelor pensionate și ale persoanelor cărora le-a încetat CIM pe perioada determinata și adresa Biroului Resurse Umane din (...).
În ce privește calificarea concedierii ca și colectiva sau individuala, având în vedere ca S. T. C. nu are personalitate juridica, consideră că este mai corect ca numărul de salariați concediați (12 persoane) să se raporteze la numărul tuturor salariaților încadrați în întregul holding.
Intimata-pârâta a respectat toate procedurile legale, respectiv s-a întocmit adresa de preaviz scris nr.719/(...) care a fost comunicata personal, sub semnătura, reclamantului în (...), s-a respectat termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare înaintea desfacerii contractului individual de munca, iar decizia nr.32/(...) a fost întocmita cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de forma, având un motiv serios și real, și anume scăderea semnificativa a veniturilor societății și fiind semnată în mod legal de D. S. T. C., dl. A. A., care a primit mandat în acest sens prin D. nr. 900/(...) .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Se constată, în primul rând, că primul motiv de recurs este nefondat.
A., se invocă lipsa mandatului pentru a dispune concedierea în persoana directorului S. T. C.
Or, raportat la această chestiune, așa cum corect a arătat reprezentanta intimatei, președintelui societății d-l Josef G. prin răspunsul adresat reclamantului cu nr. 1279/(...), îl informează pe acesta ca politica de personal este în atribuția conducerii sucursalei, confirmând mandatul dat conducerii sucursalei pentru desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului.
În cercetarea celui de al doilea motiv de recurs, prin care se invocă neclarificarea caracterului individual sau colectiv al concedierii, Curtea trebuie să se raporteze în primul rând la conținutul deciziei de concediere, în condițiile în care art. 79 C. muncii (art. 77 înainte de republicare) statuează că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, pornind de la această dispoziție imperativă de ordine publică a codului muncii, se constată că decizia contestată în litigiu nu întruneșteminime condiții de descriere a împrejurărilor care au stat la baza concedierii, pentru a permite tranșarea atât a împrejurării invocate în recurs prin cel de-al doilea motiv de recurs, cât și a măsurii în care se verifică în cauză condițiile impuse de art. 65 C. muncii pentru concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului, așa cum a fost întemeiată în drept decizia contestată.
A., se reține, din coroborarea celor două texte de lege invocate în cele ce preced, că inclusiv în cazul concedierii în baza art. 65 C. muncii, este necesar ca decizia de concediere să cuprindă toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii.
În cauză, sub acest aspect, în primul rând, se constată neprecizarea indubitabilă a temeiului juridic al concedierii, decizia cuprinzând o multitudine de temeiuri: „. în vedere cererea angajatului pentru încetarea raporturilor juridice de muncă prin acordul părților, cererea de demisie a salariatului, alte temeiuri de drept (art. 65, art. 61a, art. 56)";, context în care doar prin coroborarea acestei enumerări cu precizarea mai jos în decizie a art. 65 C. muncii se conturează temeiul juridic al deciziei.
În al doilea rând, se constată că descrierea motivelor de fapt constă din enumerarea generică: „decizia Consiliului de A. nr. 24/(...) prin care, având în vedere scăderea semnificativă a veniturilor societăți, fapt ce impune ca necesară reducerea cheltuielilor cu personalul, s-a hotărât desființarea postului de șef de sală";.
Or, o atare descriere nu întrunește exigențele legale enunțate mai sus, anume, aceea de a cuprinde exhaustiv motivele de fapt ce au stat la baza măsurii concedierii.
A., nu reiese din cuprinsul deciziei în ce a constat scăderea semnificativă a veniturilor societății, astfel încât față de o astfel de afirmație nu se poate verifica realitatea susținerii și în raport de aceasta, justețea concedierii
În același sens, se constată că imperativul legislativ de a nu putea fi invocate alte motive decât cele din cuprinsul deciziei de concediere, cu ocazia litigiilor privitoare la legalitatea acestor decizii, este justificat de poziția dominantă a angajatorului în cadrul raporturilor de muncă, poziție care poate prilejui constituirea de înscrisuri ulterioare de către angajator, care să fie utilizate în procesul cu fostul angajat. De aceea, rolul cuprinderii tuturor motivelor de fapt și de drept în decizia de concediere este acela de a caracter cert atât împrejurărilor care au condus la decizia concedierii, cât și acela de a conferi dată certă scriptelor invocate în decizia de concediere, prin care angajatorul tinde la a dovedi, spre pildă, cauza reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă.
Or, în cauză, nici decizia de concediere și nici decizia Consiliului de A. nr. 24/(...), la care se face trimitere în cuprinsul deciziei de concediere (fila 9 dosar fond) nu certifică, nu concretizează invocata scădere semnificativă a veniturilor societății comerciale, care se afirmă că a impus necesitatea reducerii cheltuielilor prin desființarea unor locuri de muncă, printre care și al reclamantului, ci se rezumă doar la o enunța.
Așa fiind, Curtea constată că nu se poate verifica, față de motivele de fapt și de drept cuprinse în decizia contestată, realitatea și seriozitatea cauzei ce a stat la baza desființării locului de muncă al reclamantului, situație care din perspectiva dreptului muncii, echivalează cu emiterea unei decizii nelegale de concediere.
În baza art. 312 alin. 1 și 3, raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează a admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul constatăriinulității absolute a deciziei nr. 32/(...) de desfacere a contractul individual de muncă al reclamantului, în raport de prevederile art. 78-80 C. muncii (art. 76-
78 înainte de republicare).
În raport de aceleași prevederi legale, se va dispune reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, acela de șef de sală la restaurantul S. din cadrul SC U. T. H. SA - S. T. C. și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de (...) și până la data reîncadrării efective.
Tot pentru a repune părțile în situația anterioară, raportat la prevederile art. 279 C. muncii (art. 296 înainte de republicare), care atestă că vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă, se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Nu au fost justificate cheltuieli de judecată de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul M. A. C. împotriva sentinței civile nr. 2293 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul M. A. C. în contradictoriu cu pârâta SC U. T. H. SA și în consecință constată nulitatea absolută a deciziei nr. 32/(...) de desfacere a contractul individual de muncă al reclamantului.
Dispune reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, acela de șef de sală la restaurantul S. din cadrul SC U. T. H. SA -
S. T. C.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de (...) și până la data reîncadrării efective.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 8 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. G.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 946/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2501/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
