Decizia civilă nr. 5228/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr.5228/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 4264 din 13 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. P. C. și pe pârâții intimați G. „. P. D. și C. LOCAL AL M. D., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 28 noiembrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare pe care reprezentanta acestuia declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 4264 din 13 octombrie 2010 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune și precizări, în contradictoriu cu pârâții: G. „. P. D., P. M. D. și C. LOCAL AL M. D., unitatea de învățământ pârâtă fiind obligată să plătească reclamanților prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, aferentă anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, în raport cu perioada în care aceștia au fost salariații pârâtei, iar P. M. D. și C. LOCAL AL M. D. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
2
Salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că
„personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
S-a mai reținut că, la data de (...), a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C., C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit
până la (...), care la art.36 lit.g) prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o pri mă de vacanță, în c ondițiile legii. Prima se acordă odată c u indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al a ngajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prima instanță a mai reținut că plata primei de vacanță prevăzută prin acest contract colectiv de muncă constituie o obligație și nu o facultate a angajatorului.
S-a mai reținut că a condiționa plata primelor de vacanță de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea acestuia cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul P. M. D.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În motivarea recursului, pârâtul arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate
3 din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. s-a mai arătat în acest sens că recurentul nu are calitatea de angajator ala reclamanților-intomați și nici nu va putea aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale decât în măsura în care acestea au fost aprobate de către M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice.
Se mai invocă în acest sens că salarizarea personalului didactic din învățământ se face prin bugetul unităților administrativ-teritoriale și nu din acest buget.
Recurentul solicită astfel modificarea sentinței recurate în s ensul obligării M. E., C., T. și S. și M. F. P. la plata drepturilor salariale și nu a
P.ui M. D..
Analizând recursul formulat de către pârâtul P. M. D. se reține căacestea este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și de către recurent în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate unităților de învățământ.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
4
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor prevederilor legale și convenționale în vigoare.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Se mai reține că, procesul civil, fiind guvernat de principiul disponibilității părților, acestora le revine sarcina de a stabili cadrul procesual în cauză, ori în speță, nu figurează, în calitate de părți, M. E., C., T. și S. și M. F. P., pentru a fi obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamanți.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1
Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâtul P. M. D. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de P. M. D. împotriva sentinței civile nr.
4264 din 13 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj: E. B..
GREFIER,
N. N.
5
| ← Decizia civilă nr. 970/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2756/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
