Decizia civilă nr. 970/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A C URTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 970/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă S. D. T. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat P. D. S., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 15 martie 2011 societatea a înregistrat la dosar o cerere căreia a atașat certificatul de radiere al societății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 235/112/(...) pe rolul T. B.-
N., reclamantul P. D. S. a chemat în judecată pe pârâta SC D. T. S. B. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 1 aprilie 2009, în cuantum de 4200 euro, potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de 7 ianuarie 2008.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariat al societății pârâte din data de 7 ianuarie 2008, până la data de 9 aprilie
2009, în calitate de conducător auto și că a desfășurat transporturi externe în state din Uniunea Europeană pentru firma belgiană DM Logistic. Potrivit contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, pentru perioada în care efectua deplasări externe, i se achita o diurnă de 44 euro pe zi, iar salarul lunar era de 600 lei.
Începând cu luna ianuarie 2009, deși reclamantul a efectuat transporturi externe în mod regulat, pârâta nu i-a mai achitat diurna aferentă acestor deplasări și nici celelalte drepturi salariale prevăzute de contractul de muncă.
Reclamantul a mai susținut că, la începutul lunii martie 2009, a fost informat, în timp ce se afla în Franța, pe un alt camion, că mașina pe care lucra în mod regulat a fost furată din Belgia. Mașina a fost ulterior găsită șirecuperată, dar începând cu data de 20 martie 2009, reclamantul a fost informat de către pârâtă că un alt șofer a fost angajat în locul său, întrucât nu și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle de serviciu. U., la data de 1 aprilie 2009, pârâta i-a desfăcut contratul individual de muncă pe motiv că nu a întreținut corespunzător mașina și că a depășit de mai multe ori timpul legal de condus si de odihnă, fără a-i achita drepturile bănești restante.
În drept s-au invocat disp.art.161 și urm., art.44 alin.2 Codul muncii
și art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta, prin notele scrise, a solicitat respingerea a pretențiilor civile deduse judecății, susținând că reclamantul și-a încasat salariul până în luna martie 2009 și că la data de 24 februarie 2009 acesta a fost de acord cu repararea prejudiciului cauzat societății pârâte.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4. din (...), T. B.-N. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. D. S., pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de l800 lei, cu titlu de salariu brut pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, precum și suma de 2640 euro, în echivalent în lei la data plății efective, reprezentând diurnă pentru perioada 4 ianuarie -4 martie 2009.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.215875/15 ianuarie 2008 la I. T. de M. B.-N., reclamantul a fost angajat de către societatea pârâtă pe postul de conducător auto la societatea pârâtă, cu un salariu lunar de bază de 600 lei, iar printr-o clauză contractuală s-a stipulat că angajatul urma să beneficieze, în cazul deplasării sau detașării în străinătate, cu titlu de diurnă, de 44 euro pe zi, în echivalent în lei la cursul BNR al zilei. Potrivit dispozițiilor contractului individual de muncă încheiat, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariatului toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, din contratul colectiv de muncă aplicabil ori din lege.
Prin dispoziția nr.120/15 aprilie 2009 întocmită de reprezentantul societății pârâte, s-a dispus desfacerea contratului de muncă al reclamantului începând cu data de 1 aprilie 2009, în baza art.61 lit. a din Codul muncii.
Din examinarea statelor de plată a salariilor angajaților pârâtei pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2009 (filele nr.34,39-40 dosar de fond) depuse de societatea pârâtă, reiese că reclamantului i se cuvenea suma de 544 lei lunar net, însă nu există semnătura salariatului care să confirme că sumele respective au fost efectiv încasate, astfel încât prima instanță a reținut că reclamantul nu a primit efectiv salariul net aferent acestor trei luni.
Mai mult, această situație rezultă și din copia extrasului de cont eliberat în data de 31 martie 2009, vizând perioada 1 decembrie 2008 - 31 martie 2009 din care reiese clar faptul că societatea pârâtă a virat în contul reclamantului o singură dată suma de 4811,7 lei, reprezentând salariul și diurnă pentru luna decembrie 2008, la data de 15 ianuarie 2009( filele nr.60-66).
Cu privire la drepturile salariale cuvenite pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2009, în care reclamantul avea calitatea de salariat alpârâtei, prima instanță a reținut că, din acest extras de cont nu reiese că pârâta ar fi virat vreo sumă de bani cu acest titlu în favoarea acestuia, ceea ce demonstrează neechivoc faptul că reclamantul nu a încasat salariul net cuvenit pentru aceste trei luni în care a fost angajat al pârâtei.
În ceea ce privește înscrisul intitulat „proces-verbal";, datat 24 februarie 2009, prin care reclamantul recunoaște că ar fi depășit programul stabilit, fiind de acord să i se rețină suma de 1527 euro, adică 652o,29 lei, din care suma de 5388,74 lei i se reține în luna respectivă, iar restul de
1131,55 lei urmează a i se reține în luna următoare, tribunalul nu l-a considerat de natură a constitui un act juridic de natură a produce efecte în sensul evocat, nefiind asumat și semnat de către reclamant. A. a susținut că semnătura din dreptul numelui său nu-i aparține și ar fi fost efectuată de administratorul societății pârâte, pentru că în data de 24 februarie 2009 reclamantul se afla în Belgia, potrivit înscrisurilor depuse la dosar emise de autoritățile belgiene(fila nr.67 dosar de fond), din care rezultă cursele efectuate în acel stat de reclamant inclusiv în data în care s-ar fi întocmit procesul-verbal.
Instanța de fond a mai reținut că, în cazul în care pârâta consideră că reclamantul, pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă, a prejudiciat-o, poate introduce o acțiune în răspundere civilă patrimonială, prin care salariatul să fie obligat să o despăgubească.
Tot din înscrisurile emise de autoritățile belgiene (fila nr.68-70 dosar de fond), prima instanță a reținut că reclamantul P. D. S. a efectuat curse cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) începând cu data de 5 ianuarie 2009 și până la data de 3 martie 2009, situație în care, aflându-se în deplasare externă, trebuia să beneficieze cu titlu de diurnă de 44 euro pe zi în echivalentul în lei la cursul BNR al zilei, potrivit dispozițiilor contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul. Trebuie precizat faptul că, în cauză, societatea pârâtă a întocmit mai multe ordine de deplasare pe numele reclamantului (fila nr.35-37 dosar de fond), începând cu data de 4 ianuarie 2009 și până la data de 4 martie 2009, înscrisuri pe care este aplicată ștampila firmei belgiene BM Logistic BVBA, care confirmă realitatea deplasărilor în străinătate a reclamantului în interes de serviciu în perioada precizată.
Având în vedere situația de fapt anterior reliefată, aspectul că societatea pârâtă nu a făcut dovada prin nici un înscris justificativ valid că ar fi achitat drepturile salariale reclamantului pentru lunile ianuarie-martie
2009, inclusiv diurna, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, prima instanță, ținând cont de prevederile art. 40 alin.2 lit. c și art.161 din Codul muncii, a constatat că pârâta trebuie să plătească acestuia suma de 1.800 lei salariul brut pentru perioada l ianuarie 2009 -
31 martie 2009, precum și suma de 2.640 euro, în echivalentul în lei la cursul BNR la data plății efective, reprezentând diurna pentru 60 de zile, pentru perioada 4 ianuarie - 4 martie 2009, perioadă în care, potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar, reiese că reclamantul se afla în străinătate în serviciul pârâtei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, întrucât pretențiile reclamantului au fost admise în parte, societatea pârâtă, care se află în culpă procesuală, a fost obligată să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar, proporțional cu admiterea pretențiilor deduse judecății.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta S. D. T. S. B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În primul rând, recurenta a solicitat repunerea în termenul de recurs, întrucât hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată la sediul cabinetului apărătorului ales.
Se mai susține că și procedura de citare la judecarea fondului cauzei a fost viciată, astfel încât se impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește sentința recurată, se arată că, în cauză se impune completarea probatoriului, cu depunerea la dosarul cauzei, în original, a cărții tahograf deținute de către reclamant, pentru a proba că acesta nu a prestat munca la societatea recurentă, astfel încât angajatorul îi datorează acestuia cel mult suma de 1800 lei, nicidecum celelalte sume prevăzute în actul adițional.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a încuviințat cererea de repunere în termenul de recurs, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată la sediul procesual ales și indicat de către pârâtă, prin cererea depusă la fila nr.28 dosar de fond.
La termenul de judecată din data de (...), apărătorul recurentei a depus o cerere, prin care a solicitat să se ia act că societatea a fost radiată, în urma dizolvării acesteia, astfel cum rezultă din certificatul eliberat la data de (...), în urma pronunțării rezoluției nr.1225/(...) a O.ui R. C. de pe lângă T. B.-N.
În consecință, având în vedere faptul că S. D. T. S. B. a fost radiată la data de (...) din Registrul comerțului, astfel cum rezultă din certificatul de radiere eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și că aceasta, fiind lipsită de capacitate procesuală de folosință, nu mai poate fi parte în judecată, conform disp.art.41
Cod.proc.civilă, urmează să se respingă recursul pe care aceasta l-a formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca susținut de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință recursul declarat de pârâta S. D. T. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond.:- T. B.-N.:- M. L. B.;
- C. N..
| ← Decizia civilă nr. 2361/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5228/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
