Decizia civilă nr. 5251/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 5251/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B., P. O. B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 896 din 29 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâtele intimate Ș. CU C. I-V. N. 9 "I. C." B. și Ș. CU C. I-V. N. 4 B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța revine asupra adresei dispusă la termenul anterior și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, atât prin cererile de recurs, cât și prin întâmpinare, lasă cauza în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...) pe rolul T. M., recla- mantul S. L. din Î.ul M., în numele membrilor de sindicat K. I., K. A., P. I., B.
M., K. O., T. S., V. I., D. S., D. V., F. M. și I. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâților Ș. cu clasele I- V. nr. 9 „I. C."; B., Școala cu clasele I-V. nr. 4 B., Consiliul Local Borșa, Pri- marul orașului B. și M. F. P., la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...) și, respectiv, prevăzute de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Prin sentința civilă nr. 896/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 9 „I. C."; B., Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B., Consiliul Local B., P. orașului B. și M. F. Publice și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: K. I., K. A., P. I., B. M., K. O., T. S., V. I., D. S., D. V., F. M. și I. M. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară devechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/ 1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, M. F. P. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bu- getului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M. F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că membrii de sindicat indicați în petitul acțiunii introductive, au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. nr. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverințele eliberate de unitățile școlare rezultă că membrii de sin- dicat, au o vechime în învățământ după cum urmează: K. I. - 31 ani 4 luni, K. A. - 32 ani 4 luni, P. I. - 41 ani 4 luni, B. Marilena - 29 ani 4 luni, K. O. -
31 ani 4 luni, T. S. - 34 ani 4 luni, V. I. - 32 ani 4 luni, D. S. - 34 ani 4 luni, D. V. - 30 ani 4 luni, F. M. - 29 ani 4 luni și I. M. - 29 ani 4 luni.
Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din adeverința depusă la fila 9 din dosar, emisă de unitatea școlară pârâtă, începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au mai fost acordate.
Nici ceilalți pârâți, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclaman. privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată cu începerede la data de (...) data de la care nu li s-a mai acordat și, în consecință, a admis-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții P.orașului B. și C. Local B. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
Prin recursul formulat, pârâții P. orașului B. și C. Local B. au solicitatcasarea sentintei mai sus menționate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond
În motivarea recursului s-a arătat că din dispozițiile act. 5 alin. (2) din
OG 1. rezultă că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Începând cu (...), actul normativ care a stat la baza calculării salariilor a fost OG nr. 1.. D. A. 2 a acestei ordonanțe, în ceea ce îi privește pe cei cu o vechime în învățământ de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani, se poate observa faptul că au fost majorați și restul coeficienților, motivul fiind acela că, prin art. 5 din (...) s-a facut precizarea că în coeficienții de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de arte 50 alin. (2) din L. nr. 128/1997.
Conform O. nr. 1. începând cu 1 ianuarie 2008 se majorează salariile personalului didactic, gradul 2, definitiv, debutant, necalificați si personaj didactic auxiliar cu 10 % (vezi anexele la O. nr. 1.) prevederi care s-au respectat întocmai, majorând aceste salarii în funcție de coeficienții prevăzuți în dispozițiile legale amintite.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin (1) din L.
128/1997 începând cu (...) până la data efectivă a plății, la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății recurentul arată că art. 10 din A. II a L. 3. precizează în mod expres faptul că : "De prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul 1 grad didactic 1 din învățământul preuniversitar."
Același lucru este prevăzut și la punctul 7 alin (6) din Nota la A. II a L.
3.. De aici rezultă că nu toate cadrele didactice beneficiază de tranșa de vechime, ci doar profesorii cu gradul didactic 1, iar aceste tranșe de vechime apar în grila de salarizare.
În plus, începând cu (...), art. 50 alin (2) din Statutul personalului didactic, în baza căruia se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de
1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime a fost abrogat de L. nr.3., motiv pentru care, începând cu acea dată, este ilegală creșterea coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
In drept, recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 din
Codul de procedura civila, prevederile O. nr. 11/2007, L. 220/2007, O. nr.
1., L. nr.3. si L. nr.128/1997.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de obligare a M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În motivarea recursului recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. întrucât acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de acer aparțin unitățile de învățământ.
S-a mai arătat că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetară revine Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin 1 din L. nr.
500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului, art. 18 din aceeași lege stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P., în nume propriu, echivalează cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (si nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi bănești acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor solicitate este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, iar Ministerul
Finanțelor Publice să fie autorizat de legiuitor.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...) S. L. din Î. M. a solicitatrespingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F . P. M., este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, prin demersul lor juridic reclamanții membri de sindicat au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, alături de ceilalți pârâți, la plata sumelor reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, începând cu 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2009, și la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, începând cu 1 ianuarie 2010 până la data 31 decembrie 2010, actualizate cu rata inflației la data plății.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Instanța are obligația de a analiza calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Conform dispozițiilor art. 11 al. 5 din L. nr. 128/1997, coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 8 și 9 din L. nr. 84/1995 (dispoziții legale în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale ce fac obiectul cauzei) calitatea de angajator al personalului didactic și, prin urmare, de obligat la plata drepturilor salariale o are doar unitatea de învățământ cu personalitatejuridică pârâtă în cauză. În același sens sunt și dispozițiile art. 93 din L. educației nr. 1/2011, intrată în vigoare la data de (...).
Cum recurentul nu are calitatea de angajator al reclamanților, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către aceștia a drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți.
Astfel cum în mod legal a reținut și prima instanță, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat, revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar potrivit legii.
Curtea reține însă că toate aceste atribuții nu sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a pârâtului recurent în litigiul de față, prin care s-a solicitat obligarea sa la plata către membrii de sindicat reprezentați în cauză a drepturilor salariale pretinse.
Cum calitatea procesuală pasivă a pârâtului recurent trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, nu poate fi reținută argumentarea primei instanțe în sensul că atribuțiile ce revin recurentului Ministerul Finanțelor
Publice conform dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 ar justifica în cauză calitatea procesuală pasivă a acestuia.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea intimatului reclamant din întâmpinarea depusă în recurs, potrivit căreia calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma obligației acestuia de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, întrucât în cauză nu a fost formulat un asemenea capăt de cerere.
Curtea reține astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește recursul declarat de pârâții P. O. B. și C. Local B., Curteareține că acesta este fondate în parte, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, alin. 2 al aceluiași art. 50 prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin Ordonanța nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă, prin această ordonanță nu s-au adus nici un fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, respectiv, aceste tranșe suplimentare de vechime nu au fost incluse în coeficienții de multiplicare, aspect care rezultă cu evidență din textul O. nr. 4/2006.
Prin O. nr. 11/2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare însă, așa cum rezultă din art. 2 și 3 din O. nr. 11/2007, în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, ceea ce a fost inclus în coeficienții de multiplicare fiind sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din L. nr.
128/1997 (prin art. 2 din O. nr. 11/2007) și respectiv, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 50 alin. 13 din L. nr. 128/1997
(prin art. 3 din O. nr. 11/2007).
Prin O. nr. 1. au fost prevăzute creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, acest act normativ urmând să-și găsească aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2008. Prin art. 2 din O. nr. 1. au fost menținute dispozițiile art. 2 din O. nr. 11/2007, iar prin art. 5 alin. 2 din O. nr. 1. s-a prevăzut că „în coeficienții de multiplicare cuprinși în Anexele nr. 2, 2 a și în Anexele 1.1 b și 1.2 b, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-
40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prev. de art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
O. nr. 1. a fost aprobată prin L. nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008.
Potrivit art. I din OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, art. 5 a fost din nou modificat, păstrându-se, însă, dispoziția de introducere a creșterilor de 1. în coeficientul de multiplicare.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 983 din 30 iunie 2009, publicatăîn Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 1., constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
În considerentele Deciziei menționate Curtea Constituțională a reținut că „în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate."; De asemenea, Curtea a reținut că „nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actelenormative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.";
În consecință Curtea de A. reține că singura normă care, în mod legal, poate sta la baza calculului tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...) rămâne art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997.
Acordarea acestor drepturi apare însă justificată doar până la data de
(...), întrucât prin dispozițiile L. nr. 3., începând cu data de (...), legiuitorul a menținut beneficiul prevăzut la al. 1 din art. 50, abrogând însă în mod expres dispozițiile art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997, conform art. 48 pct. 40 din L. nr. 3..
Așadar, legiuitorul a menținut și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3. beneficiul tranșelor suplimentare de vechime, însă criteriile avute în vedere de către acesta prin art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997 nu mai subzistă, stabilirea acestora în noua reglementare având la bază coeficienții de ierarhizare determinați și prin raportare la gradația corespunzătoare tranșelor de vechime indicată în A. II/1.2 din L. nr. 3..
În raport de aceste aspecte, având în vedere că în reglementarea în vigoare în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 nu au mai fost prevăzute distinct alte criterii de acordare a acestor tranșe suplimentare de vechime, Curtea reține că nu există nici un temei legal în baza căruia să se constate că drepturile salariale ale reclamanților nu au fost calculate cu respectarea tranșelor de vechime prevăzute de lege în raport cu vechimea în învățământ și gradul didactic și funcția didactică a fiecăruia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâții P. orașului B. și C. Local B. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea formulată de S. L. din Î. M. având ca obiect plata tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. și admite în parte recursul declarat de pârâții P. O. B. și C. LOCAL B. împotriva sentinței civile nr. 896 din 29 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. și în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de S. L. D. Î. M. având ca obiect plata tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 4041/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 778/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
