Decizia civilă nr. 778/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 778/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent S. J. S. C. împotriva sentinței civile nr. 1810 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul intimat S. DE R. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului avocat C. P. din cadrul Baroului Gorj și reprezentanta intimatului
- consilier juridic M. M.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului depune la dosarul cauzei un înscris pe care arată că l-a comunicat și reprezentantului recurentului și arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul reclamantului recurent, raportat la înscrisul depus de intimată arată că susținerile privind afirmația că acordarea unei zile libere fără plată și neacordarea sporului de prevenție nu au condus la un procent de diminuare unitar pe fiecare salariat în parte nu sunt verificabile.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată, în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În esență, arată că unora dintre salariați li s-a aplicat o reducere de 15%, altora de 13% iar altora de 9%, impunându-se efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili o reducere egală pentru toți salariații.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii dispoziției managerului spitalului neimpunându-se efectuarea vreunei expertize întrucât s-a dispus reducerea cheltuielilor de personal în medie, diminuarea acestora fiind egală raportat la sporul comun tuturor salariaților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 311/117/(...), reclamantul S. J. S. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R. C., ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea parțială a dispoziției nr. 270/(...) a Directorului S.ui C. de R. privind diminuarea veniturilor salariale aferente lunii noiembrie 2009 cu 15,5% și înlocuirea acesteia cu o diminuare de numai
9,81%.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că diminuarea veniturilor salariale pentru lunile noiembrie și decembrie 2009 cu 15,5 % a fost prevăzută de L. nr. 3., care a intrat în vigoare la data de (...). Se arată că legea dispune doar pentru viitor, astfel că diminuarea salarială pe luna noiembrie trebuie acordată proporțional cu perioada din această lună pentru care este aplicabilă legea.
Prin întâmpinarea formulată, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, dispoziția a cărei anulare s-a cerut fiind legală.
Prin sentința civilă nr. 1810 din 19 mai 2010 a Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantul S. J. S. C. împotriva pârâtului S. C. DE R.
C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 10 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009 - privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri: a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare; b) să reducă programul de lucru; c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b); d) altă măsură cu efect echivalent.
Se mai prevede în cadrul alin. 4 al respectivului articol că, în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
Instanța de fond a reținut că L. nr. 3. a intrat în vigoare la data de (...), astfel că reducerea cheltuielilor nu se putea face decât pentru lunile noiembrie
și decembrie 2009, legea producând efecte doar pentru viitor.
În primul rând, s-a reținut de către prima instanță că salariul pe luna noiembrie 2009 este scadent la plată doar în luna decembrie 2009, astfel că nu se poate reține solicitarea de diminuare a cotei la 9,81%. Cum legea impunea pârâtei reducerea cheltuielilor de personal pe luna noiembrie 2009 cu media de
15,5%, pârâta a procedat corect prin emiterea dispoziției contestate, astfel încât în perioada rămasă de la intrarea în vigoare a legii să se poată încadra în limitele impuse.
În al doilea rând, instanța a reținut că legea prevede obligația pârâtei de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, astfel încât, în situația în care ar opera diminuarea respectivă de 9,81 %, cheltuielile de personal ar fi trebuit reduse într-un procent mai mare în luna decembrie.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs S. J. S. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul depus în recurs, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea formulată de către reclamant, de aplicare a unei reduceri salariale de 9,81% pe luna noiembrie
2009, având în vedere data intrării în vigoare a L. nr. 3. și principiul neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin.2 din Constituție.
Se mai arată că în acest sens este și punctul de vedere al C. S. al M. din
(...).
Recurenta mai susține că reducerea prevăzută de lege se referă la drepturile aferente lunii noiembrie 2009 și nu la drepturile salariale scadente în acea lună.
S-a mai invocat faptul că nici considerentele primei instanțe privind necesitatea efectuării unor reduceri salariale mai mari de 15,5% în luna decembrie 2009, în situația în care pe luna anterioară s-ar aplica doar procentul de 9,81%, nu pot fi reținute, întrucât legea viza de fapt și luna octombrie a aceluiași an, astfel încât, faptul că legea a intrat în vigoare la jumătatea perioadei vizate pentru luarea acestei măsuri, nu poate conduce la depășirea procentului lunar de diminuare salarială prevăzut de lege.
Prin întâmpinarea formulată, s-a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, întrucât diminuarea salarială pe luna noiembrie a fost de 11%, cu acordarea unei zile de concediu fără plată.
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul declarat de S. J. S. C., în numele membrilor de sindicatindicați în tabelul depus în recurs, în temeiul disp.art.3041 Cod. proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 270/(...) a Directorului S.ui C. de R., s-a decis că: „În luna noiembrie 2009, se va acorda 1 (una) zi liberă fără plată și se va diminua venitul salarial aferent lunii noiembrie 2009 al fiecărui angajat, prin neacordarea sporului de prevenție de 1..
Această dispoziție a fost emisă în temeiul art. 10 din L. nr. 3., ce prevedea că în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar.
Potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, art.1 din Codul civil prevede că legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.
Art.11 alin.1 din L. nr.24/2000, republicată, prevede că legile și ordonanțele emise de G. în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la trei zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în M.Of.și expiră la ora 24,oo a celei de-a treia zi de la publicare.
În consecință, L. nr.3., publicată la data de (...), în Monitorul Oficial nr.762/2009, a intrat în vigoare al data de (...), astfel încât prevederile acesteia nu pot fi aplicate decât începând cu această dată, astfel cum rezultă din art.15 alin.2 din Constituție, art.1 din Codul civil și art.11 alin.1 din L. nr.24/2000.
Analizând prevederile deciziei ce a stat la baza reducerii salariilor reclamanților reprezentați în cauză de către sindicat, Curtea reține că în mod greșit prima instanță a constatat că dispoziția ce fost emisă în cauză de către conducătorul instituției cuprinde măsuri legale întrucât salariile pe luna noiembrie 2009 se plăteau în luna ulterioară, în care legea era intrată în vigoare.
Se reține astfel, că dispoziția prevede că „În luna noiembrie…….se va diminua venitul salarial aferent lunii noiembrie 2009 al fiecărui angajat";, rezultând cu certitudine că directorul spitalului recurent a luat astfel, pentru perioada 01-(...), respectiv până la data intrării în vigoare a L. nr. 3., o măsură nelegală, ce contravine disp.art.157 alin.2 și art.165 și 38 din Codul muncii, care garantează în plată salariile stabilite prin lege, drepturi ce nu pot face obiectul unor renunțări sau tranzacții și care nu pot fi reduse prin prevederi legale cu aplicare retroactivă.
Astfel, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, motiv pentru care în mod eronat prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, întemeindu-și hotărârea pronunțată pe dispoziția conducerii spitalului, care încalcă principiul neretroactivității legii, reducând drepturi salariale stabilite prin lege pentru ore de muncă prestate de către salariații reclamanți anterior datei de (...), deci anterior intrării în vigoare a L. nr.3..
Conform disp.art.165 și 38 din Codul muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate, iar acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
S-a susținut în recurs că, deși dispoziția prevede expres modalitatea de reducere a venitului salarial al fiecărui salariat, în fapt diminuarea salarială aferentă lunii noiembrie 2009 a fost de doar 9,32%.
Curtea nu poate să rețină însă această susținere întrucât, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 270/(...) și procesul-verbal al ședinței comune a C. director, C. medical, cu participarea asistenților șefi de secții și a reprezentanților S.ui S., recurenta a decis diminuarea pentru tot personalul angajat a veniturilor salariale pentru luna noiembrie 2009, cu sporul de prevenție de 11% și acordarea unei zile libere fără plată.
Prin adresa nr.741/(...), S. de R. C.-N. a precizat că măsura acordării zilei libere fără plată a determinat o reducere a cheltuielilor salariale cu 3,97% care, cumulată cu eliminarea sporului de prevenție de 11%, depășește procentul de diminuare lunar ce putea fi aplicat potrivit L. nr. 3., având în vedere data de la care această măsură putea fi dispusă, respectiv (...).
De altfel, la judecarea fondului cauzei, recurenta-pârâtă nu a susținut că ar fi aplicat pentru luna noiembrie 2009 un procent de diminuare acheltuielilor de personal redus față de cel de 15,5%, proporțional cu perioada din această lună în care L. nr. 3. putea fi aplicată.
Se mai reține că, prin art. 10 din L. nr. 3., s-a prevăzut un procent de diminuare a cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5% lunar, aplicabil în perioada octombrie-decembrie 2009, intenționându-se inițial ca această lege să intre în vigoare din luna octombrie 2009, acesta fiind sensul acestor prevederi, de strictă interpretare întrucât prevăd reducerea unor drepturi stabilite prin lege, neputându-se reține că legiuitorul ar fi avut în vedere de fapt, încă de la data adoptării legii, aplicarea unui procent lunar de diminuare majorat pentru perioada 12.11-(...), față de cel de 15,5%.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de S. J. S. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul depus în recurs, se va modifica în tot sentința primei instanța, în sensul că se va admite acțiunea formulată, se va dispune anularea în parte a dispoziției nr. 270 din (...) emisă de către pârâtul angajator, în ceea ce privește diminuarea venitului salarial al fiecărui salariat reprezentat în cauză de către sindicat pe luna noiembrie 2009, prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...), spitalul pârât fiind obligat să plătească membrilor de sindicat reprezentați de către sindicat diferențele dintre drepturile salariale cuvenite pe luna noiembrie 2009, prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. J. S. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul depus în recurs împotriva sentinței civile nr. 1810 din 19 mai 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot, în sensul că :
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. J. S. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul depus în recurs, în contradictoriu cu
S. DE R. C. N..
Dispune anularea în parte a dispoziției nr. 270 din (...) emisă de către pârâtul angajator, în ceea ce privește diminuarea venitului salarial al fiecărui salariat reprezentat în cauză de către sindicat pe luna noiembrie 2009, prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...).
Obligă spitalul pârât să plătească membrilor de sindicat reprezentați de către sindicat diferențele dintre drepturile salariale cuvenite pe luna noiembrie
2009, prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 1 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red./Tehnored:: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond:- T.C.:- M. Francesa B.;
- E. P..
| ← Decizia civilă nr. 5251/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4333/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
