Decizia civilă nr. 58/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.58/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamanta intimată M. ANA M. și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. N., având ca obiect litigiu de muncă -. bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 ianuarie 2011 reclamanta intimată, prin U. J. a S. L. din Î., a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.(...), reclamanta M. ANA M., prin
U. J. A S. L. DIN I. B.-N., a chemat în judecată pe pârâții: G. CU P. P. N. N.,
P. O. N. și C. LOCAL AL O. N. solicitând obligarea unității de învățământ pârâte, in calitate de angajator, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat, începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii și obligarea ultimilor doi pârâți să aloce fondurile necesare plătii drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b) din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), față de nivelul din (...).
Conform art. 1 alin. l lit. c) din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...), 259.593 lei;
- 01.04-(...), 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...), 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr.4. din 17 iunie 2010, pronunțată de T. B.-N., s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și în consecință, unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., începând cu 1 septembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local al O. N. și P. O. N. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate în cauză.
Prin aceeași hotărâre, unitatea școlară pârâtă a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică din data de (...), instanța a sesizat Curtea
Constituțională asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. și art. 2 și art. 3 din O. nr. 1., invocate de către reclamant.
Anterior, Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L. 2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională, însă Guvernul României a emis O. nr. 1. care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1., ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 1. si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l si art. 115 alin. 4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31. și art. 2 din O. nr. 41. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr.
1. ce au fost declarate neconstituționale.
Prima instanță a mai reținut că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior enunțate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., prima instanță a constatat ca fiind fondată cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs C. Local al orașului N . și P. orașului N., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Recurenții invocă în acest sens disp.art. 167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din L. nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din L. nr.128/1997.
Se mai invocă faptul că sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația de plată a salariului, obligație ce ar reveni recurentului, întrucât între părți nu există raporturi de muncă.
Recurenții mai susțin că M. E. și C. și Inspectoratului Școlar Județean îi revin atribuțiile de a coordona, elabora și aplica politica națională în domeniul educației, cu tot ceea ce implică această activitate, inclusiv stabilirea salariilor, consiliile locale neavând atribuții în domeniu.
Se mai arată că plata retroactivă a drepturilor salariale, astfel cum au fost solicitate de către reclamant, nu se poate realiza, întrucât în bugetul pe anii 2008 și 2009 nu au fost alocate sume în acest sens și nu au fost elaborate norme metodologice sau precizări privind plata acestor drepturi de către M..
Recurenții mai arată că nu au existat solicitări și documente justificative din partea reclamantului, prin membrii săi, care să fie depuse la consiliul local pentru a se putea solicita includerea acestora în buget.
Se invocă în acest sens disp.art.35 alin.1-4 din H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Prin urmare, se consideră că, potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, consiliul local nedispunând de alte sume pentru plata retroactivă a drepturilor solicitate prin acțiune.
Analizând recursul formulat de pârâții C. Local al orașului N. și P.orașului N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de
învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin b ugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii P otrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor
Legii nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemenicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Se mai reține că H.G.nr. 1618/2009 privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
În ceea ce privește îndreptățirea reclamanților la plata diferențelor de drepturi bănești stabilite prin sentința primei instanțe, se rețin următoarele:
Potrivit art.1 din O. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului,aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 258,704 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 266,026 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Potrivit art.10 din acaestă ordonanță, prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Prin L. nr.2., s-a aprobat Ordonanța G. nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu următoarele modificări:
1. La articolul 1 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare;".
2. La articolul 1 alineatul (1), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
"b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare semajorează cu 10% începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007;".
3. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:
"c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
De altfel, dispozițiile Legii nr. 2., de aprobare a O. G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ au fost abrogate abia la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, conform art.48 a acestui din urmă act normativ.
Articolul 1 al O. nr.1. a fost modificat prin O. nr.1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie
2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr.57/2009.
Prin decizia C. C. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 s-a reținut în acest sens că, adoptarea de către G. a 1. nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin nr. 2. pentru aprobarea G. nr.
1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P. este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
În considerentele aceleiași decizii, Curtea a mai constatat că dispozițiile de urgență a G. nr. 1. înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
Prin O. nr.1., publicată în Monitorul Oficial la data de (...), s-a modificat din nou articolul 1 din O. nr.1., după cum urmează:
"Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor O. de u rgență a G. nr.
6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificăriprin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din
31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 299,933 lei.
Dispozițiile art.I pct.2 din O. nr.1., ce au modificat din nou art.1 al O. nr.1., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 a C. C.
S-a reținut și prin această decizie că prevederile art. I pct. 2 și 3 din
Ordonanța de urgență a G. nr. 1. reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a G. nr. 1.. S-a mai statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din L. fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. (1) din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea
Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Conform art. 2 din O. nr.1., articolul 11 alineatul (1), literele a) și b) din
G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul
2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, s-a modificat , având următorul cuprins:
"a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare
și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b,
1.2b, 2b și 3b;".
Potrivit art.3 al aceluiași act normativ, valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la G. nr. 1., aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și competările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.
Prin decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. sunt neconstituționale.
S-a reținut în acest sens că cele reținute prin considerentele care au stat la baza nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea de urgență a G. nr.
1.. Ca urmare, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a G. nr. 1. încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin.
(1) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.
De asemenea, Curtea a reținut că, deși unele dispoziții cuprinse în art.
I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. și-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituționalitatea constatată lovește dispozițiile legale în ansamblul său, astfel că efectele prezentei decizii se întind și cu privire la textele legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că
neconstituționalitatea reținută lovește în treaga ordonanță de urgență, chiar d acă unele preved eri ale sale au f ost abrogate anter ior pronunțării respectivei decizii.
Mai mult, Curtea constată că ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se ap lice și să își producă efectele p entru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte care vizează perioada d e după 1 mai 2009 să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct. 2 și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin nr. 2. nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței P.ui.
În ceea ce privește art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a G. nr.
1., s-a reținut că acesta continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile de urgență a G. nr. 1., prevederi prin care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a G. nr. 1..
S-a mai reținut că motivele de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea 2 și 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1.. Astfel, s-a constatat că textele menționate din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.
Curtea mai reține că, atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1., cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31. și art. 2 din O. nr. 41. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr.
1., ce au fost declarate neconstituționale.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că reclamanții reprezentați în cauză de către sindicat sunt îndreptățiți la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. și pentru perioada (...) - (...).
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1
Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâții P. orașului N. și C. local al orașului N. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod. proc. civilă, recurenții, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta- intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de C. Local al orașului N. și P. orașului N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei M. ANA M. suma de 15 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER,
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- T. B.-N.:- I. C.;
- S. I..
| ← Decizia civilă nr. 1637/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2776/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
