Decizia civilă nr. 618/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 618/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
GREFIER: G. C.
G. L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 3263 din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. I. D., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar sub aspectului fondului solicită respingerea acțiunii introductive a reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Susține motivele de recurs arătate prin memoriul formulat, precizând că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost acordat prin includerea acestuia în salariul de bază, în urma acordului încheiat între părți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3263/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-au respins ca nefondate excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepții invocate de pârâta SC O. P. SA.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. V. și în consecință, a fost obligată pârâta SC O. P. SA să calculeze și să plăteascăreclamantei contravaloarea unei cote de gaz de 4000 mc/an pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată în funcție de rata inflației la zi, de la data pronunțării și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată s-a reținut că este nefondată, întrucât acțiunea de chemare în judecată este mijlocul legal prin care o persoană solicită instanței judecătorești, realizarea sau recunoașterea uni drept. Unul din elementele acțiunii este obiectul acțiunii care constă în pretenția reclamantei, valoarea lui atunci când prețuirea este posibilă, potrivit disp.art.112 alin.1 pct.3 C.proc.civ.
În speță, obiectul cererii este concretizat în sensul că se precizează cota de 10% din profitul net anual realizat de pârâtă, egală cu suma de
6.070 lei pe anul 2006.
Apoi, chiar dacă s-ar indica numai procentul, obiectul cererii, prin prisma dispozițiilor art.112 C.proc.civ., este determinat, iar echivalentul în lei este determinabil conform art.372/1 C.proc.civ.
În legătură cu excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a reținut că dreptul la participare a salariaților în cotă parte la profitul net este indiscutabil legat de raportul juridic de muncă, astfel că este asimilat drepturilor salariale, constatându-se astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și nu dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsă ca nefondată având în vedere motivarea ce succede:
Calitatea procesuală, condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces, se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantei și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În CCM la nivel de ramură, valabil pe anii (...) și 2009, la art.187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar prin acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la executarea acestei prestații, de unde rezultă că există identitate între reclamantă și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.
Totodată, dispozițiile art.243 Codul muncii prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta
Este adevărat că în CCM din 1997 la art.176 se prevede că începând cu (...) ajutorul material reprezentând c/v a 4000 mc. gaze naturale va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul face obiectul unui act adițional.
Nu s-a dovedit că părțile au încheiat un act adițional pentru stabilirea modului de calcul a includerii ajutorului material în salariu.
Apoi, potrivit dispozițiile art.238 Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la un nivel superior.
Rezultă prelevanța CCM la nivel de ramură, care nu a cunoscut modificări, față de CCM la nivel de unitate.
În acest sens, a fost definit salariul și în Declarația Universală a
Drepturilor Omului și în dispoziția art.1 din Convenția nr.95/1949 a
Organizației Internaționale a Muncii.
Dispozițiile art.165 din Codul muncii reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.
În consecință, s-a considerat că aceste susțineri nu au relevanță în cauză și nu înlătură dreptul reclamantei la contravaloarea a 4000 mc. gaze naturale anual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. O. P. S., solicitândmodificarea în tot a sentinței atacate, in baza art. 312 pct. 1-3 raportat la art. 3041, art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ., în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune raportat la art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii sub aspect procedural, iar sub aspectul fondului, respingerea acțiunii introductive a reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune arătându-se că pretenția formulată de reclamant nu are caracterul unui drept salarial, nefiind inserat în capitolul privind salarizarea din acordul colectiv de muncă, ci în cel privind protecția socială a salariaților.
Prin urmare se apreciază cu sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit. e Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 6 luni, care curge de la data exigibilității venitului, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
În sprijinul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9
C.pr.civ., s-a susținut în esență că ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaz a fost inclus în salariul de bază , conform art.176 din CCM încheiat în 1997, aspect confirmat de acordurile colective de muncă din anii ulteriori și recunoscut expres în anul 2008 prin art.176 alin.1 din CCM.
Arată recurenta că chiar daca niciun înscris nu atesta încheierea pentru anul 1997 a unui act adițional care sa ateste modul de calcul al salariului de baza al angajaților P., clauza contractuala prevăzuta la art. 176 din CCM 1997 are semnificația unui acord al angajaților, prin organizația sindicala cu privire la includerea in salariul de baza a drepturilor bănești supuse analizei. Ca este așa rezulta din împrejurarea ca la negocierile colective din anii următori, clauza din art. 187 alin. 2 nu a fost reluata in cuprinsul contractului colectiv de munca la nivel de unitate in aceeași forma, in sensul ca dreptul la suplimentările salariale, reprezentând contravaloarea ajutorului cu titlu de cota de gaz nu au mai fost prevăzute distinct.
Așa cum a arătat si prin întâmpinarea formulata, ajutorul social reprezentând cota de gaz a fost deja acordat reclamantului prin indexarea salariilor, aspect ce reiese din art. 176 din contractul colectiv de munca, despre care instanța de fond afirma ca nu este relevant.
Se prevede in acest act ca la nivel de P. ajutorul social constând in plata contravalorii unei cote de gaz a fost compensat prin contractul colectiv de munca pe anul 1997.
De asemenea, instanța de fond nu a avut in vedere ca, prin adresa IP. nr. 1721/(...) Sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1.27, iar prin adresele ulterioare s-a revenit cu precizarea ca acest coeficient se va aplica la salariile de baza ale personalului după primirea fondului de salarii defalcate si aprobate de conducere, fond de salarii ce a fost comunicat corect prin adresa
1818/(...). Adresa a fost semnată de reprezentantul P. și reprezentantul FSLI P.. "Calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. R., care cuprinde și prevederile art. 176(1) din CCM în vigoare".
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate P. din 1997, la art. 176, alin. 1, s-au prevăzut următoarele: art. 176 (1) Începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale, ce se acorda fiecărui salariat, va fi inclus in salariul de baza."
În CCM P. SA din 1998, la art. 176, alin. 1, s-a prevăzut că „Ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale a fost compensat prin C.."
În anul 2005 s-a încheiat Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze, iar la art. 187 din acest contract s-au prevăzut următoarele: (1) "Salariații agenților economici nominalizați În anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale"; (2) "De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alineatul (1) și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază".
Conform CCM P. SA din anul 2008, art. 176 (1) are următorul cuprins:
„Ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C.. Prin urmare începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având in vedere faptul ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus in salariul angajaților si va rămâne așa până când P. si FSLI vor conveni altfel."
În concluzie, începând cu data de 1 iulie 1997, de comun acord cu sindicatul, salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze.
Mai arată recurenta că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de
M. au agreat majorarea salariilor brute de bază individuale cu un coeficient de 1.27 în medie, creștere care a avut ca și componentă contravaloare cotei de gaze. A., la nivelul anilor 1998, recurenta a inclus acest ajutor privind cota de gaze naturale, în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu. Mai mult decât atât, suma aferentă ajutorului privind cota de gaze a fost majorată implicit ori de câte ori au fost majorate salariile P..
În anul 2008 reprezentanții sindicatului, care au participat la negocierea contractului colectiv de munca au recunoscut la art. 176(1) ca ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze a fost compensat prin CCM 1997. Aceasta recunoaștere face dovada clara si neechivoca a netemeiniciei acțiunii reclamanților.
A mai menționat recurenta ca prin sentința pronunțată, instanța de fond face referire, prin motivare, la alte capete de cerere decât cel solicitat de reclamanta reprezentând cota gaze, însă consideră ca aceste greșeli se datorează unor erori de redactare.
Reclamanta intimată nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere următoarele considerente:
Întrucât, conform art. 137 C.proc.civ., excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în termenul legal de prescripție și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
În privința fondului, Curtea constată că art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii (...), la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr.
130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază începând cu anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada pretinsă de reclamantă. Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";.
Din actele depuse în probațiune în dosarul de fond, rezultă că în fapt, indexări și majorări au fost înregistrate anual de mai multe ori, neexistând vreun motiv de a considera că acele creșteri salariale din anul 1997 ar corespunde includerii în salariul de bază a suplimentării în discuție. Atât timp cât înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului nu constată cu precizie creșteri salariale ca urmare a includerii ajutorului material, deci cât timp explicitarea acestor creșteri salariale nu este indubitabil formulată pentru a face nefondată cererea, Curtea consideră că nu a fost făcută proba de către angajator a susținerilor pe care își fundamentează apărarea.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților acestei unități au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără un suport probatoriu afirmația că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin prezenta acțiune.
Este în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 din contractul colectiv de muncă, prin evidențierea prin mijloace specifice (înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestor drepturi, obligativitatea acordării lor a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea potrivit căreia aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că
„salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu c/v unei cote de gazenaturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului.
Având în vedere dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale reprezentând ajutorul material, egal cu contravloarea unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile salariale suplimentare solicitate.
Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile invocate de recurentă în sprijinul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod. proc.civ., astfel că, în temeiul art.312 alin.1
C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3263 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: R.M.P./M.K.
| ← Decizia civilă nr. 4631/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4342/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
