Decizia civilă nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 72/RC/2011
Ședința 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul M. J. împotriva deciziei civile nr. 1. din 31 mai 2011, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații POP V. ROMAN, C. L., M. I. G., C. DE A., M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul M. F. publice prin D. G. a F. P. C. a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru comunicarea contestației în anulare.
De asemenea, se constată că prin motivele contestației în anulare contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C. constată contestația în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin decizia civilă nr. 1./(...), pronunțată de C. de A. C. în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de reclamantul POP V. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 617 din 7 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) care a fost modificată în parte în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...) - (...).
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul POP V. ROMAN în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL
JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții de rândul 1-2 să calculeze și să achite sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la îndemnizația lunară brută, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul de rândul 3 să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite.
S-au menținut restul dispozițiilor care nu contravin deciziei.
Instanța de recurs și-a fundamentat soluția pe următoareleconsiderente:
„În mod corect instanța de fond a reținut că decizia pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii nu ar putea fi asimilată cazului de întrerupere a prescripției reglementat de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr.
167/1958, atâta vreme cât nu a fost pronunțată în cadrul unui proces promovat de reclamanți și nu a soluționat în mod favorabil pe fond pretențiile acestora.
La fel, nici hotărârea prin care s-a aprobat strategia de reformă invocată de reclamant nu are ca obiect recunoașterea explicită a drepturilor solicitate, pentru a putea fi asimilată unei recunoașteri ce să aibă ca obiect întreruperea termenului de prescripție.
În ceea ce privește însă perioada afectată de termenul de prescripție,
C. reține că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de (...), dată la care scurgerea termenului de prescripție de cinci ani a fost întreruptă. Or, cererea reclamantului a vizat perioada (...) - (...), pretențiile acestuia fiind afectate de prescripția extinctivă doar pentru perioada anterioarei datei de (...).
Pentru perioada ulterioară, respectiv până în data de (...), reclamantul era îndreptățit la plata sporului de solicitare neuropsihică.
Cu privire la această perioadă, C. reține că prev. art. 47 din L. nr.
50/1990 republicată nu au fost abrogate expres sau implicit, precum și faptul că prin D. nr. 21/(...) a Înaltei Curți de C. si Justiție - S. U., pronunțate în dosar nr. 5/2008, acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 83/2000 aprobată prin L. 3., decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, recursul a fost admis potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal contestație înanulare Ministerul Justiției, solicitând admiterea acesteia, apreciind cădezlegarea dată în dosar de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 teza I din Codul de procedură civilă.
În susținere, contestatorul învederează că prin sentința civilă nr. 6., Tribunalul Cluj a respins ca prescrisă acțiunea prin care Pop V. Roman a solicitat plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică pentru intervalul (...) - (...) (data pensionării).
Atacând această sentință, însuși recurentul Pop V. Roman a cerut să se constate că cererea lui era formulată în termen legal începând cu data de
(...) și până la data pensionării - (...), având în vedere faptul că cererea sa a fost introdusă pe rolul instanței la data de (...).
Prin urmare, instanța de recurs, din eroare, a reținut că în speță este aplicabil un termen de prescripție "de cinci ani", dispunând de asemenea admiterea acțiunii pentru intervalul (...)-(...).
În raport de momentul introducerii cererii formulate de Pop V. Roman pe rolul T. C. și văzând prevederile art. 3 și art. 12 din Decretul nr.
167/1958, contestatorul apreciază că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială.
Trecând la soluționarea contestației în anulare, C. reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, contestatorul având în vedere teza a II-a.
Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretare a unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Prin prezenta cerere contestatorul face trimitere la dispozițiile art. 3 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, care, potrivit aprecierii acestuia, erau incidente în cauză. Contestatorul consideră că termenul legal de prescripție este cel de 3 ani, iar nu cel de 5 ani reținut de către instanța de recurs și, prin urmare, acțiunea reclamantului intimat promovată la data de (...), se justifica a fi admisă doar pentru intervalul (...)-(...) (data pensionării reclamantului).
C. apreciază că susținerile contestatorului nu se circumscriu noțiunii de „. materială"; în sensul avut în vedere de către legiuitor prin dispozițiile art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, aspectele invocate circumscriindu-se instituției erorii materiale, prevăzute de art. 281 Cod de procedură civilă.
Astfel instanța de recurs a reținut că "; În ceea ce privește însă perioada afectată de termenul de prescripție … cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de
(...), dată la care scurgerea termenului de prescripție de cinci ani a fostîntreruptă. Or, cererea reclamantului a vizat perioada (...) - (...), pretențiile acestuia fiind afectate de prescripția extinctivă doar pentru perioada anterioarei datei de (...).
Pentru perioada ulterioară, respectiv până în data de (...), reclamantul era îndreptățit la plata sporului de solicitare neuropsihică. ";
Din considerentele arătate rezultă faptul că instanța a analizat excepția prescripției raportându-se la data promovării acțiunii de către reclamantul Pop V. Roman, reținând că aceasta este data de (...), așa cum arată, de altfel, și contestatorul. Deși a făcut trimitere la termenul de cinci ani în materia prescripției, instanța de recurs a avut în vedere termenul general de prescripție de 3 ani, la această concluzie conducând raționamentul expus de către aceasta. Astfel, la calcularea prescripției instanța a pornit de la data promovării acțiunii (...) și s-a limitat la anul
2005, ziua 28, respectiv cu trei ani anteriori.
Este adevărat că drepturile au fost acordate începând cu data de (...), însă acest aspect, în contextul raționamentului expus de instanța de recurs, nu reprezintă o „. materială"; în sensul art. 318 teza I Cod de procedură civilă, ci așa cum s-a arătat deja, reprezintă o eroare materială în sensul art. 281 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse și constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 teza I C. proc. civ., C. urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE J UDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
S. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2745/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 176/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
