Decizia civilă nr. 783/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 783/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către D. G. A F. P. B. N. în reprezentarea M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată M. M., precum și pe pârâți intimați C. N. „. M. B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată prin U. J. A S. L. DIN Î. a formulat întâmpinare, transmisă la dosarul cauzei în ședința publică de azi, atât prin fax cât și prin poștă.
Având în vedere că atât recurenta prin recurs cât și reclamanta prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 20 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B..
S- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul M. M., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva pârâților C. N. A. M. B., P. M. B. și C. LOCAL AL M. B., și în consecință:
Pârâtul C. N. A. M. B. a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 01 octombrie 2008 -31 decembrie 2009 , sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
Pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. au fost obligați să aloce pârâtului
C. N. A. M. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pârâtul C. N. A. M. B. a fost obligat să plătească reclamantei/. suma de
30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție M. E., C., T. și S. și în consecință s-a respins cererea de chemare în garanție față de acesta.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B. împotriva M. F. P. reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. ca fiind întemeiată și în consecință;
Chemata în garanție fost obligată la transferul către pârâți a sumelor necesare plății pretențiilor reclamantei/. .
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamantul/a face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței G. nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu
1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2., inițial prin OUG nr.1., ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la
299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin L. nr. 2., ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia C.
C. nr. 1., fiind ulterior și respinsă prin L. nr. 5. .
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 1., aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr 3. și OUG nr.4..
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr.
2. și până la apariția OUG nr. 3. au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9. și nr. 9., dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile fără niciundubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 3., privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art.
11 lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic dinînvățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 4. care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3..
Este real faptul că prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 4 februarie
2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 3. și nr. 4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr. 3..
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din L. nr.
47/1992 de organizare și funcționare a C. C., text conform căruia Curtea
Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1..
În această examinare instanța a reținut că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din
OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1. articol care a fost
„ modificat și completat";, prin OUG nr. 3. iar prin OUG nr. 4., s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din O. G. nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11 alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 1., adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței G. nr. 15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1., constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică art. I pct. 3 din
OUG nr. 1. declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul
2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale.
Așa fiind, în baza considerentelor exprimate și a textelor legale anterior arătate, tribunalul va admite acțiunea și în consecință va obliga unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.
2., cu începere din data de 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL M. B. și
P. M. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți este neîntemeiată și va fi respinsă.
Cum C. LOCAL AL M. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. M. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia vor fi obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E.,
C., T. și S. este întemeiată, și va fi admisă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 alin. 17 din L. nr. 84/1995, republicată, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E., C. T. și S. se asigură doar cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special expres enumerate la literele a - h, printre care nu sunt prevăzute și cheltuieli cu salariile cadrelor didactice sau al personalului didactic auxiliar. Având în vedere că acest minister nu finanțează învățământul preuniversitar, acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă.
În consecință, cererea de chemare în judecată a acestui minister formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, admiterea acestei excepții împiedicând analiza fondului cererii de chemare în garanție formulată.
S-a reținut că cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. este întemeiată, impunându-se obligarea chematului îngaranție Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâților P. municipiului B., C. local al municipiului B., sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantului având în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde potrivit alin. 2 al art. 167 finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază, în care se includ și cheltuielile de personal (art. 167 lit. a), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Din cuprinsul textului art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată rezultă doar că finanțarea unității de învățământ preuniversitar se face din fonduri alocate prin bugetul local și nu de la bugetul local.
Aceste fonduri necesare finanțării de bază a învățământului preuniversitar vin de la bugetul de stat.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ-teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. F. P. prin D. G. a F. P. a județului B.-N. solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M. F. P. ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a criticat soluția primei instanțe în ce privește cererea de chemare în garanție a M. F. P., arătându-se că elaborării proiectelor bugetare, în care sunt incluse și cheltuielile salariale, aparține ordonatorului principal de credite și celor secundari, acest atribut neputând fi extins asupra chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca obligație dispusa de instanța.
Arată că potrivit art. 167, alin. 1 din L. nr. 84/1995 a învățământului unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea unităților de învățământ se face pe baza de contract întocmit intre directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar.
Calendarul bugetar și aprobarea bugetelor unităților de învățământ preuniversitar de stat este reglementat și în legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și în H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aproba bugetul fiecărei unități de învățământ.
Din analiza dispozițiilor legale invocate rezulta cu certitudine că în speța
Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate teritoriale nu au obligația virării, alocării de fonduri din bugetul de stat pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Rolul M. F. P. constă în aprobarea repartizării pe trimestre a veniturilor
și cheltuielilor bugetare, precum și modificarea acestora pentru sumeledefalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcțiile generale ale finanțelor publice.
Conform dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii revine, în speța, ordonatorului principal de credite, care este P. mun. B..
Solicită să se constate că chematul în garanție nu are calitatea de debitor față de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. în baza vreunei dispoziții legale. Nefiind dovedită existența vreunei obligații legale sau convenționale de despăgubire sau garanție din partea chematului în garanție, în sensul art. 60 din Codul civil solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție a M. F. P. ca fiind neîntemeiată.
U. J. a S. L. din Î. B. prin întâmpinare (f.11) a solicitat respingerea recursului.
Curtea reține ca fiind nefondat recursul formulat în cauză de către D. G. A F . P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru următoarelemotive:
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, d upă aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București , prin hotărâre și cu a sistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului
școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din u nele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din i mpozitul pe venit la dispoziția acestora.
Astfel, nu se poate reține că recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile
și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 2., începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât acesta avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilorpersonalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., începând cu data de (...).
Acesta este și motivul pentru care nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul disp.art. 16 alin.1 lit.a), 21, 28, 29 alin.4 din L. nr.500/2002.
Curtea mai reține că dispozițiile art.2 din O.G. nr.22/2002 și art.5 lit.e) din H.G. nr.39/2009, nu ar putea fi incidente decât în faza executării hotărârii pronunțate de către prima instanță, neputând avea vreo relevanță în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul formulat de D. G. A F. P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. B. - N. în numele M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 1514/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 651/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
