Decizia civilă nr. 3743/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3743/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2834 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe intimații - reclamanta M. I. și pârâtul G. Ș. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se contată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) intimata M. I. a transmis la dosar întâmpinare .
Văzând că atât recurentul, prin memoriul de recurs, cât și reclamanta intimată prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2834 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. SI S. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâțtii G. S. „. C.-N. și M. E., C., T. SI S.
Pârâtul G. S. „. a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie
2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data intrării in vigoare a Legii nr 330/2009 precum si sa efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamantei.
Pârâtul M. E., C., T. SI S. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru reclamanta.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în cauza dedusa judecății nu se reclama, în justificarea calității procesuale pasive a M.UI E. drepturi derivând dintr-un raport juridic direct între reclamanta și acest pârât, ci se solicita obligarea pârâtului să prevadă și sa aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamate.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, „Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, iar potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit prevederilor art 6 din L. nr 500/2001: " Legile bugetare anualepot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."; Iar potrivit art 34 alin 1 din același act normativ: ";Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de
15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentari detaliate.";
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate rezulta ca ordonatorul principal de credite este abilitat in a întocmi si proiectele pentru rectificarea bugetara. Or, in situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate in sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Asupra fondului, instanța a retinut ca prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea C. a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, e asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie
-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007 G.ul
R., prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P. .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție .
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008 .
Curtea C., prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. -
Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art.I pct.2 și
3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C..
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și
3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a observat în același timp că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin
L. nr.221/2008 .
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții
Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniulreglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit artt.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, paratul G. S. „. "; unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator urmează a fi obligat la calcularea și plata catre reclamanta a diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin legea nr.221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori reclamanta, fiind beneficiara dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, poate pretinde cel puțin o
„speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această „speranță legitimă"; a reclamantei își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G.ului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva R., Străin și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantei cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la
C. ., potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacăaceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Pentru ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra R., hot. Din 9 decembrie 2008).
Ori, în cauză se constată că însăși Curtea C. a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. .
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanta și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva R. - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva R. ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamantei să i se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost probată prin L. nr.221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul constată că demersurile legislative ale G.ului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale C.i Europene ale
Drepturilor Omului .
În atare situație, avându-se în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din
Constituția R.,în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că n ordinea juridică internă a R. Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile C.i și o normă internă, prevalează dispozițiile C.i .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației C.i, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu impietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. E., C., T. ȘI S. solicitândadmiterea recursului cu respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
O primă critică este că în mod nelegal instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale a M.ui Educație C. T. și S. deoarece între acesta și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, nu există nici obligații din partea ministerului cu privire la plata drepturilor salariale ale reclamanților.
Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile legale și s-a substituit puterii legislative cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, în sensul că prin respingerea excepției a considerat că există identitate între persoana pârâtului și reclamanți.
Reclamanta M. L. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S. este nefondată.
Nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Curtea face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurentului în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezintă obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Or, din considerentele avute în vedere de instanța de fond, rezultă în mod evident că aceasta a avut în vedere temeiurile legale ce conferă acestui pârât atribuții importante în procesul de construcție bugetară, în calitate de ordonator principal de credite.
Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din : L. nr 500/2001 ";Ordonatorii principalide credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentari detaliate.";
Așadar, M.ui Educație C. T. și S. a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol determinat în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare, atribuții ce derivă din funcția sa de ordonator principal de credite.
Chiar dacă M. F. este instituția care, în final, sintetizează și realizează proiectul bugetului de stat ce urmează a fi supus aprobării de către P., în lipsa includerii acestor sume în propunerile făcute de pârâtul recurent, alocarea sumelor dispuse prin dispozitiv nu se va putea face, dată fiind strânsa interdependență dintre atribuțiile ce revin pe paliere diferite instituțiilor implicate în construcția și executarea bugetului.
Din acest motiv, deși acestui recurent nu le revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat acest pârât, la alocarea fondurilor necesare plății drepturi salariale către reclamanți.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 304 ind.1 și art. 312 C.pr.civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2. (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 4190/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
