Decizia civilă nr. 791/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 791/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 1573 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. WE C. 4 Y. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 februarie 2011, reclamanta intimată, prin scriptul înregistrat la dosarul cauzei, a solicitat judecata în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1573 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta P. M. V. în contradictoriu cu pârâta S. WE C. 4 Y. S. C.-N. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei decembrie 2009 - martie 2010.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei toate actele necesare pentru întocmirea dosarului în vederea obținerii indemnizației de creștere și îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată a intimatei începând din data de (...).
La data de (...) intimata a emis preavizul cu nr.417 prin care o notifica pe reclamantă de faptul că urma să o concedieze începând cu data de (...).
În perioada preavizului, respectiv începând cu data de (...), reclamanta a beneficiat de concediu pentru sarcină, iar după data de (...) (când l-a născut pe minorul P. D. C.) a beneficiat de concediu pentru lăuzie dovedit cu certificate de concediu medical până la data de (...).
În această situație termenul de preaviz a fost suspendat (art.73 alin.(3) coroborat cu art. 50 lit. a, b din Codul muncii) iar concedierea reclamantei nu a mai putut opera.
Prin urmare angajatorul avea obligația să-i acorde reclamantei toate drepturile ce decurg din lege (art.40 alin.(2) lit.c din Codul muncii) iar unul din aceste drepturi îl constituie indemnizația de maternitate.
Conform prevederilor art.36, alin.(3) lit.a din OUG nr.158/2005 pârâtul avea obligația de a-i plăti reclamantei lunar, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pentru luna respectivă, indemnizația de maternitate.
Pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație și în consecință instanța l-a obligat la plata acestei indemnizații pentru perioada decembrie 2009 - martie
2010.
De asemenea pârâtul nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută la art.40 alin.(2) lit.h din Codul muncii, de a elibera la cerere documentele care să ateste calitatea de salariat a reclamantei.
Aceste documente îi sunt necesare reclamantei conform art.8 din O. nr.
1., pentru a putea beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Pentru ca reclamanta să poată beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de lege, instanța a obligat-o pe pârâta să-i elibereze actele necesare pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. M. V. solicitândca instanța să oblige Casa de A. C. S. să-i plătească concediile medicale pe lunile decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010, reclamanta cotizând pe perioada angajării, cu motivarea că pârâta S. WE C. 4 Y. S. C.-N. nu este de găsit în țară, așa cum reiese și din încheierea T.ui S. a ședinței publice din 10 mai 2010, nereușind să-și încaseze drepturile legale pe nici o cale de la angajator.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se reține în acest sens că încă din acțiunea introductivă de instanță s-a arătat de către reclamantă că la unitate nu mai există personal, iar administratorul acesteia, de naționalitate italiană, nu este de găsit.
În plus, citațiile în primă instanță s-au întors cu mențiunea „mutat, nu se permite afișarea";, situație în care prima instanță a solicitat relații cu privire la societatea pârâtă de la O. R. C., primind informarea că starea firmei este „în funcțiune";, data ultimei înregistrări fiind (...) (fila 17 dosar fond).
În acest context, reclamanta a formulat o extindere de acțiune (a doua filă 13 dosar fond), prin care a solicitat obligarea pârâtei (sau a instituției de stat abilitate în acest sens) la plata concediilor medicale și la eliberarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea dosarului în vederea obținerii indemnizației de creștere și îngrijire a copilului născut până la împlinirea vârstei de 2 ani, cu mențiunea că pentru plata asigurărilor de sănătate este înregistrată în evidențele C. S. Z..
Față de prevederile art. 129 Cod proc.civ., care statuează îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, sens în care este în drept să ceară părțilorexplicații oral sau în scris și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în cerere sau în întâmpinare, precum și să ceară completarea probațiunii, se impuneau clarificări prin punerea în discuția reclamantei a precizării extinderii acțiunii în sensul introducerii în cauză a autorităților implicate în derularea procedurilor administrative prevăzute de O. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului pentru acordarea indemnizației și în normele metodologice la aceasta.
Aceasta, având în vedere caracterul urgent al plății acestor prestații sociale, față de destinația lor, anume, asigurarea sumelor necesare mamei și copilului pentru subzistență în condițiile în care acestora le este recunoscut de către legiuitor dreptul de a se bucura de beneficiul concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
Or, din actele de la dosar s-a profilat cu evidență că reclamanta nu are
șansa de a obține de la angajator în timp util întocmirea actelor necesare pentru depunerea dosarului în vederea obținerii recunoașterii dreptului la concediul pentru creșterea copilului, sens în care, într-o formă incompletă, chiar reclamanta și-a manifestat intenția de a introduce în cauză autoritatea competentă pentru recunoașterea acestui drept, pentru a se bucura de eficiența legii, fiind în imposibilitate de a furniza actele pe care în mod normal angajatorul are îndatorirea de a le întocmi pentru angajatul său.
Sub raportul plății concediilor medicale, se impunea introducerea în cauză, prin punerea în discuția părților a acestei chestiuni, a autorității competente, potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Totodată, se impunea a se avea în vedere calificarea litigiului în raport de aceste pretenții ridicate față de aceste autorități de stat, sub raportul apartenenței acestuia la jurisdicția muncii sau la cea a contenciosului administrativ, față de prevederile art. 9 din O. nr. 1. și ale Legii nr. 95/2006, cu consecințele cunoscute sub raport procedural.
Soluția casării cu trimitere se impune față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 129 Cod proc.civ. citate și de necesitatea de a se salva termenul în care reclamanta a solicitat introducerea în cauză a autorităților menționate.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., față de necercetarea fondului în întregime, prin omiterea petitului insuficient precizat de către reclamantă, dar cu care aceasta a investit instanța și în raport de care trebuia să i se solicite lămuriri, conform celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 1573 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.R.M.P. și M.K.
| ← Decizia civilă nr. 788/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2639/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
