Decizia civilă nr. 845/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 845/R/2011
Ședința 4 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA și R. DE T. F. DE C., și respectiv de reclamantul S. L. CĂI F. C. împotriva sentinței civile nr. 2339 din 28 iunie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de 2 martie 2011 și apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând reține că prin S. civilă nr. 2339 din 28 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. SA B. S-a admis acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA B. cu sediul în B. și R. DE T. F. DE C.. S-au obligat pârâtele sa plătească reclamantului salariul suplimentar cuvenit membrilor de sindicat pentru anii (...), ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul 2009 și premiului acordat de ziua feroviarilor pe anul 2009, echivalente cu salariul de baza la nivelul clasei unu de salarizare și contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie
2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată deoarece salariul suplimentar reprezintă o componentă a salariului și nu sunt aplicabile prev. de art. 283 alin. (1) lit.e din Codul muncii, iar pentru premiul de ziua ceferiștilor și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de P. si de C. care se acordă în luna aprilie 2009, cererea este formulată în termen.
Conform prevederilor art. 32 din CCM încheiat la nivel de unitate nr.(...)
și al CIM nr.(...) pârâtele s-au obligat să plătească fiecărui salariat un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. A. obligație stabilită de părți prin cele două contracte colective de muncă reprezintă legea părților și executarea acestora este obligatorie și nu a fost onorată de către pârâte, situație în care capătul unu decerere este fondat și urmează să fie admis cu consecința obligării celor două pârâte la plata unui salariu suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului pe luna decembrie a anului pe care se acordă pentru fiecare salariat indicat în cererea de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art. 69 alin 1 lit. a și b din același CCM pârâtele s-au obligat la plata către fiecare salariat a unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. și la plata unui premiu anual acordat de ziua ceferiștilor, obligație care de asemenea nu a fost onorată situație în care petitele doi și trei din cerere sunt fondate și urmează sa fie admise, cu consecința obligării celor două pârâte la plata către fiecare salariat a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul 2009 și a premiului anual acordat de ziua feroviarilor pentru anul 2009 echivalente cu un salariu la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare salariat indicat în cerere.
De asemenea, pârâtele aveau obligația de a acorda conform prev. de art
81 din același CCM fiecărui salariat câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată potrivit procedurilor de acordare și de calcul stabilite de L. 1.. Nici această obligație nu a fost onorată de către pârâte, situație în care acestea vor fi obligate să acorde fiecărui salariat echivalentul tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. de T. F. de C. C. solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că Tribunalul Cluj nu era competent să soluționeze acțiunea formulată pentru membra de sindicat R. R., întrucât aceasta are domiciliul în județul B.-N., în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă întrucât instanța de fond a admis integral acțiunea față de salariații J. A. și C. S. C., care nu erau menționați în tabelul cu membrii de sindicat pentru care s-a promovat acțiunea. Referitor la acești doi salariați s-a mai invocat faptul că J. A. a aderat la sindicat în data de (...) pentru o lună și a solicitat plata acelorași drepturi salariale în alte dosare ((...), (...)), iar C. S. C. a fost încadrat la R. C.-R. de V. C. începând cu (...), astfel încât nu poate beneficia de drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008.
S-a mai precizat că în mod greșit prima instanță a acordat integral salariul suplimentar următorilor salariați M. P. E., C. C. A., I. G. A., U. F. M.,
C. M., T. V., M. O. A. și D. P. T. G., deși aceștia au fost angajați în cursul anului 2008, respectiv în 2009.
Întrucât conform art. 32 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă salariul suplimentar se acordă proporțional cu perioada efectiv lucrată de salariat s-a invocat că în mod greșit s-a acordat acest salariu salariatelor care au avut contractele individuale de muncă suspendate pe durata concediului pentru creșterea copilului, recurenta nominalizând în acest sens următoarele salariate: M. N. (pentru perioada (...)-(...)), B. V. L. (pentru perioada (...)-(...)), B. M. (pentru perioada (...)-(...)), S. D. L. (pentru perioada (...)-(...)), B. I. M. (pentru perioada (...)-(...)), M. Nas E. (pentru perioada (...)-(...)), O. R. (pentru perioada (...)-(...)), P. M. (pentru perioada (...)-(...)), G. V. (pentru perioada (...)- (...)), F. V. (pentru perioada (...)-(...)), P. M. S. (pentru perioada (...)-(...)), C. C. ( pentru anul 2007).
S-a precizat că sentința recurată este nelegală și pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de pct.2 A. 6 din CCM, respectiv s-a acordat salariul suplimentar și pentru membrii de sindicat cărora le-au fost aplicatesancțiunile menționate în mod expres în CCM. În acest sens, recurenta a menționat următorii membrii de sindicat: : M. S. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile 401/c/167/2007 și 401/c/772/2007), P. G. R. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/398/2007 și 401/c/173/2007), V. G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o lună (Deciziile 401/c/11/2007 și 401/c/766/2007), B. M. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/176/2009 și 401/c/185/2009), I. M. A. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile
401/c/18/2009 și 401/c/629/2009), T. P. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile 401/c/172/2008 și 401/c/748/2008), L. G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/46/2009 și 401/c/303/2009), C. G. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe două luni, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/700/2007 și 401/c/804/2007), C. M. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe două luni (Deciziile
401/c/209/2007 și 401/c/712/2007), T. A. V. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o lună și o sancțiune de retrogradare în funcția de manevrant vagoane I pe o durată de 60 de zile (Deciziile 401/c/11/2007 ,
401/c/766/2007 și 401/c/204/2009), M. I. C. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu
10% pe o lună (Deciziile 401/c/474/2008 și 401/c/548/2008), Satmar G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/278/2008 și 401/c/592/2008), B. V. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe 2 luni, o sancțiune cu reducerea salariului cu 10% pe 3 luni și o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile
401/c/595/2009, 401/c/616/2009 și 401/c/619/2009), B. I. L. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile
401/c/206/2007 și 401/c/366/2007), P. V. I. trei sancțiuni cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu
10% pe o lună (Deciziile 401/c/365/2007, 401/c/401/2007,
401/c/157/2008 și 401/c/158/2008), B. P. două sancțiuni cu reducerea salariului cu 5% pe o lună, respectiv două sancțiuni cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile 401/c/149/2007, 401/c/510/2007,
401/c/20/2008 și 401/c/175/2008), A. M. trei sancțiuni cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu
10 % pe o lună (Deciziile 401/c/469/2007, 401/c/268/2008,
401/c/236/2008 și 401/c/805/2007), I. D. o sancțiune de retrogradare în funcția de informator călători pe o durată de 60 de zile (D. 401/c/669/2009), T. L. C. o sancțiune de retrogradare în funcția de vânzător bilete pe o durată de 30 de zile, respectiv una de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile
401/c/541/2009 și 401/c/642/2009), V. N. o sancțiune de suspendare a contractului individual de muncă pe o durată de 10 zile, respectiv de retrogradare în funcția de manevrant vagoane pe o durată de 60 de zile
(Deciziile 401/c/783/2007 și 401/c/187/2007), M. C. două sancțiuni de retrogradare în funcția de manevrant vagoane I pe o durată de 60 de zile, respectiv o reducere a salariului cu 10 % pe două luni (Deciziile 4.,
401/c/646/2009 și 401/c/759/2009), B. D. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe trei luni, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/1139/2007 și 401/c/118/2007), F. G. două sancțiuni cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv pe trei luni și două sancțiuni de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile
401/c/8/2008, 401/c/612/2008, 401/c/364/2009 și 401/c/553/2009), M. F. o sancțiune de retrogradare în funcția de manevrant vagoane pe o durată de 60 de zile (D. 401/c/172/2008), P. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 10% pe o lună (Deciziile 401/c/710/2008 și 401/c/508/2008), M. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 10% pe o lună (Deciziile 401/c/23/2008 și 401/c/9/2008), M. C. două sancțiuni de retrogradare în funcția de manevrant vagoane pe 60 de zile( D. nr. 4. și D. 401/c/646/2009).
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta S. N. de T. F. de C.
„. C. SA solicitând în temeiul art. 304 pct.3, 5, 6, 7, 9 coroborate cu prevederileart. 304 1 Cod procedură civilă casarea hotărârii primei instanțe și respingerea în întregime a acțiunii.
1. În memoriul de recurs s-a arătat că pentru salariata R. R., care are domiciliul în jud. B.-N., Tribunalul Cluj nu era competent teritorial să judece acțiunea, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3
Cod procedură civilă.
2. Întrucât după ce a primit cererea completatoare a întâmpinării depuse de recurentă, instanța de fond a disjuns cauza și a soluționat la același termen acțiunea pentru salariații cu domiciliu în județul C., în opinia recurentei nu s-au respectat principiul oralității și al dreptului la apărare, încălcându-se prevederile art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, fapt ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
3. S-a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale de T. F. de C. „. C. SA, invocată prin cererea completatoare a întâmpinării depuse în 25 iunie 2010, excepției întemeiată pe faptul că nu are calitate de angajator a membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
4. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, dispoziție legală pe care instanța de fond a aplicat-o greșit (art.
304 pct.9 Cod procedură civilă).
5. Pentru aceleași considerente, recurenta a mai invocat că tribunalul a respins în mod greșit și fără să motiveze excepția dreptului material la acțiune cu privire la premierea anuală de „. C., ceea ce constituie motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Deși nu a invocat la fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune pentru ajutorul material de P. și de C., recurenta a arătat că, raportat la dispozițiile art. 283 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, acțiunea este prescrisă și cu privire la aceste drepturi.
6. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea tichetelor de masă pentru perioada
(...)-(...), excepție care în opinia recurentei este întemeiată, întrucât fiind drepturi solicitate în temeiul art. 81 din CCM le este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
7. Referitor la fondul cauzei s-a invocat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât salariul suplimentar s-a prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având învedere dispozițiile OUG 79/2008 recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-2009, aprobate prin acte normative, iar fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut, care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă s-a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele, respectiv să se constate că recurenta s- a aflat în imposibilitate financiară de a constitui fondul de salarii.
În subsidiar, s-a invocat că la acordarea salariului suplimentar instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 33 coroborate cu cele ale Anexei nr.6 din CCM, reluând motivele de recurs invocate de R. de T. F. de C. C., redate anterior.
8. S-a mai criticat că sentința recurată este lipsită de temei legal (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă) și în ceea ce privește acordarea premierii pentru Ziua Ceferiștilor, a ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009. a) Referitor la acordarea premierii pentru Ziua Ceferiștilor și a ajutorului material de P. pentru anul 2009 s-a arătat că în perioada (...)-(...) nu a existat contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, astfel încât nu există temei legal pentru acordarea acestor drepturi născute la data de (...), respectiv (...). b) În ceea ce privește ajutorul material de C. pentru anul 2009 s-a invocat că instanța de fond a ignorat faptul că în conformitate cu acordul dintre societate și reprezentanții salariaților, art. 69 din CCM 2009-2010 se aplică numai din (...).
9. S-a mai arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind acordarea tichetelor de masă, întrucât instanța de fond nu a solicitat reclamantului să precizeze perioada până la care solicită acest drept și a pronunțat astfel o hotărâre din care rezultă că acordarea tichetelor de masă se face sine die, chiar dacă nu ar mai fi prevăzute prin contracte colective de muncă.
Raportat la prevederile art. 1 alin. (2) din L. 1. acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație ex lege, ci doar o posibilitate, condiționată de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii, sens în care este și D. nr. 14/2008 pronunțată de Î. în soluționarea unui recurs în interesul legii.
10. Recurenta a arătat că instanța de fond instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, întrucât a admis integral acțiunea față de salariații J. A. și C. S. C., care nu erau menționați în tabelul cu membrii de sindicat pentru care s-a promovat acțiunea. Referitor la acești doi salariați s-a mai invocat faptul că J. A. a aderat la sindicat în data de (...) pentru o lună și a solicitat plata acelorași drepturi salariale în alte dosare ((...), (...)), iar C. S. C. a fost încadrat la R. C.-R. de V. C. începând cu (...), astfel încât nu poate beneficia de drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și S. „L. căi ferate";, recurs lacare ulterior a renunțat (f152).
În cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu de către N. L. și R. M., cereri care fiind depuse direct în recurs au fost respinse în temeiul art. 50 Cod procedură civilă în ședința publică din 17 ianuarie 2011, ca fiind tardiv formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de R. S. de T. F. de C. C. se constată că, așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate, în ședința publică din 28 iunie 2010 instanța de fond a dispus „disjungerea acțiunii formulate de reclamanții cu domiciliul în jud.C. față de acțiunea formulată de reclamanții cu domiciliul în alte județe";. Deși nu s-a indicat expres care sunt membrii de sindicat pentru care s-a disjuns acțiunea, în condițiile în care R. R. are domiciliul în Jud. B.-N., conform poziției nr. 801 din Tabelul cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea (fila 86 dosar fond), Curtea apreciază că acțiunea formulată de S. pentru aceasta a fost disjunsă și, ulterior, declinată competența teritorială de soluționare în favoarea T.ui B.-N., unde s-a format dosarul cu nr.(...) (citație fila 190 dosar recurs).
În consecință, dintr-o eroare numele membrei de sindicat R. R. a fost menționat în considerentele sentinței recurate întrucât acțiunea formulată în numele său a fost deja declinată la T. B.-N., motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, contrar celor invocate de recurentă, J. A. și C. S. C. figurează în Tabelul cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea (fila 111 dosar fond).
De asemenea, susținerile în sensul că J. A. a fost membră de sindicat numai în ianuarie 2010 pentru o perioadă de o lună nu au fost dovedite, deși în calitate de angajator recurenta avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii. În plus, Curtea apreciază că art. 28 alin. (2) din L. 54/2003 a sindicatelor nu condiționează dreptul organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție pentru recunoașterea unor drepturi în favoarea membrilor de sindicat de calitatea acestora de membrii pe întreaga perioadă pentru care se solicită drepturile. Din interpretarea dispoziției legale menționate anterior rezultă că singura condiție este acea de membru de sindicat la data promovării acțiunii.
Contrar celor invocate de recurentă, în condițiile în care în dosarele în care se susține că J. A. ar fi solicitat și drepturile din prezenta cauză, respectiv (...) și (...) nu s-au pronunțat hotărâri irevocabile, excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată. Pentru soluționarea unitară a pretențiilor solicitate de salariata menționată anterior, recurenta ar fi putut invoca la fondul cauzei excepția litispendenței în temeiul art. 163 Cod procedură civilă.
Constatând că C. S. C. a fost angajat la R. S. de T. F. de C. C. începând cu data de (...) (Adresa nr. 402/a/4/2009 - fila 51 dosar recurs), instanța de recurs apreciază că drepturile solicitate de acesta i se cuvin numai de la data dobândirii calității de salariat, astfel încât în mod eronat instanța de fond a obligat pârâții la plata salariului suplimentar pentru anii 2007 și 2008 pentru membrul de sindicat menționat anterior.
În mod similar, instanța de fond a obligat pârâții la plata salariului suplimentar pentru anul 2007 pentru alți membrii de sindicat care au încheiat contracte individuale de muncă cu recurenta-pârâtă în anul 2008. Astfel, conform actelor depuse de recurentă, necontestate de intimat, M. P. E. a fost angajată în (...) (fila 59), C. C. A. a fost angajată în (...) (fila 60), I. G. A. a fost angajat în (...) (fila 61), U. F. M. a fost angajată în (...) (fila 62), C. M. a fost angajat în (...) (fila 63), T. V. a fost angajată în (...) (fila 64), M. O. A. a fost angajat în (...) (fila 66-67).
De asemenea, întrucât conform art. 32 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 salariul suplimentar se acordă pentru activitatea desfășurată în cursul anului calendaristic, Curtea apreciază că membrii de sindicat M. P. E., C. C. A., I. G. A., U. F. M., C. M., T. V., M. O.
A. au dreptul al salariul suplimentar aferent anului 2008 proporțional cu perioada lucrată.
Întrucât D. P. T. G. a fost angajat în (...) (fila 65 ), pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în mod eronat instanța de fond a dispus obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2009.
Deoarece art. 32 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 condiționează acordarea salariului suplimentar de activitatea desfășurată efectiv în cursul anului calendaristic, iar suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator (art.
50 alin. 2 din Codul muncii), susținerile recurentei în sensul că salariații care au avut suspendate contractele individuale de muncă nu sunt îndreptățiți la acordarea salariului suplimentar, sunt întemeiate.
Astfel, conform înscrisurilor depuse în cauză următoarele salariate au avut contractele individuale de muncă suspendate pe durata concediului pentru creșterea copilului (art. 51 lit.a din Codul muncii): M. N. în perioada (...)-(...) (fila 71), B. V. L. în perioada (...)-(...) (filele 72-73), B. M. în perioada (...)-(...) (fila 74 ), S. D. L. în perioada (...)-(...) (fila 75),), B. I. M. în perioada (...)-(...) (fila 78), M. Nas E. în perioada (...)-(...) (fila 79), O. R. în perioada (...)- (...) (fila 82), P. M. în perioada (...)-(...) (fila 83).
Contrar celor invocate de recurente, conform actelor depuse de acestea membra de sindicat G. V. a avut contractul individual de muncă suspendat în perioada (...)-(...), nu în perioada (...)-(...) (filele 68-70 ).
Referitor la . de sindicat F. V. se constată că deși inițial contractul său individual de muncă a fost suspendat în perioada (...)-(...) (fila 76), ca urmare a solicitării salariatei suspendarea a încetat la data de (...) (fila 77).
De asemenea, conform Adresei nr. 401/a/8/2006 emisă de recurenta
R. de T. F. de C. C. (fila 84) membra de sindicat P. M. S. a avut contractul individual de muncă suspendat în perioada (...)-(...) și nu în (...)-(...), cum eronat susțin recurentele.
Din Adresa nr. 401/a/450/2007 emisă de recurenta R. de T. F. de C. C.
(fila 85), contractul individual de muncă al membrei de sindicat C. C. a fost suspendat începând cu (...) și nu de la începutul anului 2007, cum au invocat recurentele.
Susținerile din recursuri în sensul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile pct.2 din A. 6 a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 (anexă care prevede criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar) sunt întemeiate.
Astfel, conform acestei dispoziții „De salariul suplimentar nu beneficiază salariații cărora, în perioada aferentă acordării acestuia, li s-a aplicat una dintre următoarele sancțiuni:
- retrogradarea în funcție cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile (art. 264(1) lit.c din L. nr.53-2003 / Codul muncii);
- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă (art. 264(1) lit. f din L. nr.53/2003- Codul muncii);
- retragerea disciplinară, pe o perioadă de 1 - 6 luni din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeași sau în altă localitate (art.
42 pct. 1 lit. a din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi);
- înlocuirea disciplinară din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea în altă muncă corespunzătoare pregătirii profesionale înaceeași sau în altă localitate (art. 42 pct. 1 lit. b din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi);
- salariaților care, în cursul anului calendaristic respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tură;
- salariații cărora în cursul anului calendaristic respectiv li s-au aplicat repetat sau cumulat sancțiunile: a) retragerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% (art. 264(1) lit.d din L. nr.53/2003 - Codul muncii); b) reducerea salariului de bază și/sau, după caz a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% (art. 264(1) lit.e din L. nr.53/2003 - Codul muncii";.
Astfel, conform deciziilor de sancționare depuse în cauză următorilor membrii de sindicat li s-au aplicat sancțiunile disciplinare menționate în pct.2 din A. 6 a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2. M. S. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile
401/c/167/2007 și 401/c/772/2007 filele 86 și 87), P. G. R. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/398/2007 și 401/c/173/2007 filele 88 și 89), V. G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o lună
(Deciziile 401/c/11/2007 și 401/c/766/2007 filele 90 și 91), B. M. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/176/2009 și
401/c/185/2009 filele 92 și 93), I. M. A. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună (Deciziile 401/c/18/2009 și 401/c/629/2009 filele 94 și 95), T. P. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile 401/c/172/2008 și 401/c/748/2008 filele 96 și 97 ), L. G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/46/2009 și 401/c/303/2009 filele 98 și 99), C. G. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe două luni, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/700/2007 și 401/c/804/2007 filele 100 și 101), C. M. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe două luni (Deciziile 401/c/209/2007 și 401/c/712/2007 filele 102 și 103), T. A. V. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o lună și o sancțiune de retrogradare în funcția de manevrant vagoane I pe o durată de 60 de zile
(Deciziile 401/c/11/2007 , 401/c/766/2007 și 401/c/204/2009 filele 104-
106), M. I. C. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 10% pe o lună (Deciziile
401/c/474/2008 și 401/c/548/2008 filele 107-108 ), Satmar G. două sancțiuni de reducere a salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/278/2008 și 401/c/592/2008 filele 110-111), B. V. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe 2 luni, o sancțiune cu reducerea salariului cu
10% pe 3 luni și o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună
(Deciziile 401/c/595/2009, 401/c/616/2009 și 401/c/619/2009 filele 112-
114), B. I. L. două sancțiuni de reducere a salariului cu 5 % pe o lună
(Deciziile 401/c/206/2007 și 401/c/366/2007 filele 115-116), P. V. I. trei sancțiuni cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 10% pe o lună (Deciziile 401/c/365/2007,
401/c/401/2007, 401/c/157/2008 și 401/c/158/2008 filele 117-120), B. P. două sancțiuni cu reducerea salariului cu 5% pe o lună, respectiv două sancțiuni cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/149/2007, 401/c/510/2007, 401/c/20/2008 și 401/c/175/2008 filele 121-124 ), A. M. trei sancțiuni cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună (Deciziile
401/c/469/2007, 401/c/268/2008, 401/c/236/2008 și 401/c/805/2007filele 125-128 ), I. D. o sancțiune de retrogradare în funcția de informator călători pe o durată de 60 de zile (D. 401/c/669/2009 fila 129), T. L. C. o sancțiune de retrogradare în funcția de vânzător bilete pe o durată de 30 de zile, respectiv una de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile
401/c/541/2009 și 401/c/642/2009 filele 130-131), V. N. o sancțiune de suspendare a contractului individual de muncă pe o durată de 10 zile, respectiv de retrogradare în funcția de manevrant vagoane pe o durată de 60 de zile (Deciziile 401/c/783/2007 și 401/c/187/2007 filele 132-133), M. C. două sancțiuni de retrogradare în funcția de manevrant vagoane I pe o durată de 60 de zile, respectiv o reducere a salariului cu 10 % pe două luni (Deciziile
4., 401/c/646/2009 și 401/c/759/2009 filele 134-136), B. D. o sancțiune cu reducerea salariului cu 10 % pe trei luni, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/1139/2007 și 401/c/118/2007 filele 137-138), F. G. două sancțiuni cu reducerea salariului cu 10 % pe o lună, respectiv pe trei luni și două sancțiuni de reducere a salariului cu 5% pe o lună (Deciziile 401/c/8/2008, 401/c/612/2008, 401/c/364/2009 și
401/c/553/2009 filele 139-142), M. F. o sancțiune de retrogradare în funcția de manevrant vagoane pe o durată de 60 de zile (D. 401/c/172/2008 fila 143), P. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 10% pe o lună (Deciziile
401/c/710/2008 și 401/c/508/2008 filele 145-146), M. L. o sancțiune cu reducerea salariului cu 5 % pe o lună, respectiv o sancțiune de reducere a salariului cu 10% pe o lună (Deciziile 401/c/23/2008 și 401/c/9/2008 filele
147-148).
Contrar celor invocate de recurente Curtea constată că sancțiunea de retrogradare în funcția de manevrant vagoane I i-a fost aplicată membrului de sindicat M. C. în anul 2006 prin D. nr. 4., astfel încât această sancțiune nu poate determina neacordarea salariului suplimentar aferent anului 2007.
Referitor la recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA serețin următoarele:
1. Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.3 Cod procedură civilă a fost analizat în cadrul recursului declarat de R. S. de T. F. de C. C. și pentru considerentele expuse anterior este apreciat ca fiind nefondat.
2. Conform principiului oralității consacrat de dispozițiile art. 127 Cod procedură civilă instanța are obligația să dea cuvântul părților pentru a-și susține oral pretențiile sau apărările, de a da explicații, de a propune probe și a formula concluzii cu privire la toate împrejurările de fapt și de drept ale litigiului. Acest principiu presupune ca partea să fie prezentă, iar instanța să nu îi dea cuvântul.
În condițiile în care chiar recurenta a arătat că nu a fost prezentă în instanță în data de (...) (data pronunțării hotărârii), în mod evident principiul oralității nu a fost încălcat.
De asemenea, conform art. 156 Cod procedură civilă „. va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise";.
Recurenta nu a solicitat prin completarea la întâmpinare depusă în data de 25 iunie 2010 (fila 464-465 dosar fond) amânarea judecății cauzei la termenul din 28 iunie 2010 sau amânarea pronunțării, astfel încât instanța nu avea obligația de a amâna pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, iar dreptul la apărare al recurentei a fost respectat.
3. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA, se reține că deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 22 alin 1 din HG nr. 581/1998 potrivit cărora
:"; C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al
M. Finanțelor."; De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG
584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din L. 31/1990. În plus, conform art.6 pct.10 din același act normativ
S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
4-6. Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar, a premierii anuale de „. C., a ajutorului material de P.
și de C., respectiv a tichetelor de masă se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
7. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din
Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG 79/2001 și OUG 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurenta nu a probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art.21 din Contractele colective de muncă invocate în cauză, și-a asumat această îndatorire,de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Motivele de recurs invocate în subsidiar referitoare la nerespectarea de către instanța de fond a criteriilor prevăzute de A. 6 din Contractul colectiv de muncă sunt similare cu cele invocate de R. de T. F. de C. C. și pentru considerentele menționate anterior sunt apreciate ca fiind parțial fondate.
8. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la acordarea greșită a premierii pentru Ziua Ceferiștilor ((...)) și ajutorului material de P. ((...)) aferente anului 2009 este întemeiat.
Astfel, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-
2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr.1625/(...) (fila
176), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării. Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...) (filele 177-182), iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...) (filele 183-186).
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr.2572/(...) (fila 169), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării.
Susținerile recurentei în sensul că în perioada (...)-(...) nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății sunt corecte, iar acordarea celor două drepturi în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate s-a făcut în mod nelegal de către instanța de fond.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de C. pentru anul
2009, contrar celor invocate de recurentă conform art. 69 lit.a) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009-2010 cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau la data acordării ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an. În perioada (...) - (...) aceste prevederi nu se aplică, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011";.
Drept urmare, pentru anul 2009 ajutorul material de C. nu a fost suspendat conform art. 246 din Codul muncii, iar instanța de fond în mod corect a obligat pârâtele la plata lui în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de recurent.
9. Criticile hotărârii instanței de fond referitoare la acordarea tichetelor de masă sunt întemeiate.
Astfel, art. 81 din Contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2007-2008 și 2009-2010 prevede „Acordarea a câte un tichet de masă pe zi pe angajat începând cu drepturile lunii noiembrie 2007, conform prevederilor legale";.
Conform art. 1 alin. (2) din L. 1. „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Drept urmare, întrucât în bugetul de venituri și cheltuieli al C. pe anul
2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010
(aprobat prin HG 3.) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că instanța de fond a obligat pârâtele la plata tichetelor demasă începând cu luna aprilie 2009 interpretând greșit dispozițiile legale menționate anterior, în cauză fiind incident și sub acest aspect motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
10. Criticile hotărârii instanței de fond cu privire la membrii de sindicat J. A. și C. S. au fost analizate în cadrul motivului al doilea din recursul declarat de pârâta R. S. de T. F. de C. C. și pentru considerentele expuse anterior sunt apreciate ca fiind parțial fondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâtele R. S. de T. F. de C. C. și S. N. de T. F. de C. C. C. SA împotriva sentinței civile nr. 2339 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă se va lua act că recurentul- reclamant S. L. Căi F. C. a renunțat la recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtele R. S. de T. F. de C. C. și S. N. de T. F. de C. C. C. SA împotriva sentinței civile nr. 2339 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T.
F. de C. C. C. SA.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat : R. M., M. M., T. E., S. M., M. E., M. L., T. A., T. D. L., B. E., R. A. L., L. B., C. I., S. C. V., C. I. S., D. H. I., C. D. L., O. M., O. D., B. G., F. S., R. O. P., D. G. D., R. I., T. N., T. O., B. O. I., C. S., B. M., B. F. L., S. D. R., L. G. R., P. I. C., D. M., B. M. S., A. O., F. S. I., B. D. F., B. N., S. L. D., R. C. F., T. V., Ona A. S., D. A. B., A. M., B. M., D. M., P. M., A. M., L. D. C., M. D., G. Ana, B. S. C., Roman M., P. M. G., G. L., I. D. A., M. N. L., M. M., M. O. M., M. I. E., B. A. M., I. M., P. A. M., B. N. M., A. S., G. M. V., Bar M., V. S., N. D., P. D., M. I., B. E., M. F., V. A., P. C., B. N., O. M., I. C. Ș., M. C. V., G. C. A., D. M., A. S., C. C., P. C., S. D., M. M., T. V., F. M., Vas I. R., S. I., P. P., Z. D., H. A., R. S., F. L. C., H. S., M. E., P. A. V., D. D., M. I., F. O. M., V. L., B. V., T. S. H., M. M. N., K. F., P. D., H. V., I. I., C. N., Roman S. P., N. E., H. M., M. M. E., T. M. S.,G. T., P. I., B. I., S. S., P. S., G. G. V., V. C., F. M. C., P. V., B. E. R., P. A., T. A., M. I., V. I. A., B. Ana, S. M., C. M., C. M., F. M., M. M., V. M., C. F., P. A., N. T. M., G. C., D. G., P. V., S. I., L. D. F., C. T. I., B. M. E., C. V., S. I. D., C. E., J. N. N., R. P. S., P. M. G. S., F. Kis F. I., P. M. C., S. F., S. A., B. A. D., M. R. V., C. Ana, P. -., C. S. L., T. M., P. Ana E., U. I., V. S. C., M. M., C. F., P. E. M., V. V., G. L., T. D. L., C. A., P. I., P. E., B. P., M. I., T. I., N. G., R. I., M. I., R. M., S. F., M. A., M. A., M. T., M. D., B. S., S. V. R., R. D., T. D., G. M. C., M. dorin, A. P. E., Almasan G., Cedrechi V. Relu, Marcu V., N. Martin, M. M., G. P., S. I., S. M. S., M. G., C. C., M.ica C., Vomir E., Orlatean R., M. M., Tosa M., T. L., Sancrăian L., I. Tamara, R. A.sia, Becan L., Soporan A., C. D., Coca L., P.anu M., Antal E., Mocan M., Lupu R., Cisan Lucretia L., Saplacan Lavinia, Contras V., Sîrb Dumitru, Coroi G., R. V., Brudasca I., G. Beniamin, P. A., Blenche Stelica, H.h I., Becichi L., Szentes A., Ghiran F., Kovacs A., Pute O., Timis V., C. R., Szalontai Arpad, Szentes M. V., Astalus A. Iosif, Antal C., Bolca M., Utiu I., Bidian O. I., Zare Dumitru, Balogh A., P. N., M. V., C. I., Man B.el, M. T., Hoza S., R. P., Reman A., Nas Valer, N.a M., Negrea M. V., P. I. C., M. David C., Balas M., Borla L., Ivanescu M., N. Zsuzsa E., Ghic I., Opris A. M., Sicoie D., Pap M.cuta,
Sumandea Laza M., Achim S., C. E., Bîndilă D., Pintilie V., U. Vita, M. M., Dumitru M., P. L., P. V.nia, D. M., C. Nita, Kristof E., Ignat A. D., M. C. F., Dragan S. L., P. S., Colcer V., B. L., Zotica E., Bosca M., T. Al. Iboika, M. C., Iakab C., Busuioc P. M., M. L., Iova M. C., Bolca L., Banias F., Ivan I. L., Firtes N. C., Marc C. I., Bodis Iulia, Fodor C., Utiu L., N. P., R. E., J. C. D. I., Saplacar Lavinia, Tecar D., Pertiu I., Andro V.a, L. M., Laze M., B. D. Voronica, J. A., Szekely A. Erika și M. L. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA B. și R. DE T. F. DE C. și în consecință, obligă pârâtele să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat C. S. C. și D. P. T. G. și în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anului 2009 proporțional cu perioada lucrată.
Respinge petitele formulate de reclamant pentru membrii de sindicat C.
S. C. și D. P. T. G. pentru plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și
2008.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat M. P. E., C. C. A., I. G. A., U. F. M., C. M., T. V., M. O. A. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anului 2008 proporțional cu perioada lucrată.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrii de sindicat M. P. E., C. C. A., I. G. A., U. F. M., C. M., T. V., M. O. A. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2007.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat M. N., B. M., S. D. L., B. I. M., M. Nas E., O. R., P. M., G. V., F. V., P. M. S. și C. C. și, în consecință, obligă pârâții la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009 în raport de perioada în care angajații și-au desfășurat efectiv activitatea.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membra de sindicat B. V. L. și, în consecință, obligă pârâții la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007-2008 în raport de perioada în care angajata și-a desfășurat efectiv activitatea.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membra de sindicat B. V.
L. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2009.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat M. S., P. G. R., V. G., C. G., C. M., B. I. L., V. N. și B. D. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrii de sindicat M. S., P. G. R., V. G., C. G., C. M., B. I. L., V. N. și B. D. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2007.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat T. P., M. I. C., S. G., M. F., P. L., M. L. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anilor 2007 și
2009.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrii de sindicat T. P., M. I. C., S. G., M. F., P. L., M. L. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2008.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat P. V. I., B. P., A. M. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anului 2009.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrii de sindicat P. V. I., B. P., A. M. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2007 și
2008.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrii de sindicat B. M., I. M. A., L. G., B. V. L., I. D., T. L. C. M. C. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anilor 2007 și 2008.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrii de sindicat B.
M., I. M. A., L. G., B. V. L., I. D., T. L. C. M. C. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2009.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrul de sindicat F. G. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anului 2007.
Respinge petitul formulat de reclamant pentru membrul de sindicat F. G. pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2008 și 2009.
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. Căi F. C., pentru membrul de sindicat T. A. V. și, în consecință, obligă pârâtele să plătească acestora salariul suplimentar aferent anului 2008.
Respinge petitele formulate de reclamant pentru membrul de sindicat T.
A. V. pentru plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2009.
Obligă pârâții la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat menționat anterior a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorii de C.
2009.
Respinge petitele formulate de reclamant pentru toți membrii de sindicat menționați anterior având ca obiect plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorii de P. 2009, a premiului acordat de ziua feroviarului pe anul 2009 și a contravalorii tichetelor de masă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Ia act că recurentul-reclamant S. L. Căi F. C. a renunțat la recursul declarat în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER A. B.
Red DL
2 ex (...)
| ← Decizia civilă nr. 1297/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4828/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
