Decizia civilă nr. 1297/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1297/R/2011
Ședința publică din data de 07 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă R. M. L. împotriva sentinței civile nr. 3046 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. C. DE APĂ A. SA T., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 aprilie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3046 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins contestația formulată de către contestatoarea R. M. L. în contradictoriu cu intimata S. C. DE APĂ A. S. T., având ca obiect un litigiu de muncă.
Contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin decizia nr. 2900/(...) pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă a reclamantei nr. 1139/(...), în temeiul art.61 lit.a, art.264 alin.1 din Codul muncii, al art.83 alin.1 lit.a și alin.2 din Regulamentul intern.
Potrivia disp.art.268 alin.2 din C.muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare sunt cuprinse în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept al aplicării sancțiunii, instanța competentă și termenul în care decizia poate fi contestată.
În cuprinsul deciziei s-a reținut că reclamanta, angajată a pârâtei pe postul de economist, a produs întârzieri și disfuncționalități în desfășurarea activității companiei, fapta sa constând în nepredarea la timp către magazie a bonurilor de consum și, de asemenea, în întocmirea greșită a situațiilor de materiale. S-a reținut că astfel, reclamanta a îndeplinit în mod necorespunzător sarcinile sale de serviciu și dispozițiile primite de la șeful acesteia.
S-a mai reținut în decizie că aspectele declarate de către reclamantă în nota explicativă nu corespund realității, fiind infirmate de către salariații cu care aceasta cooperează în activitatea curentă, realizată conform fișei postului.
Prin urmare, decizia este emisă cu respectarea prevederilor art. 268 alin.
2 din Codul muncii, decizia fiind motivată, faptele fiind clar descrise, din decizie rezultând că stabilirea faptelor s-a întemeiat pe probe, fiind audiată atât reclamanta cât și ceilalți salariați cu care aceasta colaborează în procesul muncii.
În cuprinsul deciziei s-a procedat la înlăturarea motivată a apărărilor reclamantei, astfel că este neîntemeiată critica reclamantei vizând modul explicit și clar de înlăturare a apărărilor formulate.
S-au respectat și dispozițiile art. 267 al. 2 din Codul muncii. Astfel, în vederea desfășurării cercetării disciplinare, reclamanta a fost convocată în scris, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii comisia disciplinară fiind numită prin dec.nr. 2344/(...) a pârâtei.
În ceea ce privește temeinicia măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantei, instanța a constatat că există probe temeinice care justifică măsura încetării raportului de muncă, vinovăția reclamantei fiind dovedită.
Reclamanta, în calitate de economist, astfel cum reiese din fișa postului, avea obligația de a înregistra documente, de a înregistra și transmite informații. Concret, astfel cum reiese din probele administrate, avea obligația de a primi și înregistra înscrisurile care cuprindeau necesarul de materiale pentru echipele de muncitori, de a emite bonurile de consum și de a le preda serviciului de contabilitate, întocmind totodată referate de aprovizionare pe care le înainta magaziei în vederea eliberării materialelor.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, persoane care colaborau cu reclamanta în cadrul societății pârâte, reiese că reclamanta era dezorganizată
și nu își îndeplinea corespunzător atribuțiile de a întocmi și preda în termen util serviciului de contabilitate și magaziei bonurile de comandă și referatele. În consecință, se produceau întârzieri în activitatea echipelor operative, nefiind eliberate la timp materialele necesare efectuării branșamentelor și celorlalte lucrări desfășurate de către pârâtă. Din culpa reclamantei s-au produs întârzieri și în activitatea biroului de contabilitate, astfel cum se arată în declarația martorei B. S., acest birou fiind în imposibilitatea de a întocmi bilanțul lunar, iar angajații fiind obligați să lucreze peste programul legal de lucru.
Din probele administrate reiese că în data de (...), reclamanta a îndeplinit în mod defectuos bonurile de consum privind materialele necesare pentru două imobile situate în T., str. M. V. bl. G30 respectiv strada M., întocmind un singur bon în loc de două, determinând astfel transportarea materialelor necesare lucrării de pe strada M. pe strada M. V. și întârzierea lucrărilor la care se angajase societatea pârâtă.
Prin urmare, reclamanta a încălcat prevederile art. 83 al. 1 lit. a) din
Regulamentul intern al pârâtei, potrivit cărora constituie abatere disciplinară neglijența în serviciu, definită ca încălcarea din culpă a unei, îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a constatat o tulburare bunului mers al companiei sau a unei structuri a acesteia, sau o pagubă patrimoniului acesteia, ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane." Conform art. 83 al. 2 din Regulamentul intern, abaterile grave sunt cele care prin modul de săvârșire, consecințele produse, gradul de vinovăție, au afectat în mod deosebit procesul de muncă, prin încălcarea gravă a obligațiilor de serviciu.
Reclamantei i-au mai fost aplicate sancțiuni disciplinare pentru modul defectuos de executare a sarcinilor de serviciu (transmiterea de date eronate către biroul financiar-contabilitate) și pentru nerespectarea termenelor de efectuare a decontărilor și de înaintare a bonurilor de consum către biroul de contabilitate, constatându-se întârzieri de luni de zile în îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu.
Reclamanta a fost sancționată cu avertisment prin dec.nr. 3963/(...) , iar prin dec. nr. 9331/(...) i-a fost aplicată sancțiunea reducerii cu 5% a salariului de bază, pe durată de o lună.
Faptele au fost comise de către reclamantă din culpă, iar urmarea produsă în mod direct a constat în tulburarea gravă a activității pârâtei.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul art. 268 alin.2, art. 267 din Codul muncii, instanța a respins contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. M. L. solicitând admiterea recursului cu constatarea nulității deciziei nr.2900/2010 și admiterea cererii de reîncadrare a reclamatei.
În motivarea recursului critica hotărârea instanței de fond, care s-a mărginit să enumere doar elementele obligatorii pe care o decizie de sancționare trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea nulității .
Deși a arătat că descrierea faptei este, în mod voit, lapidara, fără încadrare în timp, fără a preciza/releva vinovăția reclamantei și încadrând fapta în doua prevederi ale Regulamentului Intern - care prevăd doua situații complet diferite - cu sancțiuni diferite -, instanța, în baza rolului sau activ pentru cercetarea adevărului - nu s-a mărginit decât să afirme, in mod formal ca decizia de sancționare este legal formulata si , ca atare , nu poate fi anulata.
Pe fondul cauzei instanța a reținut ca măsura desfacerii CIM este temeinica, considerând ca sunt suficiente probe care să justifice măsura sancționatoare aplicată. Instanța însă a reținut, în mod trunchiat, probele depuse la dosarul cauzei. Nu a analizat întregul material administrat în probațiune, reținând doar unele declarații de martor și pe acestea nu în întregimea lor. Nu a reținut că s-au administrat și alte probe, care conduceau la contrariul celor reținute de care aceasta, limitându-se la a lua in considerare doar anumite elemente, fără însă să arate care este motivul pentru care au fost înlăturate celelalte probe administrate, respectiv : răspunsurile la interogatorii, fișa postului, referatul care sta la baza începerii anchetei disciplinare, care s-a descoperit, ulterior, că are data modificată, fișa de evaluare a salariatului, răspunsurile acestuia la cercetarea disciplinara, chiar declarațiile martorilor, în totalitatea lor.
Sub aspectul faptei sancționate instanța a reținut ca reclamanta " avea obligația de a înregistra documente, de a înregistra și transmite informații, în concret , de a înregistra înscrisuri care cuprindeau necesarul de materiale de consum și de a le preda serviciului de contabilitate, întocmind și referate de aprovizionare pe care le înainta magaziei în vederea eliberării materialelor". In aprecierea acestor sarcini de serviciu instanța de fond analizează doar declarațiile de martori și, lapidar, fișa postului , fără să analizeze, în concret, sarcinile de serviciu precizate în fișa postului, care nu indica termene, răspunsul la interogatoriu al pârâtei, care arată că nu are stabilite astfel de termene pentru efectuarea unor lucrări, depoziția martorului care întărește susținerea că nu există astfel de termene, care să fi fost încălcate, cu vinovăție, de către reclamantă și în legătură cu activitatea sa.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța de fond nu a reținut și faptul că nu s-a făcut dovada că bonurile de consum ar fi fostîntocmite poate și greșit, trecându-i în sarcina activități de care ea nu era responsabila, fiind , de altfel, singura salariata sancționata drastic de către pârâta .
P. nu a făcut dovada existenței a doua referate, ori sarcina probei îi aparține, în baza cărora reclamanta ar fi trebuit să întocmească două tipuri de materiale de consum . Nici martorii nu-și aduc aminte despre unul sau două referate. Existența, în timp, a mai multe bonuri de consum nu probează prin ea însăși culpa salariatei: Aceasta întocmea bonurile la cererea echipei de lucru P. nu face dovada că ar fi existat doua cereri distincte ori una singura. Martorii atesta faptul că se puteau scoate materiale din magazie și fără bon, ulterior fiind întocmite scriptele necesare.
In ceea ce privește acuza reținuta de către pârâta în decizia de sancționare ca ar fi fost transmite cu întârziere unele înscrisuri, nu s-a putut face proba acestei fapte , instanța trecând peste acest aspect, fără să îl menționeze în vreun fel.
Instanța de fond era investită să analizeze, în concret situația, nu să aprecieze, cu titlu general, anumite aspecte ale activității părților.
În ceea ce privește bonurile de consum au fost apreciate ca fiind întocmite greșit, în mod subiectiv, nefiind probat că ar fi exista 2 referate pentru a se întocmi 2 astfel de bonuri. F. ca acestea au fost emise, raportat în timp, în data de 13.01 și în (...) nu fac dovada culpei salariatei, ci eventual doar a celor care i-au solicitat aceste bonuri.
Martorii au atestat ca nu salariata este aceea care dispune emiterea bonurilor ci este aceea care le emite doar la cererea echipelor de lucru .
Referitor la dispoziția de montare contor martorii atesta că reclamanta nu avea în sarcină de serviciu semnarea acestora, așa cum de altfel rezultă și din fișa postului .
Așa cum rezulta și din referatul care a stat la baza începerii anchetei disciplinare, șeful ierarhic superior aprecia ca pentru anumite aspecte s-ar impune schimbarea locului de muncă, pe motivul necorespunderii profesionale, propunere cu care și șeful Biroului resurse umane a fost de acord.
Raportat la aprecierile instanței ca urmare a îndeplinirii defectuoase a bonurilor de consum, determinând transportarea unor materiale în mod eronat la alte puncte de lucru, prin aceasta producând o pagubă adusă societății ori a bunului mers al acesteia, acestea sunt doar aprecieri formale, fiind clar combătute de materialul probator administrat în cauză. Instanța judecătoreasca trebuie să aibă în vedere aspectele relevante ce reies din actele depuse de către pârâta ca anexa la răspunsul la interogatoriu și pe care instanța nu le-a cercetat.
Nici aspectul privind încadrarea în drept a faptelor culpabile, săvârșite în legătură cu munca reclamantei, nu a fost cercetat , decât formal, de către instanța de fond.
Sub aspectul redimensionării sancțiunii, raportat la faptele săvârșite, instanța nu a mai considerat necesar să lămurească motivul înlăturării acestei posibilități deși era îndrituită, în subsidiar să se pronunțe și asupra acestei cereri .
P. SC C. DE APĂ A. SA T. prin întâmpinare (f.14-23) a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curteadeliberând reține că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuie să cuprindă în primul rând descrierea faptei.
Aceste element, deosebit de important, reprezintă o cerință de sine stătătoare diferită de încadrarea în fapt și în drept, necesară pentru a se asigura premisa unei apărări reale a salariatului.
Legiuitorul folosește termenul de „., ceea ce presupune prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul raporturilor de muncă, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinară.
Ca atare, o simplă enunțare nu este suficientă pentru acoperirea intenție legiuitorului, ci din modul de descriere a faptei trebuie să rezulte în mod concret acțiunea săvârșită de salariat, circumstanțele producerii sale și, în fine, toate elementele necesare pentru a creiona o imagine suficient de detaliata a faptei pentru ca atât salariatul, cât și instanța de judecată să poată avea o imagine exactă a faptei imputate.
Analizând decizia contestată Curtea constată că descrierea faptei constă într-un enunț lapidar și anume „ nepredarea la timp a bonurilor de consum
precum și întocmirea greșită a situațiilor de materiale ";.
Această relatare este insuficientă, în lipsa unor alte elemente fiind imposibil a se stabili care este semnificației faptei,ce bonuri, în ce număr și mai ales când nu au fost predate la timp, despre ce situație de materiale este vorba, în ce a constat greșeala și ce consecințe concrete au avut faptele imputate.
Lipsa precizării concrete în cuprinsul deciziei a faptei imputate face imposibil de verificat și modul în care a fost efectuată cercetarea prealabilă, lipsind reclamanta de posibilitatea unei apărări eficiente.
În nota explicativa ce a fost ceruta reclamantei, (fila 29 dosar fond) sunt cuprinse cinci întrebări, fără a se putea stabili cu certitudine relevanța acestora în raport de faptele imputate, ce au constituit temeiul sancționării disciplinare.
Întrebarea nr. 1 are un caracter generic. Întrebarea nr. 2 privește o faptă concretă, referitoare la dispozițiile de montare a unor apometre, această faptă nu este însă cuprinsă în decizia de sancționare. A treia întrebare pare a avea legătură cu faptele imputate, referindu-se la bonurile de consum, însă nu rezultă imputarea unei întârzieri concrete, ci o modalitatea defectuoasă de întocmire, ce a necesitat refacerea lor.
Nici întrebarea nr. 4 nu are un caracter concret, privind o anumită listă de materiale care ar fi fost pierdută și a reapărut după trei zile. În decizie însă se reține întocmirea greșită a situațiilor de materiale, astfel încât față de descrierea generică al faptei și întrebarea concretă vizând lipsa unei liste de materiale nu se poate face o legătură certă, ci eventual o presupunere nepermisă față de dispozițiile exprese și imperative ale codului muncii.
Întrebările 5 și 6 au și ele un caracter general, fiind irelevante față de faptele imputate.
Astfel, față de cele de mai sus, se constată incorecta aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 63 alin. 1 Codul muncii ce stipulează:
„Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod";, iar art. 76 Codul muncii stabilește dincolo de orice dubiu că acea concediere „dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută";, fiind evident că sancțiunea lovește concediereadispusă cu încălcarea oricăreia din etapele procedurii stabilite de lege, nediferențiat, tocmai datorită caracterului grav al măsurii, care este imperios necesar să urmeze pașii prescriși de legiuitor pentru a nu lăsa loc de arbitrar și abuz.
Or, dincolo de nesocotirea imperativului descrierii faptei în cuprinsul deciziei de sancționare, echivocul generat de modul de desfășurarea a cercetării prealabile pune sub semnul întrebării caracterul efectiv al acestei proceduri.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază superfluu a mai analiza celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie, sancțiunea prevăzută de legiuitor pentru încălcarea normelor amintite fiind nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., Curtea urmează a admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanta R., în contradictoriu cu pârâta SC C. DE APĂ A. SA . Va anula Decizia numărul
2900/(...) emisă de pârâtă și va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
În temeiul art. 78 Codul muncii,, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de
(...) până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei intimate, o va obliga să plătească recurentei suma de 1785 lei, cheltuieli de judecată în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta R. M. L. împotriva sentinței civile numărul 3046 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...) pe care o modifică în întregime și în consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta R., în contradictoriu cu pârâta SC C. DE APĂ A. SA , anulează Decizia numărul 2900/(...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii. Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) până la reintegrarea efectivă.
Obligă pe intimata SC C. DE APĂ A. SA să plătească recurentei suma de
1785 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. L. D.
GREFIER A. B.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 3622/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 845/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
