Decizia civilă nr. 4828/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4828/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr. 2697 din 26 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe intimata S. R. H. R. S., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A, asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. în data de (...), reclamantul A. C. a solicitat instanței să o oblige pe pârâta S. R. H. R. S. să anuleze D. nr.
1883/(...), prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 din C. Muncii, să se dispună anularea înștiințării nr. 933/(...), reintegrarea sa pe postul deținut anterior acela de manager al D. de carne - D. manager meat (F. S.) și să fie obligată pârâta să-i achite drepturile salariale cuvenite, majorate, actualizate și indexate de la data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că i s-a desfăcut contractul individual de muncă în mod nelegal deoarece se afla în concediu medical, încălcându-se prev.art. 60 alin.l lit.a și art. 50 lit.b din C. M.
Acesta mai arată că măsura desfacerii contractului individual de muncă a constituit un act abuziv deoarece între el și pârâtă există pe rolul T. C. un litigiu, având ca obiect cererea sa prin care a solicitat recunoașterea accidentului rutier pe care l-a suferit în data de (...), în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca fiind accident de muncă.
Contestația este motivată în drept pe disp.art. 65, art. 74-78 din C.
Muncii, art. 962, art. 963 și art. 966 din C. civil.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 din C. Muncii, iar postul ocupat de către acesta nu a fost angajată o altă persoană.
Aceasta mai arată că aplicarea măsurii de concediere individuală s-a realizat cu respectarea tuturor condițiilor legale cuprinse în disp.art. 65 alin.1 din C. Muncii, acestuia i s-a acordat preavizul de 20 zile lucrătoare și i s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite ca urmare prestării activității.
Apoi, deși reclamantul a fost concediat cu îndeplinirea prevederilor legale, la data de (...) când s-a emis D. nr. 1883/(...), reclamantul a prezentat Certificatul medical seria CCMB nr. 0812282 pentru perioada 11-(...), certificat medical care, conform legii, suspendă de drept durata termenului de preaviz, motiv pentru care a emis D. nr. 683/(...) prin care concedierea individuală a reclamantului urma să se producă începând cu data de (...).
În drept sunt invocate prevederile art. 73, art. 65, art. 68, art. 55 lit.c, art. 58 alin.2 și art. 269 din C. Muncii și art. 68 alin.2 și alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2009-2010.
Prin sentința civilă nr. 2697 din (...) a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin D. nr.1883/(...), reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin.l din C. M. Acestuia i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei.
Pe perioada preavizului, reclamantul a prezentat Certificatul de concediu medical seria CCMAC nr. 0812282 pentru intervalul 11-(...), situație în care s-a suspendat de drept perioada de preaviz și s-a emis D. nr.683/(...) cu același conținut ca prima decizie însă care a modificat doar data încetării raporturilor de muncă, aceasta fiind (...).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată, când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din C. Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acesteia.
Motivele care impun concedierea vizează acel loc de muncă și nu un loc de muncă de natura celui ocupat de către reclamantă, distincție ce exclude posibilitatea selecției salariaților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a locului de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din C. Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Conform Deciziei Consiliului de A. nr.554/(...) toate cele 13 posturi de F.
S. au fost desființate deoarece nu se mai justificau din punct de vedere operațional și economic.
În urma acestei decizii, reclamantul a fost notificat prin N. nr.933/(...) ca în termen de 3 zile de la primirea acesteia să-și exprime poziția cu privire la dorința ocupării unuia dintre posturile vacante din cadrul societății însă acesta nu a dat un răspuns favorabil.
Astfel, în condițiile în care desființarea postului de F. S. deținut de către reclamant a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, instanța consideră că D. nr.1883/(...) așa cum a fost modificată prin D.
683/(...) contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context s-a reținut că desființarea postului de F. S. a fost reală și serioasă, câtă vreme în organigrama și statul de funcțiuni al societății, întocmite ulterior emiteriideciziei contestate, nu mai există acest post, în acest mod intimata urmărind eficientizarea activității și evitarea situației de a înregistra pierderi financiare.
Astfel, din analiza organigramelor depuse de către pârâtă la dosarul cauzei, rezultă că au fost desființate toate posturile de F. S.
În această situație pârâta nu poate reînființa un post doar pentru reclamant, în cadrul unui compartiment desființat,atribuțiile posturilor de F. S. fiind preluate, la nivelul fiecărui magazin, de șefii de raion și de cei angajați pe posturile de C. M. și QA S. A.
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a contestatorului, conform prevederilor art.287 din C. Muncii, respectiv copia Deciziei nr.554/(...), N. nr.933/(...) și organigramele valabile anterior și ulterior luării măsurii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, al anulării Deciziei de concediere nr. 1883/(...) și a înștiințării nr. 933/(...), al reintegrării și plății drepturilor salariale cuvenite , fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că urmare a unor probleme medicale, cauzate de faptul că a fost victima unui accident de muncă în data de (...), a fost supus mai multor tratamente medicale.
În data de (...), i-a fost acordat certificatul de concediu medical nr.
0812282, valabil pentru 4 zile, respectiv pentru perioada 11-(...).
A anunțat imediat angajatorul despre acest fapt, în speță pe superiorul său, Directorul de magazin, dl. T. V.
Medicul de familie, care face parte din clinica cu care angajatorul a încheiat un contract de servicii medicale, i-a validat concediul medical.
În acest context, angajatorul a emis decizia nr. 1883/(...), în temeiul căreia a fost concediat începând cu data de (...).
Anterior emiterii deciziei de concediere nr. 1883/(...), angajatorul i-a comunicat prin executor judecătoresc notificarea cu nr. 933/(...), prin care era înștiințat că, în considerarea Deciziei nr. 554 din (...) de desființare a celor 13 posturi de F. S., la expirarea unui preaviz cu durata de 20 de zile lucrătoare și în cazul în care nu va optat pentru posturile vacante precizate în anexa 1A, urmează să i se desfacă contractual individual de muncă.
În acest context, la expirarea perioadei de preaviz, a fost emisă decizia nr. 1883/(...), prin care pârâta i-a desfăcut contractul individual de muncă, începând cu (...), când încă se afla în concediu medical.
Prima instanță nu a relevat în motivare considerentele pentru care susținerile referitoare la nelegalitatea deciziei de concediere nr. 1883 din (...) au fost înlăturate, cu referire precisă la motivului fundamental al contestației, anume emiterea deciziei de concediere în perioada în care se afla în concediu medical (art.60 alin. 1 lit. a și art. 50 lit. b) din C. Muncii).
Apoi, judecătorul fondului precizează că termenul de preaviz a fost precizat de intimată în decizia 1883/(...), afirmație inexactă, întrucât dacă preavizul ar fi fost acordat prin decizia de concediere, aceasta ar fi fost nulă absolut.
D. nr. 1883/(...) a produs consecințe juridice, conform art. 75 C. muncii, de la data comunicării, fiind un act intrat în circuitul civil
Ca urmare a comunicării deciziei reclamantului la data de (...), acesta a predat, la (...), autoturismul de serviciu și a făcut pârâtei o ofertă reală de plată, pentru predarea bunurilor mobile încredințate.
Judecătorul fondului a evitat să răspundă problemei fundamentale care afectează legalitatea deciziei de concediere atacate și anume faptul că decizia a produs consecințe juridice prin comunicarea cu reclamantul, aceasta nefiind revocată expres de către angajator. Mai mult, cum pârâta recunoaște că a aflatde incapacitatea sa de muncă la (...), avea posibilitatea de a solicita executorului judecătoresc să nu îi mai comunice decizia de concediere
1883/(...), ca aceasta să nu mai intre în circuitul civil.
În cazul în care pârâta a considerat că decizia de concediere atacată în prezentul dosar este nelegală, ca urmare a faptului că acesta se afla în concediu medical, ar fi trebuit să revoce acest act juridic, întrucât acesta a produs consecințe juridice, intrând în circuitul civil prin comunicare.
Actul de revocare ar fi trebuit să fie emis de același organ/persoană competentă să dispună concedierea; să fie întocmit în formă scrisă; să întrunească, potrivit legii, condițiile de validitate pentru un act juridic unilateral.
A., modalitatea prin care angajatorul ar fi putut să lipsească de efecte juridice decizia nr. 1883 din (...) era „revocarea";, și nicidecum emiterea unei noi decizii de concediere, având nr. 683 din (...).
Mai mult de atât, în conținutul acestei decizii de concediere având nr.
683/(...), pârâta precizează că a emis noua decizie de concediere, întrucât decizia atacată în prezentul dosar, având nr. 8831/(...), ar fi fost anulată, ca urmare a prezentării certificatului de concediu medical. A. pârâta persistă și prin întâmpinare, dar și prin decizia de concediere nr. 683/(...) (cea de-a doua) într-o eroare de natură juridică.
Nu se pot asimila noțiunile de „. și „., având o natura juridică distinctă. Iar pârâta nu poate invoca o eroare, întrucât beneficiază de un serviciu juridic, or „. potest propriam turpitudinem allegans";.
D. 683 din (...) este semnată de cu totul alte persoane decât semnatarii deciziei dintâi. Tribunalul Cluj a admis cererea în probațiune și a pus în vedere pârâtei să depună la dosar hotărârea de anulare a deciziei 1883 din (...), care nu a fost însă depusă. Or, nedovedindu-se „anularea"; sau „revocarea"; decizie de concediere nr. 1883/(...), aceasta se află încă în circuitul civil, producând consecințe juridice.
Raportat la prevederile art. 78 C. Muncii, doar organul jurisdicțional, instanța de judecată, poate dispune anularea unui act juridic civil.
Emitentul actului poate dispune doar revocarea, ce pârâta nu a făcut.
Și în acest sens, solicită să se aibă în vedere tratatul sus precizat.
De asemenea, în sprijinul aserțiunii noastre vine și D. 422/R/2008 a Curții de A. B., care relevă o stare de fapt și de drept similară și pe care am anexat-o prezentei.
Reclamantul nu a fost reintegrat în muncă pentru a fi concediat din nou. Conform principiului simetriei actelor juridice civile, revocarea deciziei de concediere nr. 1883/(...) ar fi trebuit să intervină ca urmare a emiterii de către pârâtă a unei decizii de revocare, respectând aceleași condiții impuse de lege pentru comunicarea actului, conform art. 74 din C. M.
Judecătorul fondului transpune cauza într-un registru diferit de cel cu care reclamantul a investit instanța, motivând soluția prin referire la „. efectivă a locului de muncă al reclamantului";, în condițiile în care motivele contestației se refereau la imposibilitatea concedierii în perioada de concediu medical, la faptul că decizia 1883/(...) a produs consecințe juridice prin comunicare și că nu a fost revocată, pentru a putea fi emisă o altă Decizie de concediere.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 alin.1 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 octombrie 2011 pârâta asolicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat în esență că rezultatele economice înregistrate în anul 2009 pe fondul crizei economice mondiale, a determinat-o să înceapă un amplu proces de evaluare, atât din punct de vedere al eficientei economice cât și din punct de vedere al optimizării funcționale și administrative pentru adetermina și cristaliza un plan optim de eficientizare și rentabilizare a activității. Începerea acestui proces de evaluare a condus la luarea deciziei de a desființa posturile de F. S. din cadrul societății.
În acest context s-a emis decizia nr. 1883/(...), trimisa spre comunicare
BEJ P. C. G. la data emiterii și comunicata reclamantului prin afișare. U. emiterii și transmiterii spre comunicare a deciziei reclamantul a prezentat certificatul medical pentru perioada 11-14 mai 2010 care conform legii, suspenda de drept durata termenului de preaviz acordat salariatului, motiv pentru care, în temeiul legii, a emis D. nr. 683/(...) prin care se menționa ca data a încetării contractului individual de munca data de (...) (în loc de (...) - conform Deciziei nr. 1883/(...)), modificare intervenita ca urmare a prorogării legale a termenului de preaviz.
Pe cale de consecința, procedura de concediere a salariatului s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie iar actele emise de pârâtă au fost legale.
Instanța de fond se oprește atât asupra situației creata ca urmare a depunerii cu întârziere a CCMB nr. 0812282 cât și asupra aspectelor de fond invocate de către reclamant.
Instanța de fond a respins în mod întemeiat argumentele reclamantului privitoare la nulitatea deciziei nr. 1883/(...) pe motivul ca aceasta ar fi fost nula deoarece, la momentul emiterii sale, s-ar fi aflat în concediu medical.
D. nr. 1883/(...) a fost emisa de către pârâtă în mod legal, iar D. nr.
683/(...) menționează explicit, reluând integral conținutul Deciziei nr.
1883/(...), prorogarea legala a termenului de preaviz.
La data emiterii deciziei nr. 1883/(...) pârâta nu avea cunoștința de incapacitatea temporară de muncă a reclamantului, certificatul medical fiind comunicat ulterior emiterii deciziei.
Salariatul nu a optat pentru nici unul din posturile vacante existente în societate și compatibile cu pregătirea și experiența profesionala a acestuia. Durata preavizului a fost calculata cu luarea în considerare a perioadelor în care a intervenit suspendarea de drept a contractului individual de munca ca urmare a concediilor medicale prezentate în mod succesiv de către salariat. Ia scurt timp după momentul comunicării de către subscrisa a Notificării privind desființarea postului pe care îl ocupa.
Sintagma de „. din cuprinsul Deciziei 683/(...), cu referire la decizia nr.1883/(...), chiar daca nu este foarte explicita, se refera la faptul ca data de
(...), data menționata ca și data a împlinirii termenului legal de preaviz, s-a prorogat de drept, în baza concediului medical depus ulterior de către reclamant, astfel încât data de încetare a contractului individual de munca urmează sa fie (...). Astfel, decizia nr. 683/(...) nu face altceva decât sa menționeze explicit prorogarea legala a termenului de preaviz ca urmare a suspendării de drept a curgerii acestui termen în baza concediului medical pentru incapacitate temporara de munca. A. rămânerea fără efect a Deciziei
1883/(...) în ceea ce privește data la care încetează raporturile de munca ale salariatului este consecința aplicării dispozițiilor legale în materie, aspect pe care D. 683/(...) îl învederează în mod explicit.
Pârâta nu a revenit niciodată asupra deciziei de concediere individuala. D. nr. 8831/(...) a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale, la data emiterii.
Procedura concedierii s-a derulat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar concedierea a avut o cauza reala și serioasa, așa cum s-a reținut de către tribunal.
Nu exista un temei legal nici pentru anularea notificării nr.933/(...) și nici pentru anularea deciziei nr. 683/(...). În ceea ce privește acordarea efectivaa preavizului, aceasta s-a făcut anterior emiterii Deciziei de concediere, prin intermediul unei Notificări, în conformitate cu dispozițiile C.ui M.
D. de concediere conține toate elementele prevăzute de art.74 C. M.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a sentinței, în ce privește temeiul respingerii contestației, anume, ca rămasă fără obiect.
Practic, prin recursul formulat, reclamantul recurent învederează că nu critici de netemeinicie a adus cu privire la decizia de concediere, ci critici de nelegalitate, legate de imposibilitatea concedierii în perioada de concediu medical, de faptul că decizia 1883/(...) a produs consecințe juridice prin comunicare și că nu a fost revocată.
Raportat la aceste precizări clare din cererea de recurs, și verificând conținutul întregului dosar, atât din faza judecății la fond, cât și în recurs, reiese că în fapt, reclamantul nu a contestat în fața instanței decât decizia de concediere nr. 8831 din (...) emisă de pârâta S. R. H. R. S., nefăcând nici o precizare prin vreun capăt de cerere cu privire la decizia subsecventă de concediere, nr. 683/(...).
De altfel, din actele dosarului, rezultă că în cadrul dosarului nr. (...) al T.
C., a fost atacată decizia nr. 683/(...) (fila 51 și urm dosar fond).
Cum s-a arătat, întreaga construcție juridică pe care s-a întemeiat reclamantul în prezenta cauză a privit în exclusivitate nelegalitatea deciziei de concediere nr. 8831 din (...), pe temeiul emiterii acesteia în perioada concediului medical, coroborând această critică de nelegalitate cu susținerea pe tărâm teoretic a faptului că odată comunicată și în condițiile în care nu a fost anulată sau revocată printr-un act simetric (emis de aceleași persoane care au emis și decizia în litigiu), aceasta a rămas intrată în circuitul civil și ca atare trebuie sancționată cu nulitatea.
Or, unul din principiile ce guvernează dreptul procesual civil este cel al disponibilității, astfel încât apare ca întemeiat motivul de recurs prin care se invocă faptul că judecătorul fondului a transpus cauza într-un registru diferit de cel cu care reclamantul a investit instanța, când a motivat sentința prin referire la „. efectivă a locului de muncă al reclamantului";.
Verificând, în limitele criticilor aduse de reclamant, temeinicia și legalitatea susținerilor sale cu privire la decizia de concediere nr. 8831 din (...), se constată următoarele:
Așa cum se acceptă de către ambele părți, ca urmare a prezentării certificatului de concediu medical la angajator, acesta a emis o nouă decizie de concediere, nr. 683/(...), ce reia în general conținutul deciziei nr. 8831 din (...), singurele diferențe fiind date de precizarea altei date a încetării contractului individual de muncă și inserarea în decizia subsecventă a paragrafului „având în vedere decizia nr. 1883/(...), prin care vă anunțam încetarea contractului individual de muncă începând cu data de (...), anulată ca urmare a prezentării certificatului de concediu medical seria CCMAC nr. 0812282 care suspendă durata preavizului pe perioada (...)-(...)"; (filele 5-26, 88-89 dosar fond).
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului recurent cu privire la inexistența unui act de revocare a deciziei nr. 1883/(...), în condițiile în care se arată, în cuprinsul deciziei nr. 683/(...), că emitentul (angajatorul) consideră „. prima decizie de concediere „ca urmare a prezentării certificatului de concediu medical";.
Chiar dacă este exactă susținerea recurentului că sunt incongruente cele două noțiuni, cea de „. și cea de „., după cum se cunoaște din definițiile acestora propuse de doctrină, faptul folosirii inexacte a noțiunii de „. de cătreangajator nu poate fi sancționat cu neluarea în seamă a intenției clare a acestuia, anume, cea de a semnala reclamantului că urmare a constatării nulității primei decizii de concediere, angajatorul înțelege să își „anuleze"; actul, adică, față de nulitatea absolută pe care o constată, să nu îl mai considere în ființă, practic revocându-l.
În acest sens stipulează dispozițiile art. 977 și urm. Cod civ. (varianta în vigoare la data derulării raporturilor juridice în litigiu), unde se arată că interpretarea convențiilor (și se acceptă că inclusiv a actelor juridice unilaterale, textele legale având valoarea de principiu în materie) se face după intenția părților, iar nu după sensul literal al termenilor; că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul; că toate clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg.
În doctrina civilă s-a făcut în mod constant teoria irevocabilității actului juridic unilateral, ca reflex al principiului forței obligatorii a actului juridic civil în general, recunoscându-se ca operantă revocabilitatea doar în cazul anumitor tipuri de acte juridice civile unilaterale, în cazul cărora era reglementată această excepție (sub auspiciile vechiului, de acum, cod civil, în vigoare însă la data derulării raporturilor juridice care fac obiectul judecății).
În doctrina de dreptul muncii, se acceptă însă revocabilitatea deciziei de concediere, chiar comunicată destinatarului și chiar în lipsa unui text legal expres.
Este logic să fie așa, pentru că prin neadmiterea, la nivel doctrinar, a revocabilității actului juridic unilateral civil în general, se sancționează abaterile de la respectarea principiului forței obligatorii a actului juridic civil, prin care se cauzează prejudicii celorlalți participanți la circuitul civil, care s- au bazat pe forța obligatorie a actului, deci pe stabilitatea circuitului civil.
Or, în cazul revocării unei decizii de concediere de către emitent, nu se poate considera, în general, că s-ar aduce prejudicii angajatului concediat, dimpotrivă, acestuia i se îmbunătățește situația juridică, prin revocarea unui act juridic lezionar din punctul său de vedere, act care îi încetează contractul individual de muncă. Evident, pot fi imaginate situații de excepție, în care interesul legitim al angajatului să fie cel al menținerii în ființă a actului de concediere, dar în speța de față nu se verifică o atare situație, în condițiile în care nu se invocă expres de către reclamant o atare situație.
Interesul invocat de acesta, de a fi menținut în ființă, deci nerevocat, actul inițial de concediere, este dat de faptul că reclamantul apreciază că acest prim act de concediere este lovit de nulitate absolută, și dorește a se aprecia că nu a avut loc revocarea, pentru a se clarifica situația juridică a contractului său muncă în baza constatării nulității absolute a primei decizii de concediere, ca fiind emisă în timpul concediului medical.
Acest interes nu poate fi considerat legitim și ca urmare, protejat în instanță, în condițiile în care art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice stipulează că „drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul obștesc, potrivit legii și regulilor de conviețuire socialistă"; (textul se va avea în vedere cu corectivele aduse la nivelul limbajului de schimbarea regimului politic în țară, prin înlocuirea termenilor desueți cu cei care corespund noii realități constituționale).
Astfel, în cauză, angajatorul, de bună credință și pentru a se conforma întocmai, în cele mai mici detalii procedurale, prescripțiilor C.ui muncii, și-a revocat prima decizie de concediere tocmai ca fiind lovită de nulitate absolută
și a emis o nouă decizie de concediere, care să nu fie afectată de viciul atras de încălcarea dispozițiilor art. 5 lit. b) și art. 60 alin. 1 lit. a) C. muncii.
Interesul reclamantului de a se prezerva în ființă un act juridic doar pentru că este nul nu poate fi considerat un interes legitim.
Ca atare, observând, pentru considerentele ce preced, că decizia nr. 8831 din (...) emisă de pârâtă a fost revocată de aceasta, se constată că acțiunea formulată de reclamant este lipsită de obiect, decizia pe care o contestă în cauză nemaiaflându-se în ființă.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul A. C. împotriva sentinței civile nr. 2697 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca rămasă fără obiect contestația formulată de reclamantul A. C. împotriva deciziei de concediere nr. 8831 din (...) emisă de pârâta S. R. H. R. S.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 845/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2618/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
