Decizia nr. 1203/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1203/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. RO S. împotriva sentinței civile nr. 2507 din 16 mai 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), precum și recursul declarat de reclamantul O. P., privind și pe O. S. W. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței de judecată din data de 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată la data de (...), contestatorul O. P., reprezentat de O. S. W. C.-N., a chemat în judecată pe intimata SC F. RO S. solicitând instanței anularea deciziei nr. P 469/(...) și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că decizia este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin.
2 lit. a și b din Codul muncii, fapta păgubitoare fiind săvârșită de un alt salariat, respectiv numitul M. care a recunoscut fapta.
Contestatorul și numitul M. au efectuat împreună o intervenție la circularul L. - demontarea și curățarea pânzelor și apoi montarea la loc.
Contestatorul a efectuat demontarea, curățarea și montarea la butucul interior, iar ulterior colegul acestuia trebuia să finalizeze lucrarea prin curățirea pânzelor și montajul acestora pe butucul exterior, la final trebuind să facă și proba de funcționare în gol a utilajului, or acesta nu a mai efectuat proba de funcționare în gol a utilajului.
Intimata, prin întâmpinare, solicitat respingerea contestației, arătând că atât contestatorul cât și colegul acestuia trebuiau să efectueze lucrările de reparație la utilaj și ulterior acestei operațiuni, să efectueze o probă în gol și în sarcină. Din administrarea probatoriului în cadrul cercetării disciplinare prealabile, confirmate și de afirmațiile contestatorului, a reieșit că acesta nu și-a îndeplinit în totalitate și corespunzător obligațiile.
Prin sentința civilă nr. 2507 din (...) a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prindecizia nr. P469/(...) contestatorului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară areducerii drepturilor salariale pe o perioadă de o lună cu 5% 309/(...), conform art. 30 alin. 3 din Regulamentul de O. I. și art. 264 lit. d din Legea nr. 53/2003.
S-a reținut că acesta este angajat ca și lăcătuș mecanic, iar în data de (...), acesta împreună cu un alt coleg aveau ca sarcină de serviciu efectuarea unei intervenții la circularul L., constând în demontarea și curățarea pânzelor și apoi montarea acestora la loc. În data de (...) la pornirea utilajului de către operatorul de la gater, acesta a constatat producerea de scântei și a oprit imediat utilajul. Cauza evenimentului a fost montajul greșit al butucului, efectul fiind deteriorarea parțială a pânzei.
T. reține definiția abaterii disciplinare, dată de art. 263 alin. 2 Codul muncii, obligația angajatului de a respecta actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, ca și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control, faptul că angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, precum și condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare (calitatea de salariat și acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, alături de legătura de cauzalitate dintre acestea).
Instanța constată că intimata a respectat prevederile art. 267 Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă necesară, în cauză fiind numită o comisie de cercetare disciplinară prealabilă prin decizia nr. 38/(...), contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinară prealabilă la data de (...) orele 13,30.
În urma cercetării s-a constatat existența abaterii disciplinare prin P. verbal de cercetare disciplinară nr. 54/(...).
Cu privire la fapta pentru care a fost sancționat, instanța a reținut că din fișa postului contestatorului, coroborat cu susținerile martorilor, reiese că acesta avea atribuția/sarcina de serviciu de a cunoaște modul de funcționare a utilajelor, de a controla cu instrumente adecvate corectitudinea îmbinărilor, de a efectua controlul dimensional și a face ajustări finale și mai ales de a executa probe de mers în gol și în sarcină, constatând și remediind deficiențe.
Cum contestatorul cunoștea faptul că colegul cu care a fost repartizat la lucrare nu are experiența suficientă pentru o astfel de lucrare, instanța reține faptul că prin atitudinea sa și prin neglijență acesta a săvârșit abaterea disciplinară imputată.
Văzând și prevederile art. 268 alin.1 Codul muncii, instanța constată că intimata a procedat corect, legal și temeinic astfel că a respins acțiunea.
Prin încheierea civilă nr. 3. civ./2011 a T. C., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 2., consemnându-se solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor dejudecată precum și dispoziția de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial diminuat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul O. P. respectiv de pârâta SC F. RO S.
Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Se arată în motivare, în esență, că la data de 16 iunie la pornirea utilajului de către operatorul de la gater s-au produs scântei, motiv pentru care respectivul operator a oprit de îndată utilajul. S-a apreciat, în modgreșit că producerea evenimentului s-a datorat presupusei montări greșite a butucului, ca efect a avut loc deteriorarea parțială a pânzei.
Ca prim aspect de nelegalitate se invocă neconcordanța dintre numerele textelor de lege invocate în considerente și conținutul acestor texte, în condițiile în care la data de 18 mai 2011 a fost republicată Codul muncii, dându-se textelor o nouă numerotare. M. s-a făcut ulterior republicării Codului muncii, încât sentința este greșit motivată în drept.
Prima instanță extinde în mod eronat și nejustificat arealul de cuprindere a abaterii disciplinare, considerând ca atare împrejurarea că acesta cunoștea că „colegul cu care a fost repartizat la lucrare nu are experiența suficientă pentru o astfel de lucrare";.
Repartizarea acelui coleg nu a fost făcută la cererea contestatorului ci prin dispoziția șefului ierarhic pe care el avea obligația să o respecte.
Din considerentele sentinței rezultă implicit că utilajul reparat a fost supus unor probe de încercare și că în probele respective nu s-a comportat deficitar. Reparația a avut loc la 15 iunie 2010 iar noua defecțiune a apărut la 16 mai 2010 ceea ce confirmă faptul că funcționarea lui după reparație pe întreaga durata a programului de lucru din ziua de 15 iunie a fost normală. Rezultă că reparația făcută de contestator a fost corectă.
Prin recursul declarat de pârâtă s-a solicitat modificarea încheierii civile nr. 3. civ./2011 în sensul obligării contestatorului la plata cheltuielilor de judecata integral.
În motivarea recursului pârâta a arătat că neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecata solicitate pe criteriile reținute de instanța precum
„miza efectiva a litigiului"; și „gradul de complexitate a cauzei"; este nelegala și nefondata, acordarea cheltuielilor de judecata fiind întemeiată pe ideea de culpa a părții care a pierdut procesul.
Reducerea onorariului a fost dispusă din oficiu de către instanță în baza dispozițiilor art. 274 alin. (3) fără a exista în acest sens cererea părții care cade în pretenții, încălcându-se principiul disponibilității părților în procesul civil. A. cum a stabilit de o maniera constanta practica judiciara, posibilitatea reducerii onorariului avocațial este lăsată la latitudinea părții care cade în pretenții care va trebui, pe temeiul răspunderii civile delictuale să dovedească faptul că cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocat deoarece a exercitat abuziv dreptul de a obține despăgubiri.
Elementele reținute de către instanța de fond au fost miza efectiva a litigiului, or acesta reprezintă un element subiectiv ce diferă pentru fiecare parte împrocesuată și gradul de complexitate a cauzei, care deși este un criteriu obiectiv, nu ar justifica neacordarea cheltuielilor de judecata integrale, față de munca prestată, actele depuse, numărul termenelor de judecata acordate în cauza, probatoriul administrat ce a implicat audieri de martori și interogatorii.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală iar cheltuielile solicitate au fost efectiv justificate. (ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din
11 aprilie 2008).
În drept, invocă prevederile art. 281 ind. 3 C.pr.civ, art. 304 pct 9
C.pr.civ și art. 274 alin 1 și 3 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, pârâta a arătat că pronunțarea sentinței s-a făcut la data de 16 mai 2011, iar Legea nr. 53/2003 a fost modificata și republicata în Monitorul Oficial în data de 18 mai 2011; litigiul s-a născut sub imperiul Legii nr.53/2003 anterior modificării acesteia. În măsura în care s-ar accepta susținerea părții adverse, ar opera o retroactivare a legii, nepermisă de art. 15 alin.2 din Constituție și art. 6 din Noul Cod Civil.
Cel de-al doilea motiv invocat este nefondat. Instanța de fond a reținut o alta stare de fapt, anume că recurentul a montat greșit butucul la utilajul asupra căruia avea loc intervenția dispusa de superiorul ierarhic și a subliniat faptul ca recurentul nu a efectuat probele necesare ulterior efectuării lucrărilor. Instanța a făcut aprecieri cu privire la cele arătate de recurent, punând în lumina faptul ca reclamantul, având o experiența bogata în muncă, ar fi trebuit să își îndeplinească obligațiile de serviciu, însă nu acesta este motivul pentru care a dispus respingerea contestației.
Susținerea că ar rezulta implicit din sentință că s-ar fi efectuat probele asupra utilajului și ca acesta ar fi funcționat corespunzător intra în conflict și cu cele expuse în considerentele hotărârii și în mod special cu cele arătate de către recurent în cuprinsul punctului 1 din recursul sau unde precizează starea de fapt reținuta, arătând ca doar s-a efectuat o intervenție la un anumit utilaj. Practic, acest motiv de recurs neaga evidenta.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtei,subliniind că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin.
3 C.proc.civ. și că exercitarea dreptului instanței de a reduce onorariul avocațial nu este condiționată de formularea unei cereri prealabile în acest sens de către partea ca re dace în pretenții.
S-a formulat răspuns la întâmpinare de către recurentul O. P..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Cât privește recursul declarat de reclamant:
1. Nu poate fi reținut, ca aspect de nelegalitate a sentinței, faptul că aceasta nu s-a raportat la noua numerotare a articolelor incidente din Codul muncii, dată ulterior pronunțării și anterior motivării sentinței prin republicarea codului. D., redactarea hotărârii trebuie să aibă în vedere dispozițiile legale în vigoare și ca atare, mutatis mutandis, numerotarea în vigoare a textelor de lege aplicabile, de la data pronunțării, întrucât acestea au fost avute în vedere de către părți cu ocazia cuvântului pe fond și de către instanță cu ocazia deliberării. Practic, decalajul în timp al motivării, raportat la momentul pronunțării, nu permite intervenția modificărilor legislative în conținutul hotărârii, care este cel avut în vedere la pronunțare, prin motivare nefăcându-se altceva decât a se expune considerentele pe care la acel moment, al pronunțării, instanța le-a avut în vedere.
2. Nefondat este al doilea motiv de recurs, prin care se susține că validarea sancționării reclamantului de către tribunal s-a făcut prin raportare la abaterea de a fi cunoscut faptul că, în speță, colegul cu care a fost repartizat la lucrare nu are experiența suficientă pentru o astfel de lucrare.
Așa cum reiese din cuprinsul deciziei de sancționare și din cel al sentinței, abaterea reținută în sarcina reclamantului a fost „neîndeplinirea sarcinilor de lucru - montarea greșită a butucului mobil al circularului L.";. Or, în raport de această abatere reținută, nu s-au formulat motive de recurs.
3. Un ultim motiv de recurs vizează inexistența abaterii disciplinare, arătându-se că utilajul reparat a fost supus unor probe de încercare și că în probele respective nu s-a comportat deficitar; reparația a avut loc la 15 iunie 2010 iar noua defecțiune a apărut la 16 mai 2010 ceea ce confirmă faptul că funcționarea lui după reparație pe întreaga durata a programului de lucru din ziua de 15 iunie a fost normală, de unde rezultă că reparația făcută de contestator a fost corectă.
Aceste apărări sunt formulate pentru prima dată în recurs, prin cererea introductivă de instanță fiind acceptată implicit existența unei greșeli în repararea butucului mobil al circularului L., singura apărare formulată fiind în sensul că dl. M. I. trebuia să finalizeze lucrarea și să efectueze proba în gol, lucru pe care, afirmă reclamantul, colegul său nu l-a făcut.
În aceste condiții, nu pot fi primite cu efect exonerator de răspundere susținerile făcute în sens contrar prin cererea de recurs, în sensul că de fapt a fost făcută proba în gol și utilajul s-a dovedit bine reparat, modificarea apărării în calea de atac denotând inconsecvența poziției procesuale a reclamantului și prin aceasta, caracterul inconsistent al acesteia, mai cu seamă că nu este susținută de probatorii această nouă poziție procesuală.
În plus, cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul nu a arătat că reparația ar fi fost reușită, ci dimpotrivă, a subliniat că a înțeles greșeala, având în vedere faptul că (M. I.) este angajat de doar 3 luni și este lipsit de experiență, cu notarea că după 10 ani vechime și multă experiență, o asemenea greșeală minoră este exclusă din partea sa.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat recursul reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
Cât privește recursul declarat de pârâtă:
Acesta poartă asupra cheltuielilor de judecată aferente fondului, reduse de prima instanță în lipsa unei cereri exprese din partea contestatorului.
Se constată că procedeul este legitim și uzitat în practica judiciară, dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. neimpunând condiția unei cereri de reducere a onorariului avocațial. D., Curtea notează că o atare cerere este subînțelesă, mai cu seamă raportat la practica de a se depune dovezile privitoare la aceste cheltuieli la ultimul termen de judecată, fără comunicarea cu partea adversă, neexistând certitudinea că aceasta a cunoscut câtimea onorariului solicitat, pentru a putea face apărări în sensul arătat.
Or, raportat la contradictorialitatea ce marchează procesul civil, nu se poate afirma că prin reducerea cheltuielilor de judecată ale unei părți, s-ar încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil: desigur, încălcarea acestui principiu poate fi invocată doar de cel căruia îi profită, în cauză, de cel în favoarea căruia s-a dispus reducerea cheltuielilor, or acesta nu ar avea interesul de a invoca o eventuală astfel de încălcare, în măsura în care ea ar exista.
Critica nu este fondată, întrucât corect a reținut tribunalul că raportat la miza litigiului (anularea unei decizii de sancționare cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o lună), un onorariu de 1895 lei este prea împovărător pentru angajatul sancționat, putând avea chiar efectul unei restrângeri a dreptului de acces la instanță, aspect ce nu poate avea girul instanței, chiar în condițiile în care din punct de vedere procesual, litigiul a căpătat amploare.
Cât privește susținerea că pârâta s-ar afla, în aceste condiții, în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală, curtea reține că părțile din proces trebuie să suporte riscul adus de angajarea unor cheltuieli disproporționate raportat la valoarea litigiului, dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. atrăgând atenția asupra acestui risc, astfel încât în sine, angajarea unor cheltuieli disproporționate se constituie într-o culpă procesuală distinctă, doar în acest fel putând fi interpretate dispozițiile legale citate.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Fiind respinse recursurile, consecutiv, vor fi respinse și cererile accesorii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs, formulate de fiecare parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul O. P., respectiv de pârâta SC F. RO S. împotriva sentinței civile nr. 2507 din (...), respectiv a încheierii civile nr. 3. a T. C., pronunțate în dosar nr. (...), pe care le menține.
Respinge cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecată aferente recursurilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M. F. B.
| ← Decizia nr. 3101/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3470/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
