Decizia nr. 1354/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1354/R/2012
Ședința publică din data de 16 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER : N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtul P. I. și de pârâtul F. Ș. împotriva sentinței civile nr. 3374 din 19 mai
2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. T. SA Z. și pe chemata în garanție S. G. A. SA, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței din data de 28 februarie, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 martie, iar apoi pentru data de 13 martie 2012, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3374/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins excepția tardivității cererii de chemare în garanție, excepție formulata de chemata în garanție S. G. A. S.
S-a respins excepția necompetentei materiale a instanței, excepție invocata din oficiu de către instanța.
S-a admis cererea formulata de reclamanta SC T. SA Z., împotriva pârâților P. ION și F. Ș. și în consecință, a fost obligat pârâtul P. ION la plata către reclamanta a sumei de 77.405,62 lei, reprezentând prejudiciu patrimonial cauzat reclamantei, si pârâtul F. Ș., la plata sumei de 48.252,86 lei, reprezentând prejudiciu patrimonial cauzat reclamantei.
S-a respins ca nefondata cererea de chemare in garanție a SC G. A. SA., cerere formulată de către pârâți.
S-a respins ca nefondata cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În privința excepției tardivității depunerii cererii în garanție de către pârâți, excepție invocată de chemata în garanție, instanța a respins-o datorită următoarelor considerente:
Conform prevederilor art. 61 alin (1) C., pârâtul trebuie să depună cererea de chemare în garanție o dată cu întâmpinarea iar pârâții au formulat cererea de chemare în garanție odată cu întâmpinarea dar nu în forma cerută de lege.
Tocmai datorită acestui fapt, în cadrul ședinței publice din (...) instanța a pus în vedere pârâților să depună această cerere în forma stabilită de lege, cerință îndeplinită de către pârât.
În consecință, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție a fost depusă la termenul prevăzut de art. 61 alin. (1) din C. de procedura civilă și a respins excepția tardivității invocată de chemata în garanție.
Instanța a respins și excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, având in vedere faptul că în perioada în care s-a creat un eventual prejudiciu pârâții aveau calitatea de salariați încadrați în baza unui contract individual de muncă și nu în baza unui contract de mandat și în consecință le sunt aplicabile prevederile C.ui muncii referitoare la răspunderea patrimonială, instanța fiind corect investită.
În privința fondului cauzei, instanța a reținut faptul ca în perioada (...) - (...) s-a desfășurat un control al Curții C. - C. de C. S. privind verificarea evoluției și modului de administrare patrimoniului și îndeplinirea obligațiilor financiare către bugetul local și bugetele publice pe perioada (...) - (...) de către societate, în urma căruia a fost întocmit procesul verbal de constatare din 31 octombrie 2008 în care sunt constatate fapte prin care au fost cauzate prejudicii societății și alte nereguli și abateri cu caracter financiar. În urma întocmirii procesului - verbal de constatare a fost emisă decizia nr. 30 din 20 noiembrie
2008 comunicată societății în data de (...) și înregistrată sub numărul 2937 cu aceeași dată prin care se dispune luarea măsurilor privind ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse sub rezerva aplicării sancțiunilor prevăzute de L. nr. 9. (republicată) privind organizarea și funcționarea Curții de C.
În acest sens s-a stabilit că d-nii P. Ion - director general în perioada care a făcut obiectul controlului și F. Ș. - director economic în perioada care a făcut obiectul controlului sunt răspunzători pentru prejudiciile aduse societății, cuantificate la valoarea de 1.,48 lei, constând în:
S. de 11200,80 lei c/v plății nelegale a primei de asigurare duble și a foloaselor nerealizate de 737,82 lei din subvenția încasată necuvenit;
S. de 96735,79 lei ca urmare a aprovizionării cu motorină de la S. Ady Com S. S. la prețuri mai mari decât cele adjudecate prin licitație de S. P. S. B., ca diferență de preț;
S. de 12446,22 lei reprezentând decontări fără documente justificat relației contractuale cu SC A. C. SRL O. și a foloaselor necuvenite de 1169,00 lei;
S. de 2541,10 lei reprezentând prestații medicale care exced prevederilor contractului colectiv de muncă pe anul 2007 și a sumei de 263,00 lei reprezentând nerealizate;
S. de 584,75 lei reprezentând diferență de penalități pentru avansul nejustificat termenul legal.
Potrivit prevederilor art. 270 din C. muncii:
"(1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
(2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.";
Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: a. Calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; b. Fapta ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; c. Prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d. R. de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; e. V. salariatului;
În privința calității de salariați ai pârâților la angajatorul păgubit, acest aspect nu a fost contestat de aceștia și a fost dovedit cu contractele individuale de muncă depuse la dosarul cauzei.
Referitor la îndeplinirea celorlalte condiții necesare pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a pârâților instanța a reținut următoarele aspecte :
Referitor la suma de 11.200,80 lei plăți nelegale a primei de asigurareduble:
Pentru anii 2006 și 2007 SC T. SA Z. a făcut asigurarea pentru accidente a călătorilor transportați cu întreg parcul de autobuze din dotare (47 bucăți) prin S. de asigurare reasigurare A. C. - N. conform Poliței de asigurare seria ACA, nr.0015742 din (...) durata asigurării este de 12 luni, respectiv (...) - (...), prima de asigurare pentru toate autobuzele este de 14.400 lei.
În data de (...), deși asigurarea în baza poliței de mai sus nu a expirat, societatea T. Sa Z. a încheiat 30 de contracte de asigurare a călătorilor de accidente, având următoarele numere: X. la 7. X 7. la 7. cu BT A. T. SA A. Z., str. M. Viteazul, bloc 12, ap.3 prin agent retail Blaj N., respectiv pentru 30 de autobuze în funcție de capacitatea (nr. locuri) omologată ca număr de călători pe fiecare autobuz, durata asigurării fiind de 12 luni, din (...) - (...), prima de asigurare fiind unitară 560 lei/autobuz/an, în total 16800 lei. Aceste contracte de asigurare deși poartă ștampila SC T. SA Z. la rubrica „." nu sunt semnate de reprezentanții legali ai acesteia. Primele de asigurare urmând să se achite în 12 rate, lunar până în data de 30 a fiecărei luni în perioada (...)- (...), până la data controlului Curții de C. s-au achitat 8 rate în sumă de 11200,80 lei, în numerar prin casieria unității neexistând dispoziție de plată emisă în acest sens de persoanele abilitate să dispună efectuarea de plăți în numerar.
În data de (...) SC T. SA Z. mai face același tip de asigurare pentru același parc de autobuze, asigurare pentru accidente a călătorilor transportați conform
Poliței de asigurare seria ACA nr.0018014 emisă de S. de asigurare reasigurare
„." C. N., pe o perioadă de 12 luni (01.01- (...)), valoarea primei este de 14400 lei care este achitată integral asigurătorului.
Această poliță de asigurat este semnată din partea contractantului
(asiguratului) SC T. SA Z. de d-1 F. Ș. - contabil șef, iar anexa la P. de asigurare nu este semnată de contractant.
În lista anexă la P. de asigurare seria ACA nr.0018014/(...) care cuprinde cele 47 de autobuze din dotarea SC T. SA Z. se regăsesc și cele 30 de autobuze la care s-a făcut asigurări prin BT A. T. SA A. Z. atât cu numărul de înmatriculare în circulație cât și ca număr de locuri.
Din cele arătate mai sus rezultă că SC T. SA Z. a încheiat pentru aceiași perioadă calendaristică ((...) - (...)) două contracte de asigurare din care cel cu S. de asigurare reasigurare A. acoperă întreg parcul de autobuze (47 bucăți) și valoarea poliței de asigurare de 14400 lei este mai avantajoasă decât cea cu BT A. T. SA, A. Z. cu o valoare de 16800 lei (dar numai pentru 30 autobuze).
În apărarea lor pârâții arată faptul că asigurarea cu BT A., nu a reprezentat o cheltuială inutilă pentru reclamantă ci o condiție prealabilă necesară participării la licitația pentru adjudecarea traseelor externe municipiului iar asigurarea cu A. a fost reînnoită având în vedere că prima nu acoperea în totalitate numărul călătorilor preconizați a fi transportați pe parcursul anului.
Din conținutul polițelor de asigurare și din concluziile Procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. S. rezultă faptul că ambele asigurări au fost încheiate pentru un număr total de persoane asigurate determinat în funcție de numărul de locuri al autobuzelor.
De asemenea chiar dacă ar fi existat deosebiri între polițele de asigurare în privința acoperirii prejudiciilor acestea se suprapun în mare parte și fiindîncheiate într-un termen atât de scurt una după cealaltă și acoperind o perioadă de timp aproximativ egală nu se justifică.
În situația dată, respectând prevederile legale privind achizițiile -O. nr. 3.- trebuiau solicitate oferte și selecționată oferta cea mai avantajoasă atât ca preț cât și ca scop urmărit fără să se angajeze cheltuieli inutile în sarcina reclamantei.
Conduita ilicită a pârâților a încălcat obligațiile pe care le aveau potrivit fișei postului, precum și prevederile art.122 lit. C din C. de concesiune a transportului public local de călători încheiat cu Primăria municipiului Z. nr. 4. din (...), provocând un prejudiciu reclamantei în cuantum de 11.200,8 lei.
S. de fapt prezentată demonstrează în cazul acestui prejudiciu întrunirea celorlalte elemente ce antrenează angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Referitor la suma de 96.735,79 lei ca urmare a aprovizionării cu motorină dela S. A. S. S. la prețuri mai mari decât cele adjudecate prin licitație de S. P. S. B. ca diferența de preț.
S. reclamantă desfășoară activități relevante in domeniul transportului local, fiind subvenționată de autoritatea publica locala, drept urmare, unitatea are obligația sa respecte procedurile de achiziție prevăzute de OG nr.3., privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune.
Urmare licitației publice, organizata de SC T. SA Z., potrivit prevederilor
OG nr.3., actualizata, achiziția de carburanți (motorina Euro Diesel 4) a fost adjudecata la SC P. SA B. încheindu-se C. de furnizare produse petroliere nr. J
1673/(...), pe o durata de un an de zile. C. a fost prelungit pana la data de (...) prin A. adițional nr. 1/(...).
In toata perioada valabilității contractului de furnizare de produse petroliere încheiat cu SC P. SA B., societatea s-a aprovizionat in paralel motorina Euro Diesel 4 si de la SC Ady Com SRL S. la preț superior celui prevăzut prin contractul încheiat cu SC P. SA ( prețul practicat de SC P. SA a fost prețul de lista P. pentru livrare din depozit, iar prețul practicat de SC Ady Com SRL este prețul de livrare stație). In perioada (...) - (...) s-au aprovizionat 250.335,31 litri motorina de la SC P. SA B. la un preț mediu de 2,6422 lei/litru si 404.076 litri motorina de la SC Ady Com SRL la un preț mediu de 2,8816 lei litru.
În apărarea lor pârâții au arătat faptul că datorită nesubvenționării corespunzătoare a activității de către C. Local Z. și dificultăților economice apărute ca urmare a acestui fapt a fost imposibilă derularea contractului încheiat cu S. P. S. B., deoarece nu existau disponibilități financiare pentru plata în avans a accizelor aferente combustibilului livrat de această societate.
În această situație pârâții au considerat că achiziționarea combustibilului de la S. A. S. (chiar la un preț mai mare) a fost mai avantajoasă datorită faptului că s-a evitat blocarea transportului în comun de călători și a putut fi achiziționat combustibil care să fie plătit la momentul la care existau disponibilități bănești și fără a se plăti penalități de întârziere.
Pentru a lămuri acest aspect instanța a avut în vedere actele existente la dosar; a solicitat părților să depună o serie de înscrisuri; a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile și a unor completări la aceasta și a cerut lămuriri expertului contabil și C. local Z.
Ca o consecință a faptului că S. T. S. este subvenționată de o autoritate publică locală, aceasta trebuie sa respecte procedurile de achiziție publică prevăzute de O. nr. 3..
În conformitate cu acest act normativ s-a organizat o licitație publică pentru achiziția de carburanți, licitație adjudecată de S. P. S. B., încheindu-se C.de furnizare produse petroliere nr. J 1673/(...) pe durată de un an de zile și care a fost prelungit prin actul adițional nr. 1/(...), până la data de (...).
Deși avea încheiat acest contract pârâții au dispus efectuarea aprovizionării, în paralel, cu combustibil și de la S. A. S. S. cu motivația că nu dispuneau tot timpul de disponibilități bănești necesare plății în avans a accizelor pentru combustibilul necesar, conform prevederilor din contractul încheiat cu S. P. S. Prețul combustibilului astfel achiziționat era mai mare decât cel negociat cu S. P. S.
Procedând astfel pârâții au încălcat unul din principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziții publice respectiv principiul eficienței utilizării fondurilor publice (art.2 alin 2 lit. f) din O. nr. 3.).
V. pârâților este relevată de mai multe aspecte:
- C. cu S. P. S. a fost încheiat în urma unei proceduri de achizițiepublică prin licitație, fiind considerat ofertantul cel mai avantajos;
- Părțile contractante au stabilit de comun acord că accizele să fie plătite anterior achiziționării combustibilului;
- Conform Capitolului XVI . Amendamente din contractul încheiat cu S. P. S., părțile contractante aveau dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului prin act adițional, în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului dar nu s- a procedat astfel;
- Deși pârâții considerau împovărător contractul încheiat cu S. P. S. au procedat la prelungirea acestuia fără modificări, semnând actul adițional nr.
1 la contract. Tot în aceasta perioadă au continuat sa achiziționeze combustibil de la S. Ady Com S.
- După cum reiese din răspunsul la obiectivul nr. 6 din expertiza contabilă judiciară suplimentară nu a existat o plafonare a nivelului subvenție acordate S. T. S. Z. de către C. Local Z. astfel încât lipsa de fonduri bănești invocată de pârâți este nereală;
- Comparând răspunsul la obiectivul nr. 2 din R. de expertiză contabilă judiciară suplimentară II cu anexa nr. 1/C din același raport seconstată faptul că în repetate rânduri a fost cumpărat combustibil de la S. Ady Com S. în cantități mai mari decât consumul lunar realizat; în condițiile în care s-a invocat lipsa resurselor financiare;
- Prin completarea la expertiză s-a stabilit că în perioada (...)-(...)perioadă pentru care s-au stabilit de către organele de control ale Camerei de C.
S. diferențe de preț din suma achitată către S. Ady Com S. S., în cazul aprovizionării de la S. P. S. s-ar fi putut achiziționa cantitatea de circa 440.698 litri combustibil, deci în plus față de cel efectiv aprovizionat cu circa 36.622 litri, cantitate ce ar asigurat funcționarea transportului local pe circa 23 zile.
Rezultă că, în contradicție totală cu susținerile pârâților, aprovizionarea de la S. Ady Com S. a fost oneroasă, mai împovărătoare decât cea de la S. P. S.
Aceste aspecte evidențiază întrunirea elementelor răspunderii civile n sarcina pârâților și anume: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura cauzală.
Referitor la suma de 12.496,22 lei reprezentând decontări fără documentejustificative în baza relației contractuale cu S. A. C. S. O.
Pentru introducerea sistemului de autotaxare, în cursul anilor 2005 -
2006, SC T. SA Z. a dotat mijloacele de transport călători cu validatoare și computere de bord, care au fost achiziționate de la SC A. C. SRL O. în vederea asigurării asistenței tehnice și mentenanței (repararea și optimizarea, furnizarea de piese de schimb) s-a încheiat cu SC A. C. SRL O. C. de prestări servicii nr.
3/A/(...). Potrivit prevederilor pct. III, alin. 2: „Beneficiarul va achita, în plus față de prețul/lună al contractului și următoarele sume:
- cheltuieli ocazionate cu deplasarea echipei de intervenție (în condițiile în care aceasta este necesară), reprezentate de costul deplasării, cazarea și masa;
- pe lângă cheltuielile ocazionate cu deplasarea echipei de intervenție, va plăti suma de 100 euro + TVA, în lei/membru al echipei de intervenție, dacă durata intervenției efective este mai lungă de o zi."
Potrivit facturilor întocmite de prestatorul SC A. C. SRL O. pentru ai 2007
și perioada (...) - (...), SC A. C. SRL O. a facturat cheltuieli de deplasare care au fost acceptate și plătite de beneficiar fără a exista documente justificative privind cheltuielile de deplasare efectuate: ordin de deplasare confirmat de beneficiar, confirmarea faptului că deplasarea a fost necesară și costurile deplasării (facturi și chiar privind cheltuielile de cazare, masă etc) și o notă de constatare privind problema constata precum și modalitatea de soluționare a acesteia, întocmită pentru fiecare reparație, intervenție sau orice altă operațiune efectuată de prestator, așa cum este prevăzut la C. alte clauze, pct. 4 din contractul încheiat.
Au fost încălcate prevederile art. 6 din L. nr. 82/1991- Legii contabilității, republicată, potrivit cărora: art. 6 (1) „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la ba înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-t înregistrat în contabilitate, după caz."
În consecință s-au acceptat la plată și înregistrat pe cheltuieli fără a exista documente justificative suma de 12.446,22 lei.
Referitor la suma de 2.541,10 lei reprezentând prestații medicale careexced prevederilor contractului colectiv de muncă pe anul 2007.
În baza chitanței nr.0001160/(...) emisă de SC R. M. O. SRL B. s-a achitat prin casieria societății suma de 2.541,10 lei, reprezentau contravaloarea facturii nr. 0001177/(...). Plata a fost efectuată prin casieria societății din ordinul verbal al directorului P. I., suma reprezentând prestații medical oftalmologice prestate de SC R. M. O. SRL B. pentru personalul din societate.
Potrivit art. 44 (2) din C. Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, valabil pentru anul 2007, prevede: „categoriile de salariați prevăzute de art. 43 alin.(2), vor fi supus obligatoriu unui examen medical gratuit efectuat de medicul de medicina muncii, în condiții ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la angajarea și nu mai puțin de o dată la 3 luni după aceea, dacă, prin secțiunile de specific de activitate profesională nu se prevede altfel." Rezultă, astfel, că societatea suportă cheltuielile medicale pentru analizele necesare la angajare și analizele medicale obligatorii, fapt ce s-a și întâmplat, astfel de prestații fiind achitate de societate la SC S. C. SRL Z. în sumă de 11.786 lei pentru anul 2007.
Plata efectuată la SC R. M. O. SRL B. excede prevederilor C.ui colectiv de muncă, iar costurile prestației efectuate de societatea sus menționată nu cade în sarcina societății, plata astfel efectuată fiind fără temei legal.
Prin urmare, au fost încălcate prevederile art. 6 din L. nr. 82/1991- L. contabilității, republicată, potrivit cărora: art. 6 (1) „Orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."
5. Referitor la - suma de 584,75 lei reprezentând diferență de penalitățipentru avansul nejustificat în termenul legal.
În urma controlului efectuat de C. de C. S. pentru perioada (...) - (...) s-a emis Decizia nr. 2115/(...), de dl. P. Ion — director general, prin care s-a dispus compartimentului financiar-contabilitate, reținerea prin statul de plată a avansului spre decontare în sumă de 856,05 lei nejustificat în termen de dl. B. Z. S. de 856,05 lei a fost înregistrată pe cheltuielile societății, prin acceptarea costurilor deplasării în anul 2008, fără să se calculeze penalizări și înregistrat prin NC nr. 157/(...).
S-au încălcat, astfel, prevederile art. 38 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă ale agenților economici și instituțiilor publice, potrivit cărora: „Titularii de avans care nu depun în termen deconturile pentru justificarea avansuri împreună cu documentele justificative, sau nu restituie în termen sumele rămase necheltuite, ar plăti o penalizare de
0,50% asupra sumelor nerestituite în termen, după caz, pentru fiecare zi întârziere
S. percepută ca penalizare nu va putea depăși debitul datorat.
Dacă titularul de avans nu a justificat avansul primit sau nu a depus sumele rămase necheltuite la termenele stabilite ori până la data întocmirii statului de retribuții, acestea, includ penalizarea aferentă, se rețin din retribuția titularului de avans, în condițiile stabilite de lege, în baza dispoziției conducătorului compartimentului cu atribuții financiar-contabile."
În consecință, s-au imobilizat fonduri în sumă de 856,05 lei în perioada
(...) - (...). Pentru perioada (...) (data acordării avansului de deplasare) - (...) (data justificării avansului prin trecerea pe cheltuieli), titularul de avans datorează penalități de întârziere în sumă de 856,05 lei în cotă de 0,5. întârziere conform art. 38 din Decretul nr. 209/1976 (856,05 x 0,50% x 776 zile întârziere = 3.321 lei, dar penalizarea se reduce la nivel debitului datorat).S-au achitat penalizări în sumă de 271,30 lei conform chitanței nr.0905080/l (...)
Toate aspectele prezentate arată faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a pârâților.
Una din trăsăturile răspunderii patrimoniale este aceea că este o răspundere integrală nu numai pentru dauna efectivă și actuală (damnum energeus) ci și pentru foloasele nerealizate (lucrum cessaus).
Prin urmare, pârâții au fost obligați și la plata foloaselor nerealizate evidențiate în calculele de la filele 3,4,61,70.
Fiind vorba de o răspundere conjunctă instanța a solicitat expertului să stabilească prejudiciul de care se face răspunzător fiecare pârât în conformitate cu prevederile art. 271 din C. muncii.
Conform concluziilor expertizei pârâtul P. Ion răspunde patrimonial față de reclamantă cu suma de 77.405,62 lei, iar pârâtul F. Ș. răspunde patrimonial față de reclamantă cu suma de 48.252,86 lei.
Cererea de chemare în garanție a S. G. A. S. formulată de pârâți a fost respinsă ca nefondată datorită următoarelor considerente:
C. de asigurare nr. R 0. a fost încheiat între chemata în garanție și pârâtul P. Ion pentru perioada (...)-(...) și avea ca obiect „. civilă profesională și administrativă";.
Daunele cauzate de asigurat puteau fi acoperite de asigurator dacă acesta era notificat de faptele generatoare în perioada asigurată. Mai mult, din cele ce preced rezultă în mod cert că pârâții au săvârșit faptele ilicite cauzatoare deprejudicii intenționat, cu premeditare, ceea ce exclude în totalitate răspunderea chematei în garanție.
Pârâtul nu a efectuat demersuri în acest sens și în consecință nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea în garanție a asiguratorului .
Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 274 C., instanța a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. ION și F. S.,solicitând, în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, iar în subsidiar modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se arată, în esență, că nu se pot retine elementele răspunderii civile contractuale: existenta prejudiciului, a vinovăției angajatului și a legăturii cauzale dintre fapta și prejudiciu, care nu sunt dovedite în conformitate cu prevederile art. 270 alin.1 C. Muncii.
Prejudiciul nu exista în fapt, dimpotrivă operațiunile imputate au fost cele mai oportune și favorabile societății reclamante. V. angajaților nu poate fi reținuta atât timp cat operațiunile imputate au fost realizate nu cu vinovăție ci pentru eficientizarea societății reclamante în funcție de condițiile existente. Dimpotrivă, a nu se fi apelat la aceste masuri invocare de reclamanta ca ilicite, ar fi condus la pierderi incomensurabile pentru societatea reclamanta. R. cauzal desigur ca nu exista și nici nu poate fi dovedit.
1. Referitor la suma de 11.200,80 lei c/v plăti primei de asigurare și a foloaselor nerealizate de 717.82 lei din subvenția încasata necuvenit arată ca prima asigurare cu BT A. nominalizata pentru un nr. de 30 autobuze s-a încheiat din necesitatea urgenta si prealabila de a pregăti parcul auto pentru licențiere, în vederea prestării activității atât pe mun. Z., cat și în zonele limitrofe. Aceasta din urma, făcându-se prin licitare de trasee sub autoritatea ARR, cu autobuze dedicate, a impus necesitatea asigurării individuale a autobuzelor preconizate a efectua si trasee externe.
Acest tip de asigurare personalizat pe autobuzele cu care urma sa se realizeze transporturile în situația adjudecării licitației, nu era nici practicat și nici solicitat anterior când asigurările de transport calatori se realizau la valoarea estimata a biletelor și abonamentelor.
Aceasta asigurare cu BT A., nu a reprezentat o cheltuiala inutila pentru societate, ci o condiție prealabila si necesara participării la licitația pentru adjudecarea traseelor externe municipiului.
A doua asigurare (A.) a fost reînnoita, având în vedere ca prima nu acoperea în totalitate numărul calatorilor preconizați a fi transportați pe parcursul anului.
Aceasta asigurare încheiata după vechiul tipic (având în vedere numărul de calatori și nu numărul autobuzelor), ia în considerare creșterea semnificativa a numărului de abonamente eliberate gratuit pensionarilor și persoanelor vârstnice începând cu ianuarie 2008, în baza Hotărârii C. Local, prin care beneficiarii abonamentelor gratuite s-a dublat.
Constatând ca, începând cu ianuarie 2008 numărul pensionarilor transportați creste peste dublul pensionarilor transportați in 2007, a estimat contravaloarea anuala a abonamentelor corespunzătoare la cca 1.600.000 lei suma pentru care s-a încheiat a doua polița de asigurare la A.
Tabelul cu autobuzele - lista anexa cu cele 47 de autobuze la polița de asigurare încheiata cu A. este un script produs nu la data încheierii poliței de asigurare cu A. ci la cu totul o alta data, care nu poate fi decât după data de 31 iulie 2008, data la care a fost numit în funcție actualul director general
Mureșean I. Ionel, semnatar al Anexei la P. de asigurări seria ACA numărul
0018014 denumit S. autobuzelor.
Acest script apărut la mai mult de jumătate de an de la încheierea poliței releva caracterul tendențios al verificării și al interpretărilor.
Asigurarea cu A. la valoarea de 1.600.000 lei c/v abonamente este oricum mult sub valoarea estimata a calatorilor de baza de bilete și abonamente care prin BVC pe anul 2007 (buget venituri cheltuieli) era estimat la 6.000.000 lei.
La valoarea de 6.000.000 lei estimata ca valoare a abonamentelor, raportata la un procent de 0,9% suma necesar a se plăti ca polița de asigurare ar fi fost de 54.000 lei. Ori suma celor doua polițe încheiate și suprapuse in accepția reclamantei, se ridica doar la valoarea de 31.200 lei.
P. de asigurare cu A. s-a încheiat deoarece, menținerea doar a asigurării cu BT A. ar fi limitat reclamanta la utilizarea doar a celor 30 autobuze individualizate, iar nu a întregului parc de 47 autobuze.
S-a recurs la reînnoirea poliței cu A. deoarece specificul asigurării cu A. nu avea in vedere personalizarea autobuzelor ci doar o estimare a numărului de calatori transportați, precum și a faptului menționat mai sus al creșterii semnificative a nr. de calatori urmare a Hotărârii C. Local Z. de acordare de facilități de transport gratuit la toți pensionarii.
2. Referitor la suma de 96.735,79 lei ca urmare a aprovizionării cu motorina de la SC ADY COM SRL S. la preturi mai mari decât cele adjudecate prin licitație de S. P. SA B., ca diferența de preț, arată că societatea reclamanta, având ca unic acționar C. Local Z. era și este intru-totul subordonata C. Local Z., depinzând în asigurarea costurilor de exploatare, de subvențiile acordate de acesta și de veniturile proprii (C. de C. a transportului public local de calatori în municipiul Z. nr.42999/08.XI.2006).
Obligația concedentului asumata la art. 13 pct. F era de „a aproba tarifele pentru transportul public local de calatori, precum și subvenția care se plătește de la bugetul local pentru acoperirea diferenței dintre costurile înregistrate de operatorul de transport public și veniturile efective încasate pentru transportul asigurat diferitelor categorii de persoane".
Prevederea menționata respectă dispozițiile imperative cuprinse in L. nr.
92/2007 care, în art.43. lit.a, precizează "tarifele și subvențiile în urma prestării serviciului public local de persoane, trebuie sa acopere cel puțin sumele investite și cheltuielile curente de întreținere și exploatare a sistemului de transport public local respectiv".
Aceste subvenții se acordau însa în limitele stabilite prin hotărârea C.
Local neacoperind așa cum contractul de concesiune și legea prevedea costurile de exploatare ale societății în contextul în care o pondere importanta (peste 90%) reprezintă transport urban de calatori din care o însemnata parte reprezentând transport gratuit, transport a cărui reducere era de 50%, menținerea unui tarif redus pentru biletele și abonamentele de transport în comun dar si acumulării de datorii de către societate datorita investiției pentru achiziționarea unui lot de autobuze necesare modernizării transportului în comun (rate și dobânzi aferente creditului de cea 1,5 mil.eur), generând pierderi în creștere luna de luna.
Acest considerent a făcut ca, administratorul unic C. Local, in vara anului
2008 prin HCL nr. 2 I 6/(...) sa revină asupra modalității de acordare a subvențiilor nu in sume fixe acordate lunar ci ca diferențe intre cheltuielile și veniturile lunare, pentru acoperirea în totalitate a costurilor, înțelegând astfel sa respecte prevederile contractului de concesiune și legea nr. 92/2007.
Modalitățile de acordare a subvențiilor practicate până în vara anului
2008 coroborate cu nerealizarea veniturilor, cu facilitățile privind gratuitățile cu reducerile la transportul în comun și limitarea prețului biletelor șiabonamentelor au condus la acumularea de datorii tot mai mari care a făcut imposibil pe de-o parte respectarea contractului cu furnizorul SC P. SA în sensul achitării anticipate a accizelor la fiecare comanda (achizitorul va trimite prin fax furnizorului dovada achitării accizelor înainte de momentul solicitat pentru îndeplinirea livrării. În situația în care achizitorul nu trimite dovada arătata mai sus, în termenul indicat, furnizorul nu va fi răspunzător pentru o eventuala întârziere în livrarea comenzii), iar pe de alta parte plata unor penalități prohibitive pentru societate pentru nerespectarea obligațiilor asumate de părțile contractante (neplata la termen), (penalități în cuantum de 0.1 % din valoarea facturii neplătite la termen, pentru fiecare zi de întârziere); (cap.11 - pct 2.6 si cap.XVII - pct 17.1 din contractul de furnizare produse petroliere).
Aceasta situație deosebit de restrictiva a făcut imposibila derularea contractului cu SC P. SA si, pentru a nu se ajunge in situația blocării transportului in comun, ceea ce ar fi determinat o grava problema sociala, dar si economica, la nivelul întregului municipiu.
In aceasta situație de «. majora », ca si in toți anii precedenți, au fost nevoiți sa identifice un alt furnizor care sa accepte chiar cu riscul unui preț puțin mai mare, necondiționarea livrării de achitarea anticipata a accizelor si acceptarea unor termene de plata mai mari si fără penalități.
In conformitate cu art. 15.2 din contract furnizorul stabilește o limita de credit fata de beneficiar (SC T. SA Z.) la nivelul sumei de 25.000 EUR, limita de credit care se întindea in timp, la maximum 30 de zile de la data facturării dar nu putea depăși data următoarei solicitări de livrare, daca prin aceasta se depășea limita valorica de mai sus. Inclusiv si aceasta limitare (prin plafonul de credit stabilit de 25.000 EUR) ar fi condus la sistarea livrărilor, indiferent de consecințe.
În opinia expertului contabil constrângerea cea mai pregnanta nu ar fi fost plata penalităților ci sistarea livrării produselor petroliere.
SC T. SA avea si alte priorități: plata drepturilor salariale in 14 si 28 a lunii, asigurarea pieselor de schimb, serviciile de întreținere si reparații, rambursarea ratelor la creditele contractate, plata dobânzilor, etc. obligații care fiecare dintre ele putea bloca activitatea firmei.
Referitor la obiectivul nr. 6 al expertizei, expertul analizează corect in evoluție hotărârile consiliului local Z. privind modul de determinare a subvenției pentru activitatea de transport public local in comun de calatori si a contractul de concesiune încheiat intre C. Local al Municipiul Z. si SC T. SA Z. la data de (...).
Aceasta situație dovedește ca SC ADY COM SRL S. a creditat in fapt SC T. SA si a salvat aceasta societate.
Din suplimentul de expertiza dispus reies aceleași concluzii: conducerea administrativa a pârâtei a avut in permanenta dificultăți pe linia disponibilităților, fiind nevoiți de a amâna anumite plăți si de a asigura plata unor datorii care ar fi periclitat funcționarea firmei.
Diferența de preț nu a fost semnificativa; cum reiese din expertiza, ar fi asigurat aprovizionarea in plus cu cca. 36.622 l combustibil, care ar fi putut asigura funcționarea transportului local pe o perioada de 23 zile.
Lipsa de disponibilități si efortul de a asigura menținerea capacitații de plata reiese din modul de stabilire a graficului de rambursare a creditelor contractate, in sensul stabilirii unor rate mai scăzute la începutul perioadei, aceasta de asemeni pentru a reduce presiunea asupra cash-flow-ului.
3. Referitor la suma de 12.496,22 lei reprezentând decontări fără documente justificative în baza relației contractuale cu SC A. C. SRL O. arată că acest contract de mentenanța era indispensabil bunei funcționari a sistemuluide validare automata a biletelor si cuprinde o anumita valoare a serviciului prestat periodic (lunar) sau ori de cate ori este nevoie.
Faptul ca prestatorul serviciului a dorit sa-si detalieze in acest mod contravaloarea prestației nu a deranjat considerând chiar ca este un act de transparenta din partea sa. Putea la fel de bine sa cuprindă in contract suma globala efectul economice-financiar fiind același, ținând cont totodată ca nu avea alta alternativa privind mentenanta sistemului. La încercarea de a găsi un prestator local poate mai operativ si mai ieftin s-a izbit de faptul ca SC A. C. SRL avea drept de autor asupra softului pe baza căruia funcționează sistemul de validare automata a biletelor.
Privitor la confirmarea efectuării intervențiilor periodice (lunare) de întreținere aceasta s-a făcut pe baza delegației de deplasare a echipei de servisare. J. punctuala a cheltuielilor ocazionate de deplasare considera ca era o problema interna a firmei prestatoare vizând relația dintre angajați si angajator, neputând intra in nici un caz in sarcina recurenților.
4. Referitor la suma de 2.541,10 lei reprezentând prestații medicale care exced prevederilor contractului colectiv de muncă pe anul 2007 consideră ca plata serviciilor medicale de specialitate (oftalmologice) către R. M. O., s-a făcut in acord cu sindicatul, controlul incluzând toate categoriile de personal, nu numai șoferii care făceau periodic control medical general la S. C.
În decontarea unor servicii medicale nu poate fi vorba de încălcări ale prevederilor CCM prin excederea acestora atâta timp cat ele sunt prevăzute la un nivel minimal.
Se poate vorbi de nerespectarea CCM doar in cazul neacordării unor drepturi la nivelul minimal solicitat de sindicat.
Controlul medical periodic al salariaților care lucrează in condiții deosebite, conform art.43 alin.2 din C. Colectiv de M. la nivel de unitate, « ... vor fi supuși obligatoriu unui control medical gratuit efectuat de către medicul specialist de medicina muncii la angajare si nu mai puțin de odată la 3 luni după aceea.» (art.44 alin.2). Expresia «gratuit» înseamnă faptul ca angajatul respectiv nu va fi implicat financiar in plata acestui serviciu medical, insa conform legii angajatorul este obligat sa achite aceste controale medicale periodice.
5. Referitor la - suma de 584,75 lei reprezentând diferență de penalități pentru avansul nejustificat în termenul legal consideră ca aceasta eventuala penalizare trebuia recuperata de la persoanele vinovate si nicidecum de la directorul general al societății si contabilul sef al acestuia, acestea nefiind vinovați in mod direct de neîncasarea acestor penalități. Practic nici nu s-a încercat recuperarea acestor sume de la beneficiarii avansurilor - B. Z. fapt care demonstrează aspectul tendențios al controlului si al masurilor dispuse.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a SC G. SRL consideră că instanța in mod greșit nu admite cererea de chemare in garanție, nu se poate retine ca element de excludere, nenotificarea asiguratorul referitor la faptele generatoare în perioada asigurată, atâta timp cat acestea au fost stabilite ulterior de către Curtea de C., iar obligarea recurenților se urmărește tocmai prin promovarea acțiuni de către reclamanta.
Referitor la concluzia instanței de fond ca ar fi săvârșit faptele ilicite cauzatoare de prejudicii intenționat cu premeditare, ceea ce exclude în totalitate răspunderea chematei în garanție, apreciază ca aceasta este nefondata, rezulta cu prisosința din întregul probatoriu administrat din concluziile expertizelor judiciare repetate realizate in cauza.
Pârâtul F. Ș. a formulat cerere de recurs și separat, solicitând casareasentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare arată că din dispozițiile art. 271 C.muncii rezultă caracterul divizibil al răspunderii conform căruia trebuie stabilită contribuția fiecărui salariat la producerea prejudiciului.
În mod excepțional, în cazul în care nu există suficiente elemente pentru a determina răspunderea individuală a salariaților se pot aplica dispozițiile alin.2 din art. 271 C.muncii: (2) „Daca măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar";.
În cauză nu au fost administrate probe pentru a stabili vinovăția fiecărui pârât așa cum dispune art. 271 alin.1 din codul muncii.
1. Cu privire la suma de 96.735,79 lei reprezentând diferența de preț ca urmare a aprovizionării cu motorină de la S. Ady Com S. S. arată că nu a emis în scris nicio comandă și nu s-a încheiat niciun contract pentru livrarea acestor produse. Relația s-a stabilit și s-a desfășurat pe baza unei înțelegeri verbale, comanda pentru livrare, în sensul cantității de livrat și data livrării, s-a făcut telefonic de către directorul societății P. I.
Pârâtul nu a fost implicat în luarea deciziei, fiind fost pus în fața faptului împlinit, iar când a cerut lămuriri de la directorul societății acesta i s-a răspuns că el va rezolva totul. Este adevărat că după livrarea produselor a semnat unele ordine de plată. Prin expertiză trebuia stabilit exact câte ordine de plată a semnat și în ce valoare.
De menționat este faptul că în perioada februarie 2007-martie 2008 societatea a dispus de lichidități, „. nu la nivelul care să permită aprovizionarea cu produse petroliere în permanență de la SC P. SA și în condițiile stabilite cu acest furnizor";.
2. Cu privire la suma de 11.200,80 lei contravaloarea plății nelegale a primei de asigurare duble și a foloaselor nerealizate de 717,82 lei din subvenția încasată necuvenit arată că a negociat și a încheiat contractul de asigurare cu SC A. SA. C. de asigurare încheiat cu BT A. a fost încheiat și semnat de directorul societății, fără ca pârâtul să fie implicat în luarea deciziilor sau anunțat de încheierea contractului. După cum se observă din polițele de asigurare depuse aceste contracte au fost semnate de P. Ion și nu poartă nici măcar semnătura societății.
În aceste condiții consideră că în mod nelegal a fost obligat la suportarea prejudiciului.
3. În ceea ce privește suma de 12.446,22 lei reprezentând decontări fără documente justificative către S. A. C. S. O. și a foloaselor nerealizate în sumă de
1.169,00 lei arată că acest contract a fost semnat de recurent și de pârâtul P.
Ion și că justificarea cheltuielilor ocazionate de aceste servicii au fost decontate în mod legal.
Prin expertiză trebuia verificat dacă au fost depuse documente justificative, iar în cazul în care nu s-au depus aceste documente, trebuia precizat ce sumă a fost decontată fără acte.
4. Cu privire la suma de 2.541,10 lei reprezentând prestații medicale care exced prevederilor contractului colectiv de muncă pe anul 2007 arată faptul că plata sumei s-a făcut din ordinul verbal al directorului P. I.
Apreciază că în acest caz nu sunt întrunite cele 4 condiții pentru atragerea răspunderii contractuale: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala sau vinovăția debitorului. În speță nu s-au probat fapta ilicită și vinovăția pârâtului.
Pentru angajarea răspunderii contractuale, reclamanta este ținută să facă dovada că pârâtul a fost în culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate și nu a desfășurat o activitate diligentă.
Reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe afirmarea unei fapte a pârâtului care să încalce principiul bunei credințe în derulare a raporturilor de muncă, neafirmând vreo faptă de intenție prin care pârâtul ar fi diminuat cu bună știință patrimonial reclamantei.
Reclamanta SC T. SA Z. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilorca neîntemeiate.
Arată că instanța de fond a reținut corect că în cauză sunt întrunite cumulativ toate cerințele privind atragerea răspunderii patrimoniale a celor doi recurenți. Calitatea de salariat a acestora este o chestiune de evidență ce nu comportă nici un fel de discuție.
În privința faptei ilicite săvârșite în legătură cu munca lor, nu numai că vinovăția a fost reținută de Curtea de C., ci această chestiuni s-a și dovedit.
În mod evident prejudiciul consfințit în parte prin raportul de expertiză apare în urma raportului cauzal direct dintre fapta ilicită a celor doi probată încă odată în fața instanței de fond și prejudiciul în sine.
J. pe care recurenții o aduc, respectiv faptul că paguba nu s-a produs cu intenție ci din dorința de a eficientiza situația societății este greșită.
Prin note de ședință, chemata în garanție S. G. A. S. a solicitat respingerearecursului pârâților, arătând că pârâții au săvârșit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii intenționat, cu premeditare, ceea ce exclude răspunderea chematei în garanție. În plus, perioada asigurată de polița de asigurare este (...)-(...), astfel încât nu toate actele comise în perioada controlată ((...)-(...)) intră sub incidența poliței.
Totodată era necesar să fie anunțat asiguratorul în scris, în termen de maximum 5 zile lucrătoare după ce a luat la cunoștință despre orice eveniment susceptibil a genera o cerere de despăgubire și să notifice angajatorul în termen de 48 de ore de la data la care a luat la cunoștință de existența oricărei acțiuni promovate în instanță având ca obiect pretenții în legătură cu activitatea desfășurată de asigurat.
Apoi, calitatea de asigurat o are doar pârâtul P. I.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, sentința fiind legală și temeinică, atât în ce privește dispozitivul, cât și considerentele.
În ce privește recursul comun formulat de pârâți, Curtea reține următoarele:
Corect a reținut prima instanță întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale în persoana recurenților.
1. Referitor la suma de 11.200,80 lei c/v plăti primei de asigurare și a foloaselor nerealizate de 717.82 lei din subvenția încasata necuvenit, se motivează, prin recurs, în esență, că era oportună încheierea ambelor asigurări considerate de Curtea de conturi ca suprapuse, întrucât cea încheiată cu BT A. a avut în vedere necesitatea urgenta si prealabila de a pregăti parcul auto pentru licențiere, în vederea prestării activității atât pe mun. Z., cat și în zonele limitrofe, vizând doar 30 din totalul de 47 de autobuze din dotare, iar cea subsecventă, încheiată ca reînnoire a asigurării preexistente încheiate la A., a fost necesară întrucât prima nu acoperea în totalitate numărul calatorilor preconizați a fi transportați pe parcursul anului, aceasta din urmă având în vedere numărul de calatori și nu numărul autobuzelor.
Apărarea astfel formulată nu este convingătoare, întrucât este evidentă suprapunerea celor două asigurări, or era în sarcina conducătorului instituției șia directorului economic să nu angajeze, respectiv să nu avizeze achitarea unei duble plăți pentru un unic scop.
Nu poate fi reținută apărarea privitoare la ivirea necesității pregătirii parcului auto pentru licențiere în vederea prestării activității și pentru zonele limitrofe Z.lui, în condițiile în care nu s-au depus sau indicat înscrisuri relevante în acest sens, deși s-a pus în discuție de către instanța de recurs caracterul insuficient al probatoriului din acest punct de vedere.
Astfel, s-a afirmat, dar pârâții recurenți nu au indicat probele ce să fie administrate din această perspectivă, că era necesară o altă asigurare decât cea existentă, pentru participarea la menționata licitație de trasee externe municipiului Z.
Or, deși în conflictele individuale de muncă, sarcina probei revine angajatorului, este evident că această regulă nu poate privi apărările particulare, suis generis, formulate de angajați, aceștia trebuind să indice probațiunea scrisă a cărei administrate o solicită eventual din arhiva societății angajatoare.
Regula instituită de art. 272 C. muncii vizează doar probațiunea previzibilă, înscrisurile care în mod necesar întemeiază anumite decizii emise de angajator, doar în această interpretare fiind raționabilă limitarea pe care legiuitorul o instituie sub aspectul termenului până la care să fie administrată probațiunea de către angajator în apărarea sa: până la prima zi de înfățișare.
În cauză, nu se poate considera probată apărarea recurenților cu privire la imperativul încheierii unei asigurări parțiale a parcului auto, anterior expirării termenului asigurării existente la A.
Mai departe, chiar dacă s-ar accepta că s-ar fi impus o asigurare individuală a autobuzelor participante la licitație, diferită de cea existentă, care fusese încheiată în mod global, în raport de valoarea estimată a biletelor și abonamentelor, deci cu privire la întregul parc auto și nediferențiat pe autobuze, nu se justifică reasigurarea la A. a întregului parc auto, deci și a autobuzelor deja asigurate individual la BT A.
Practic, s-a procedat la o dublă asigurare, una făcută individual pe autobuze, alta făcută cu privire la numărul de călători, estimat în funcție de numărul estimat de călători per totalul parcului auto.
Or, și asigurarea individuală a autobuzelor s-a făcut tot ținându-se seama de numărul de persoane din autobuz (filele 105 - 135 dosar recurs), deci tot prin evaluarea estimativă a numărului de călători posibil a fi transportați cu autobuzul.
Pe de altă parte, indiferent de oferta făcută de societățile de asigurare, nu se justifică de către pârâți alegerea a două sisteme de asigurare diferite, unul prin considerarea numărului de abonamente raportat la întregul parc auto și altul raportat la numărul de călători din 30 de autobuze, fiind evidentă suprapunerea, cu atât mai mult cu cât încheierea celor două contracte de asigurare s-a făcut într-un termen scurt, de o lună, fiind previzibil la data încheierii contractului cu BT A. faptul că este iminentă expirarea contractului de asigurare încheiat cu A., astfel încât această împrejurare ar fi trebuit să fie avută în vedere la acea dată și să se negocieze cu firmele asiguratoare cea mai bună opțiune de asigurare, fără a se implica o dublare a acesteia.
Se mai afirmă că pentru reînnoirea contractului de asigurare cu A. s-a avut în vedere creșterea numărului de abonamente eliberate gratuit pensionarilor și persoanelor vârstnice începând cu ianuarie 2008 (practic dublarea acestora), or nici această apărare nu justifică alegerea de a se plăti asigurare de accidente pentru călători în dublu sistem, măsura rămânând una neeconomicoasă și prejudiciabilă pentru societatea angajatoare.
Este irelevantă din punctul de vedere al soluționării recursului împrejurarea că lista cuprinzând totalul autobuzelor din parcul auto asigurat prin contractul încheiat cu A. a fost întocmit ulterior numirii actualului director general al societății reclamante, nefiind contestată veridicitatea acestui script și nefiind atașate consecințe juridice depunerii acestuia la dosar, în condițiile în care este un aspect necontestat de către recurenți faptul că asigurarea încheiată cu A. a dublat parțial asigurarea la BT A., cu justificările aduse în apărare de aceștia.
Se mai arată că suma celor două asigurări, ca și asigurarea cu A. la valoarea de 1.600.000 lei c/v abonamente, erau sub valoarea estimată prin BVC pe anul 2007 a călătoriilor de bază de bilete și abonamente (6.000.000 lei), întrucât raportat la această sumă, polița ar fi fost de 54.000 lei, or suma celor doua polițe încheiate se ridica doar la valoarea de 31.200 lei.
Acest aspect nu este relevant, în condițiile în care a aparținut pârâților alegerea de a nu încheia asigurări pentru toți călătorii, ci prin asigurarea A. au fost avute în vedere doar călătoriile pe bază de abonament, revenind pârâților riscul derivat din această opțiune.
Nu se poate pune problema unei compensații suis generis între prejudiciul adus reclamantei intimate prin dublarea asigurării și beneficiul afirmat, prin reducerea costurilor cu asigurările datorită neasigurării tuturor călătorilor.
Pe de o parte acest beneficiu nu este unul cert, întrucât deși în polița de asigurare cu A. seria ACA nr. 0015742 (fila 143 dosar recurs) este trecut la rubrica „. de transport uzuale";: „transport pe bază de abonamente 1600.000
RON";, în cuprinsul scriptului denumit „. speciale privind asigurarea călătorilor"; este trecut că „sunt considerate persoane asigurate toate persoanele care au calitatea de călători (…) care călătoresc pe bază de bilete sau legitimații de călătorie valabile, precum și cei care călătoresc pe bază de convenție sau curse speciale cu document justificativ";, apărând evident că această asigurare a avut în vedere toți călătorii, nu doar pe cei cu abonamente, în limita sumei asigurate.
Pe de altă parte, chiar dacă ar putea fi considerat cert beneficiul afirmat de către pârâți (prin încheierea unor polițe de asigurare raportat la sume asigurate mai mici decât cele care ar fi putut fi avute în vedere cu titlu de valoare estimativă a veniturilor din bilete și abonamente conform bugetului de venituri și cheltuieli al societății pe anul 2007), nu ar putea fi admisă o compensație între un atare beneficiu și prejudiciul creat în detrimentul societății reclamante, întrucât acest beneficiu afirmat nu este unul pe care recurenții să îl poată reclama în cadrul unei acțiuni în pretenții îndreptată împotriva angajatorului, acesta răspunzând, conform art. 253 C. muncii, doar pentru un prejudiciu material sau moral creat angajatului său.
Or, este evident că afirmatul beneficiu nu a fost creat (dacă s-ar accepta această teză) concomitent cu crearea unui prejudiciu în patrimoniul recurenților și ca atare, el nu poate fi reclamat în formă pecuniară de către recurenți, în cadrul unei compensații.
2. Referitor la suma de 96.735,79 lei ca urmare a aprovizionării cu motorinade la SC ADY COM SRL S. la prețuri mai mari decât cele adjudecate prin licitație de S. P. SA B., ca diferență de preț, Curtea reține că nu poate fi acceptată ca exoneratoare de răspundere împrejurarea invocată de către recurenți, anume, faptul că datorită clauzei contractuale privitoare la obligația achitării anticipate a accizelor la fiecare comandă, nu s-a putut respecta contractul și s-a apelat la cumpărarea de combustibil de la SC ADY COM SRL S. la prețuri mai mari.
Pentru a putea fi avută în vedere această împrejurare, ar fi trebuit produse probe în acest sens, anume, cu privire la faptul imposibilității, în ciuda folosiriituturor mijloacelor legale aflate la dispoziția recurenților, de a menține în funcțiune serviciul de transport în comun.
Dimpotrivă, din expertiza efectuată în cauză, ca și din răspunsurile date de către C. local al mun. Z. reiese că recurenții aveau la îndemână mijloace pentru a evita suspendarea activității de transport (din lipsă de combustibil), raportat la modul în care trebuia efectuată plata în avans a accizelor către cocontractantul furnizor de combustibil (P.).
În primul rând, se reține că recurenții pârâți au fost cei care au reprezentat societatea reclamantă la încheierea contractului cu acest furnizor, fiind deci responsabili pentru modul în care au ales furnizorul și implicit, condițiile de furnizare a combustibilului, raportat la modul în care societatea era finanțată. Cu alte cuvinte, se constituie eventual într-o culpă personală a acestora, care nu poate fi invocată pentru exonerarea de răspundere (nemo propriam turpitudinem allegans) faptul de a fi încheiat un contract de furnizare de combustibil în condiții imposibile pentru societate, anume, cu plata în avans a accizelor, în contextul în care se afirmă că era imposibil a asigura îndeplinirea acestei condiții. Cu ocazia încheierii de contracte de achiziție publică, un principiu este cel al eficientei utilizări a fondurilor publice, art. 35 din O. nr. 3. stipulând că în caietul de sarcini pentru contractele de achiziție publică trebuie să se regăsească descrierea serviciului în mod obiectiv în așa manieră încât să corespundă necesității autorității contractante.
Or, recurenții invocă tocmai faptul că nu corespundeau necesității societății reclamante condițiile din contractul de furnizare de combustibil încheiat cu P., situație imputabilă recurenților, conform celor ce preced.
În plus, se constată că nu există și nu au fost invocate probe în sensul solicitării unor sume de la concedentul C. Local Z. pentru respectarea condițiilor contractuale din contractul cu P., iar C. local al mun. Z., în răspunsul dat instanței de fond, a subliniat că nu a fost anunțat de către societate că s-ar afla în imposibilitatea plății în avans a accizelor către P., deși conform art. 13.2 lit. c) din contractul de concesiune, C. local are obligația de a interveni, la cerere, în rezolvarea problemelor care depășesc posibilitățile de soluționare ale concesionarului (filele 380-383 dosar fond).
De asemenea, s-a arătat că a fost respectată obligația contractuală de achitare a subvenției de la bugetul local pentru acoperirea diferenței dintre costurile înregistrate de operatorul de transport public și veniturile efectiv încasate pentru transportul asigurat.
Or, conform constatărilor expertului, necontestate, exista o limită de credit stipulată prin contractul de furnizare cu P. de 25.000 Euro pentru 30 de zile de la data facturării, fără a se putea depăși data următoarei solicitări de livrare, și abia după expirarea acestui termen s-a fi ajuns la plata de penalități de 0,1 % pe zi de întârziere.
Astfel, Curtea constată că și în eventualitatea în care C. local ar fi achitat doar ulterior efectuării cheltuielilor diferența dintre costurile înregistrate de operatorul de transport și veniturile efectiv încasate (deci fără a exista o plată în avans care să permită achitarea accizelor, plată de altfel nesolicitată de pârâți), plata accizelor s-ar fi putut încadra în creditul acordat de furnizorul de combustibil, fără a face improbabilă continuarea activității societății reclamante, iar acoperirea creditului să se facă, fără atragerea de penalități, în termenul de
30 de zile de la facturare. O., nu poate fi verificată această ipoteză, în condițiile în care nu s-au solicitat plăți în avans către C. local al mun. Z., împrejurare care ar fi fost exoneratoare de răspundere din punctul de vedere al recurenților.
Apoi, raportat la invocarea forței majore de către recurenți, Curtea constată că aprovizionarea de la SC ADY COM SRL S. nu s-a efectuat încondițiile în care anterior s-ar fi sistat livrările de la P., pentru a se verifica o atare urgență deosebită care să permită invocarea cazului fortuit (în care categorie se încadrează ipoteza înaintată de recurenți pentru justificarea aprovizionării cu combustibil în afara contractului de furnizare cu P.). Practic, s- a apelat la aprovizionarea de la această unitate care nu câștigase licitația pentru furnizare de combustibil fără a se fi ajuns în situația limită de a se fi sistat furnizarea de combustibil de către P., pentru a se putea afirma o situație constrângătoare și a se invoca astfel exonerarea de răspundere.
În plus, măsura nu a fost economicoasă, întrucât prejudiciul creat prin achiziționarea de combustibil la un preț superior de la SC ADY COM SRL S. (96.735,79 lei) este mai mare decât cel care s-ar fi creat prin plata de penalități conform contractului cu P., care conform calculelor expertului s-ar fi cifrat la suma de 39.600 lei; de asemenea, se arată de către expert că „în cazul în care s- ar fi apelat la un credit bancar ar fi fost necesar a se suporta dobânzi deloc de neglijat, nivelul cărora ar fi atins aproape 30.000 lei, cheltuială care de asemeni nu a fost necesar a se suporta";.
Se reține, raportat la aceste considerente, că pârâții recurenți nu au respectat contractul de achiziție publică încheiat cu S. P. SA, producând cu vinovăție prejudiciul imputat lor, rezultat din aceasta, nefiind convingătoare motivele de recurs formulate sub acest aspect.
3. Referitor la suma de 12.496,22 lei reprezentând decontări fărădocumente justificative în baza relației contractuale cu SC A. C. SRL O., nu pot conduce la admiterea recursului motivele de recurs formulate.
Ceea ce s-a reținut în procesul verbal încheiat de Curtea de conturi este faptul că au fost acceptate și plătite facturi pentru cheltuielile de deplasare ale reprezentanților societății cu care a fost încheiat contractul de mentenanță, fără a exista documentele justificative pentru aceste cheltuieli de deplasare efectuate: ordin de deplasare confirmat de beneficiar, confirmarea faptului că deplasarea a fost necesară și costurile deplasării (facturi și chitanțe privind cheltuieli de deplasare și masă) și o notă de constatare privind problema constatată și modalitatea de soluționare a acesteia.
Or, prin recurs, se susține că prestatorul serviciului putea la fel de bine să cuprindă în contract suma globală, efectul economice-financiar fiind același.
Susținerea este neîntemeiată, având în vedere că părțile unui contract sunt legate de clauzele acestuia, fiind situații diferite, care desigur, trebuie avute în vedere inclusiv la încheierea contractului, și evident, cu ocazia derulării acestuia, dacă se stipulează obligația beneficiarului serviciului de mentenanță de a plăti o sumă globală pe lună sau de a deconta, așa cum se stipulează în contract, „cheltuieli ocazionate cu deplasarea echipei de intervenție (în condițiile în care aceasta era necesară), reprezentând costul deplasării, cazarea și masa); (…) suma de 100 euro + TVA/membru al echipei de intervenție, dacă durata intervenției efective este mai lungă de o zi";.
Raportarea trebuia făcută deci la clauzele contractului în ființă iar nu la o situație ipotetică în care părțile ar fi prevăzut doar o sumă globală pe lună pentru întreținere, și ca atare, decontarea cheltuielilor de deplasară să se facă doar în măsura în care erau justificate, conform clauzelor contractului.
Este insuficientă, în lumina clauzelor contractuale mai sus redate, confirmarea efectuării intervențiilor periodice (lunare) de întreținere, așa cum arată recurenții, pe baza delegației de deplasare, acesta fiind un înscris întocmit de societatea prestatoare a serviciului care nu certifică faptul că intervenția era necesară. Pentru aceasta, era necesar ca pârâții, în calitate de reprezentanți ai societății beneficiare, să solicite constatarea acestei necesități de către reprezentanții propriei societăți, așa cum reiese din dispozițiile contractuale,doar în această situație putându-se susține că și-au îndeplinit obligația de diligență față de modul de gestionare a banilor publici.
Nu se poate reține că justificarea punctuală a cheltuielilor ocazionate de deplasare ar fi fost o problemă internă a firmei prestatoare, din moment ce decontarea acestora nu se făcea din fondurile acelei firme, ci din cele ale societății beneficiare, conduse de recurenți.
4. Referitor la suma de 2.541,10 lei reprezentând prestații medicale care exced prevederilor contractului colectiv de muncă pe anul 2007, motivul de recurs se referă la caracterul minimal al prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Susținerea este neîntemeiată, întrucât caracterul minimal, ca principiu în dreptul muncii, vizează doar situația comparativă a contractelor colective de muncă încheiate la diferite niveluri, respectiv a contractelor colective de muncă prin raportare la dispozițiile legii, sub imperiul Legii nr. 130/1996, ce reglementa această materie la data încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în discuție. Astfel, art. 8 din L. nr. 130/1996 stipula:
„(2) Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(3) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Se observă deci că în sine, dispozițiile contractului colectiv de muncă nu au un caracter minimal, dacă părțile nu au negociat astfel (dacă nu au stabilit un caracter minimal al unui anumit drept), ci clauzele contractului colectiv de muncă sunt obligatorii ca atare, cu condiția legalității lor.
Caracter minimal aveau doar dispozițiile unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (e.g. la nivel de ramură de activitate), cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă la nivel inferior (e.g. la nivel de unitate), neputându-se negocia drepturi la un nivel inferior celui deja stabilit printr-o negociere la nivel superior.
Odată negociat însă un drept printr-un contract colectiv de muncă, acesta este obligatoriu doar în măsura stabilită prin negociere. În acest sens este aplicabil principiul forței obligatorii a contractelor, reiterat și în materia contractelor colective de muncă prin dispozițiile art. 30 din L. nr. 130/1996, în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății.
Prin urmare, cum corect a reținut prima instanță, în mod nejustificat au fost suportate din fondurile societății reclamante cheltuieli excedentare față de obligațiile contractuale ale societății, pentru servicii oftalmologice, recurenții fiind responsabili pentru această cheltuială nejustificată.
5. Referitor la suma de 584,75 lei reprezentând diferență de penalitățipentru avansul nejustificat în termenul legal, se invocă faptul că aceasta trebuia recuperată de la persoanele vinovate și nicidecum de la directorul general al societății și contabilul șef al acestuia.
Or, Curtea constată că judicios a reținut tribunalul faptul că este imputabil pârâților faptul de a nu fi calculat și imputat penalitățile de întârziere pentru suma nejustificată la termen de către dl. B. Z., aparținând directorului decizia prin care s-a dispus compartimentului financiar-contabilitate reținerea din salariul a avansului spre decontare nejustificat.
Evident, acest fapt nu împiedică întoarcerea pârâților împotriva celui care afirmă că trebuie în final să suporte aceste penalități de întârziere.
Nefondat este recursul și cu privire la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție.
Deși este judicioasă critica formulată sub aspectul reținerii de către tribunal a culpei contractuale rezultată din neefectuarea demersurilor privind notificarea asiguratorului de faptele generatoare în perioada asigurată (întrucât desigur, notificarea nu putea fi făcută anterior conturării contextului în care asiguratul a fost vizat printr-o acțiune de răspundere patrimonială, neexistând anterior, conturat, un „eveniment susceptibil a genera o cerere în despăgubire";, din punctul de vedere al pârâtului asigurat, așa cum s-a văzut din poziția procesuală a acestuia), recursul rămâne nefondat.
Se are în vedere considerentul secund, judicios reținut de tribunal, anume, cel privind excluderea de la asigurare a prejudiciilor cauzate „cu intenție, cu rea-credință, prejudicii produse prin încălcarea normelor legale în vigoare sau a regulamentelor interne ale societății comerciale pe care o administrează"; art. 13 lit. d) din Condițiile speciale privind asigurarea de răspundere civilă a administratorilor, fila 304 dosar fond).
Or, așa cum s-a arătat în procesul verbal al Curții de conturi și în considerentele sentinței, conform și motivelor ce preced, faptele pârâtului asigurat au încălcat dispozițiile legale în vigoare, situație în care nu putea fi antrenată asigurarea de răspundere civilă a administratorului.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul F. Ș. pe cale separată, Curteareține că și acesta este nefondat.
Nu se poate reține ca aspect de nelegalitate a sentinței faptul de a nu fi stabilit măsura în care fiecare dintre pârâți a contribuit la producerea pagubei create.
Aceasta, întrucât faptele prin care s-a produs paguba (în realitate, un cumul de pagube rezultate din fapte diferite, cum s-a văzut) au fost săvârșite de pârâți în exercitarea funcțiilor lor, aceea de director general - pârâtul P. Ion -, respectiv de director economic - pârâtul F. Ș. - și au constat din avizarea unor cheltuieli nejudicioase, făcute cu încălcarea normelor legale în materie. Or, chiar dacă, așa cum arată recurentul F. Ș., unele din aceste cheltuieli au fost dispuse direct de către pârâtul P. Ion, fără implicarea decizională a recurentului F. Ș., finalizarea acestor decizii, în forma achitării facturilor, nu se putea face fără a fi fost avizat și directorul economic, astfel încât și acesta, prin faptul de a nu fi luat măsuri legale în raport de aceste cheltuieli dispuse cu încălcarea prevederilor legale și de a fi achiesat la efectuarea acestor cheltuieli, se face vinovat pentru prejudiciile astfel create.
Așa fiind, nu se putea stabili o anumită contribuție la producerea prejudiciului de către fiecare dintre pârâți, întrucât colaborarea acestora în cadrul derulării raporturilor de muncă era presupusă de funcțiile exercitate de aceștia în cadrul societății, materializându-se prin efectuarea și luarea la cunoștință, avizarea, actelor prin care s-au produs prejudiciile. Ca atare, corect s-a procedat la stabilirea răspunderii patrimoniale în condițiile prescrise de art. 271 alin. 2 C. muncii (în numerotarea de la data promovării acțiunii, devenit art. 255 odată cu republicarea C.ui muncii).
Față de aceste considerente, urmează a fi respinse recursurile formulate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței, incidente fiind dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții P. I. și F. Ș. împotriva sentinței civile nr. 3374 din (...) a tribunalului S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. GREFIER, N. N. Red.I.T./dact.SzM 2 ex./(...) Jud. fond: D. P.
| ← Decizia nr. 3608/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2400/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
