Decizia nr. 4589/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.4589/R/2012
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 8039 din 23 iulie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimata reclamantă B. L. A. și pe intimatul pârât C. T. DE C. A. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatei și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 25 octombrie
2012 reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, văzând și solicitarea recurenților din memoriile de recurs, ca și pe aceea a intimatei formulată prin întâmpinare, de judecată în lipsă conform art. 242 alin.2
C.proc.civ., reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), reclamanta B. L. A. a chemat în judecată pe pârâții C. T. de C. A. M., C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N., solicitând obligarea pârâtului C. T. de C. A. M. la plata primei de vacanță pentru anul 2008-2009 și obligarea pârâților de rândul 2 și 3 la alocarea fondurilor necesare plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că este îndreptățită să primească această primă, conform art. 50 alin. 12 din Legea nr. 1., art. 145 din Codul muncii și conform contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007-2008 și art. 36 lit. g din C. colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură învățământ C. pe anul 2008-2009 prelungit până la
(...).
Pârâtul C. local al M. C.-N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la prevederile L. nr. 128/(...)
și 2..
Prin sentința civilă nr. 8039/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. local al M. C.-N.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta B. L. A., în contradictoriu cu pârâții C. T. de C. A. M., C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. și în consecință:
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă C. T. de C. A. M. la calcularea și la plata către reclamantă a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui local al M. C.-N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. R. la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Pe fond, instanța a constatat că din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost angajată a pârâtului C. T. de C. A. M., în calitate de cadru didactic. Pârâta nu a făcut proba că ar fi plătit reclamantei prima de vacanță, deși sarcina probei i-ar fi revenit în calitate de angajator. În calitate de cadru didactic, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece, acest drept este prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2008-2009 (art. 36 lit. g), obligatoriu pentru părți conform art. 48 din Legea nr. 1.. Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. Localal municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N., solicitând modificarea sentinței, însensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursurilor recurenții au formulat aceleași critici, arătând în primul rând că, în raport de cererile formulate de reclamantă, este incidentă excepția lipsei calități procesuale pasive a acestora, având în vedere că potrivit L. nr. 1. unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale.
Recurentul P. municipiului C.-N. a mai învederat faptul că potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. b din Legea 215/2001 primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local, astfel că acesta nu poate aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru ca pârâții sa poată aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale este necesar ca sumele care cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local. Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelordrepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată recurenții că pot aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, recurenții făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
Recurenții invocă, de asemenea, și prevederile art.104 alin. 1,2,5 și 6 din
Legea nr.1..
Recurenții solicită respingerea cererii privind acordarea primelor de vacanta ca neîntemeiată, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. g din C. C. la nivel de ramura învățământ unde se prevede ca salariații sunt îndreptățiți la „o prima de vacanta din venituri proprii in condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemnizația de concediu", acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul 1, daca ar fi fost îndeplinite condițiile reglementate în art. 33 alin. 1 si 2 din C. C. la nivel de ramura învățământ, conform cărora: "In scopul salarizării si acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația in vigoare si de contract colectiv de munca, părțile contractuale vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum si In vederea modificării ulterioare a acesteia. A.. (2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective In actele normative prin care se reglementează aceste drepturi. "
Totodată, învederează că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr.
5. insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2012, Legea
293/(...), sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului D. Generale a
Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a I. Ș. sau a D. de M. si S. S., după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.8), reclamanta intimată a solicitatrespingerea recursurilor formulate de pârâți ca neîntemeiate, cu consecința menținerii sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de recurenți arată că aceasta este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 167 din Legea
84/2008, art. 104 din Legea nr. 1/2001 și art.36 lit. a din Legea nr. 215/2001 și a art. 23 și 28 din H.G. nr. 2192/2004, calitatea procesual pasivă fiind dată de calitatea de ordonatori de credite privind învățământul preuniversitar.
Pe fondul cauzei, intimata arată că alocarea sumelor reprezentând prima de vacanță a fost reglementată și prevăzută prin acte normative, astfel încât plata acestora reprezintă o obligație contractuală și nu o facultate a angajatorului, iar modalitatea în care părțile contractante au inserat clauza apreciază că exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției, întrucât se menționează că plata se face din venituri proprii și nicidecum dacă se obțin venituri proprii. Prin urmare necuprinderea în fondul de salarii cuprins în bugetul de venituri și cheltuieli s-a realizat din culpa pârâtului de rând 1, acesta neputându-se prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de A. constată că recursurile sunt nefondate, având învedere următoarele considerente:
Sub aspectul motivelor de recurs privitoare la fondul litigiului Curtea reține că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 1. privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești) prevedea că personalului didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, se mai reține că potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Astfel cum a arătat și reclamanta în cererea sa, prin dispozițiile art. 59 alin.
3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în perioada de referință prevede posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art.36 lit. g, prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, invocat de reclamantă în justificarea pretențiilor sale, dreptul la prima de vacanță nu a fost supus vreunei modalități (condiție ori termen), astfel că nu pot fi reținute criticile recurenților referitoare la condiționarea acordării acestei prime de existența unor venituri proprii ale unității de învățământ angajatoare.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referință, C. colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, Curtea reține că prin contractele colective încheiate la un nivel inferior pot fi negociate clauze mai favorabile salariaților, astfel că, chiar dacă prin contractele colective de muncă încheiate nivel național și la nivel de ramură învățământ acordarea primelor de vacanță era condiționată de existența veniturilor proprii, în raport de prevederile legale menționate se impune a se da eficiență clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel județean care cuprinde prevederi mai favorabile personalului din învățământ.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect a admis instanța de fond cererea reclamantei privind acordarea primei de vacanță pentru anul școlar
2008-2009, reclamanta fiind îndreptățită la plata primei de vacanță în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-
2008, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile recurenților referitoare la admiterea cererii de obligare a acestora la alocarea către unitatea deînvățământ a sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei, respectiv cele prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestora.
În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr.
84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1. a educației naționale, care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului
C.-N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului C.-N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C.-N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
Conform dispozițiilor art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având în componență un viceprimar, șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Se constată astfel că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator al cadrelor didactice reprezentate în cauză, are obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unitățiloradministrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Executarea plății drepturilor de natură salarială este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a drepturilor cuvenite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.- N. ȘI P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 8039 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: B.G.Z.
| ← Decizia nr. 2400/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2230, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
