Decizia nr. 1377/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1377/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR. D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M. împotriva sentinței civile nr. 1. din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA- S. TRANSI.NIA C.-N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei răspund reprezentantul reclamantului recurent - avocat M. D. din cadrul Baroului Mehedinți și reprezentantul pârâtei intimate S. C. M. SA - consilier juridic C. J.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată înregistrat recursul semnat și ștampilat precum și răspuns la întâmpinarea formulată de S. C. M. SA.
Se constată de asemenea că S. C. M. SA a răspuns solicitărilor instanței prin scriptul înregistrat la data de 16 martie 2012 și pentru al cărui studiu de către reprezentantul reclamantului cauza a fost lăsată la a doua strigare.
I se comunică reprezentantului intimatei câte un exemplar de pe recursul semnat și răspunsul la întâmpinare și se constată că parte este doar S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA, reprezentantul acesteia arătând că societatea are sediul ales la sediul social al sucursalei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar un tabel cu notele obținute de salariați în cadrul evaluării profesionale, datele privindu-l pe reclamant fiind subliniate cu marker verde.
Reprezentantul intimatei depune la dosar evaluarea profesională în baza căreia reclamantul a fost concediat, acesta obținând nota cea mai mică.
Reprezentantul reclamantului arată că numai prima rubrică din scriptele depuse de intimată au stat la baza deciziei de concediere nicidecum notele luate de reclamant în cadrul programului de evaluare. C. suplimentar nu poate face parte din evaluarea periodică iar reclamantul a obținut rezultate slabe la evaluare însă nu cele mai slabe așa cum se susține, în tabelul depus de intimată nefiind trecuți alți angajați care au obținut note mai slabe decât reclamantul. C. V. și S. V. nu apar în nici un tabel aceștia fiind evidențiați în tabelul pe care îl depune la dosar.
Reprezentantul societății intimate arată că nu cunoaște care este situația acestor angajați.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, arătând în esență că alți salariați cu funcții similare au obținut în cadrul evaluării profesionale periodice medii generale mai mici decât reclamantul și nu au fost concediați. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. Arată că personalul a fost evaluat profesional în aprilie 2011, la evaluare fiind cerută o reevaluare iar rezultatele verificării suplimentare solicitate de M. transporturilor au fost comunicate acestuia. Deoarece rezultatul acestei verificări nu a fost adus la cunoștința societăților feroviare și nu puteau fi luate în considerare ca evaluări a criteriilor de performanță iar această verificare suplimentară a fost notată cu calificative „admis"; respectiv „. și nu cu note pentru a se putea face o departajare în condițiile în care nici unul dintre angajați nu a fost respins.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorul P. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S. N. de T. F. de M. "C. M." S.A, să constate nelegalitatea și netemeinicia măsurii concedierii dispusă de intimată prin decizia nr. 3A(...) din data de (...) și, implicit, nulitatea deciziei; să fie obligată intimata la reintegrarea sa efectivă pe funcția și postul ocupat la momentul concedierii; să fie obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la momentul reintegrării efective; să fie obligată intimata la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral creat ca urmare a măsurii nelegale de încetare a raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că decizia nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesară măsura concedierii, că la aplicarea criteriilor de concediere nu s-a ținut cont de criteriile minimale prevăzute de art.69 alin.3 din C. muncii, în sensul că angajatorul avea obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională și în funcție de acestea să aplice criteriile prevăzute de art.60 (6) din contractul colectiv de muncă la C. M., că în cadrul Sucursalei T. au mai rămas posturi de natura celui ocupat de contestator, astfel că susținerea angajatorului că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat nu este reală și disimulează realitatea; că din pricina măsurii concedierii a suferit un șoc emoțional puternic pentru că a ajuns în situația- limită de a nu mai putea face față cheltuielilor zilnice și creditelor bancare al căror debitor este, afectându-i relațiile sociale și familiale.
Intimata S. N. de T. F. de M. „. M." SA, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației, arătând în motivare că prin P. de restructurare și reorganizare a S. C. M. SA și a Hotărârii AGA nr.8/(...) s-a dispus restructurarea și disponibilizarea unor posturi ca urmare a dificultăților economice întâmpinate de societate, întrucât, în raport cu noua politică depersonal adoptată nu existau resurse materiale pentru plata salariilor. Desființarea locului de muncă este efectivă, la D. Dej T., subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, din 31 posturi de mecanic ajutor repartizate pe punctele de lucru Dej, Z., C. au rămas 24 de posturi, de la punctul de lucru Dej fiind restructurate un număr de 10 posturi, printre care și cel al contestatorului. U. aplicării criteriilor de departajare, contestatorul a fost încadrat la criteriul II g , respectiv „. care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională";.
Critica contestatorului cu privire la faptul că nu s-au respectat prevederile art.69 alin.3 din C. Muncii nu este întemeiată, întrucât la data intrării în vigoare a C.ui Muncii republicat, respectiv la 18 mai 2011, procedura concedierii colective era în curs, iar stabilirea și implementarea criteriilor de performanță se face prin contractul individual de muncă și în regulamentul intern. Se consideră că verificarea efectuată prin Ș. personalului este de natură să stabilească criteriile de performanță și de departajare.
Cât privește cererea privind obligarea la plata daunelor morale în suma de 10.000 lei, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, contestatorul beneficiind pe lângă ajutorul de șomaj și de 6 salarii compensatorii din partea societății în temeiul prevederilor art.60(8) din contractul colectiv de muncă pe anul 2..
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea apărărilor și arată că concedierea sa este o răzbunare din partea intimatei, deoarece în anul 2007 a suferit un accident de muncă care a necesitat îngrijiri medicale de 270 de zile și, fiind acționată în judecată, instanța i-a acordat despăgubiri și daune morale în cuantum de 6000 lei. Din Statul de funcții al D. Dej T., cu aplicare de la data de (...), rezultă că erau un total de
75 mecanici locomotive-automotor I și II, iar din Statul de funcții, cu aplicare de la data de (...), rezultă că sunt 101 mecanici locomotive- automotor I și II, deci cu 26 în plus, iar pe unitate numărul total de personal a crescut de la 120 la data de (...), la 145 la data de (...).
Intimata, prin precizări, arată că în urma restructurării din anul 2010 au fost comasate activitățile punctelor de alimentare exploatare Z. și C.-N. iar preluarea s-a făcut de către D. Dej, astfel se explică de ce numărul mecanicilor de locomotivă este mai mare.
Prin note scrise contestatorul arată că s-a creat în defavoarea sa o stare de discriminare, fiind concediat fără să țină cont de salariații cu funcții similare, care au fost sancționați disciplinar sau au o pregătire profesională mai slabă, nu au în îngrijire copii minori și nu sunt nici unici întreținători de familie.
Prin sentința civilă nr. 1908 din (...) a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Contestatorul P. M. a ocupat începând cu data de 22 august 2006,postul de mecanic ajutor locomotivă în cadrul D. de L. Dej T., aparținând intimatei S. N. de T. F. de M. „. M. SA - S. C. (ulterior și-a schimbat denumirea în S. T.), conform actului adițional nr.3049/2006; anterior ocupase aceeași funcție la S. I. începând cu data de (...), dată la care a încheiat contractul individual de muncă nr. 16/12b/396/3/(...). Atribuțiile de serviciu îndeplinite în această calitate sunt cele enumerate în fișa postului.
Raporturile de muncă au încetat la data de 6 iunie 2011, prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 din Legea 53/2003 republicată.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 3Al/(...) din 6 iunie 2011, ce face obiectul prezentei contestații, se arată considerentele avute în vedere de angajator, de drept (dispozițiile art.58, art.65, art.68 din Legea 53/2003 republicată, prevederile P.ui de R. și R. a C. M. SA și ale P.ui de C. C., aprobate prin H. AGA nr.8/(...)) și de fapt (determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R. și P. de C. C. a căror aplicare are drept consecință desființarea unui număr de 2900 posturi la nivel național, printre care și postul salariatului prevăzut la articolul 1).
Articolul 4 al deciziei de concediere enumeră criteriile prioritare și minimale specifice art.69 alin.2 lit.d și art.76 lit.c din C. muncii republicat, coroborat cu art.60 (6) din contractul colectiv de muncă în vigoare, al C. M., luate în considerare.
Articolele 5 și 6 ale actului contestat menționează că au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat de contestator, iar, în urma aplicării criteriilor prevăzute la art.4, contestatorul se încadrează la criteriul II g. U. aplicării P.ui de R. și R., angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatului concediat, pe cale de consecință nu poate prezenta o listă de opțiuni.
Motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere invocate de contestator nu pot fi reținute, fiind respectate întrutotul prevederile art.68, coroborate cu cele ale art.65, ale art.76 și 77 din C. muncii.
În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul P. M., din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana sa.
Prin aplicarea criteriilor de departajare enumerate în cuprinsul art.4 punct II a deciziei atacate, contestatorul a fost încadrat la criteriul II g -. în categoria „salariaților care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";.
Actul contestat îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este emis în scris (forma scrisă a deciziei de concediere reprezentând o condiție ad validitatem), face referire la motivele de fapt și drept care determină concedierea salariatului, menționează durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități avute în vedere la concediere, înserează expres lipsa locurilor de muncă disponibile în unitate, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi contestată.
Probele administrate demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de muncă ocupat de contestator determinată de dificultățile economice atât la nivel de unitate, cât și la nivel național ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, iar pe de altă parte respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Toate actele depuse la dosar justifică măsura reorganizării angajatorului, care se confruntă cu reducerea cifrei de afaceri și care a adoptat P. de restructurare și reorganizare a activității.
Organigrama și statele de funcții ale unității la care contestatorul presta activitatea de mecanic ajutor de locomotive, respectiv la D. de L. Dej T., anterior și ulterior momentului restructurării și reorganizării activității prin disponibilizare, atestă desființarea a 7 posturi, de natura celui ocupat de contestator. A., din structura D. Dej T., subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, din 31 posturi de mecanic ajutor repartizate pe punctele de lucru Dej, Z., C. au rămas 24 de posturi, de la punctul de lucru Dej fiind restructurate un număr de 10 posturi, printre care și cel al contestatorului.
În cazul contestatorului, au fost avute în vedere rezultatele obținute în cadrul programului de perfecționare „. personalului 2010"; unde a obținut media 7,36, rezultate care se completează cu cele obținute la examenul de verificare profesională periodică din 2 martie 2010 la C. T. C.- C. La dosarul cauzei există un proces-verbal întocmit cu ocazia examenului de verificare profesională periodică a salariaților și unde contestatorul figurează cu nota
7,24, astfel că susținerea contestatorului cu privire la faptul că nu s-au respectat prevederile art.69 alin.3 din C. muncii privind evaluarea realizării obiectivelor de performanță, nu este întemeiată.
Caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării și cum criteriul de departajare în privința contestatorului a fost faptul „că a obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";, măsura luată este justificată.
Nici celelalte aserțiuni ale contestatorului nu pot fi însușite. Se precizează faptul că această concediere este o răzbunare din partea intimatei pentru faptul că a fost acționată în judecată în urma unui accident de muncă suferit în anul 2007, însă aceste afirmații sunt fără temei, nefiind dovedite, astfel că nu pot fi reținute.
Cât privește faptul că angajatorul nu a aplicat criteriile de departajare și l-a concediat fără să țină cont de salariații cu funcții similare, care au fost sancționați disciplinar sau au o pregătire profesională mai slabă, în ipoteza dată, a desființării efective a postului, este exclusă discriminarea invocată de contestator și, atât timp cât din actele depuse la dosar rezultă că și petentul a avut sancțiuni disciplinare în anul 2007.
Având în vedere faptul că sunt întrunite cerințele prevederile art.65 din C. Muncii, că statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării atestă reducerea schemei de personal prin desființarea efectivă a unor posturi de natura celui ocupat de contestator, urmare a dificultăților economice, pentru considerentele de fapt și drept expuse, în baza textelor legale evocate, contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei de concediere nr.3Al/(...), ca fiind legală și temeinică.
În aceste condiții, văzând soluția adoptată în legătură cu petitul principal al contestației a fost evident că nici cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale nu a fost întemeiată.
Intimata nu a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiteri acțiunii.
În motivare s-a arătat că incidente sunt prevederile art. 304 pct. 7 și 9
C.proc.civ.
Dacă prima instanță a luat în considerare rezultatele obținute la examenul de verificare profesională periodică din data de (...), efectuată de către C. N. de C. și I. F. C. - C. T. C., la care a obținut media generală 7,24, iar Neamți A. cu media generală 7,04 și Prodan Stefan cu media generală
7,20 salariați, cu funcții similare nu au fost concediați, trebuia să constate că intimata nu a respectat criteriile minimale prevăzute de art.60(6) pct. II din CCM, care trebuie aplicate în ordine de la lit.a, la lit.k și nu invers, nefiind echitabil ca cei cu o pregătire profesională mai slabă să rămână pe posturi, în detrimentul celor care au fost sancționați disciplinar și au o pregătire profesională mai bună.
Prin O. M.ui T. și Infrastructurii nr.815/2010 completat prin O. nr.79 din (...), verificarea profesională periodică a salariaților cu responsabilitățile în siguranța circulației se efectuează de către C.
Ultima verificare profesională a avut loc în luna aprilie 2011 în baza
O.ui nr.79/2011, iar aceste rezultate trebuie luate în considerare, nu cele din Catalogul de la școala personalului.
Deși a solicitat prin contestație ca prima instanță să pună în vedere intimatei să depună la dosar următoarele înscrisuri:
- Rezultatele evaluării activității profesionale a recurentului și a celorlalți salariați cu funcții similare din cadrul D. Dej T.;
- Rezultatele verificării profesionale a personalului din D. Dej triaj care a avut loc în luna aprilie 2011 în baza O.ui nr.79/2011;
- Situația sancțiunilor aplicate salariaților din D. T. în ultimul an de zile, prima instanță nu a ținut cont de ele, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală fără să administreze probele solicitate și fără să motiveze de ce a respins probele solicitate de recurent.
Rezultatele obținute în cadrul programului de perfecționare „. personalului 2010";, nu se încadrează prin criteriile minimale prevăzute de art.60(6) pct. II din CCM al C. M. S.A. și nu pot fi luate în considerare.
La efectuarea concedierilor colective trebuie respectate criteriile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului.
În motivare, s-a arătat că urmare faptului că noul Cod al Muncii a intrat în vigoare la data de (...), procedura de concediere colectivă fiind în curs, nu a avut timpul necesar stabilirii și implementării criteriilor de performanță, astfel cum stabilește acesta. Criteriile de performanță trebuie cuprinse în regulamentul intern, ori noul Cod al Muncii stabilește prin art.246(1), ca întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a noului cod, adică (...), dată ulterioara concedierii recurentului. Art.242 pct.i prevede că regulamentul intern trebuie să cuprindă criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților, iar art.243 alin.1 prevede că regulamentul intern se aduce la cunoștință salariaților și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora.
Având în vedere ca pentru anumite categorii de meserii de la calea ferata, cum este și cea de mecanic ajutor pe care o ocupa recurentul s-au efectuat verificări profesionale periodice atât prin C. T. C., verificându-se cunoștințele teoretice, cât și prin Ș. personalului unde se evaluează aptitudinile practice ale personalului, s-a considerat ca rezultatele acestora pot ierarhiza personalul verificat.
Recurentul a fost concediat în temeiul criteriului prevăzut la pct.II g, respectiv salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesionala, în probatoriu anexând extras din catalogul C. precum și rezultatul verificării profesionale periodice.
Ultima verificare profesionala a personalului ce a avut loc în luna aprilie 2011 în baza O.ui 79/2011, a fost o verificare suplimentara solicitata de M. T., iar rezultatele nu au fost comunicate decât acestuia. Deoarecerezultatul acestei verificări nu a fost adus la cunoștința societăților feroviare nu avea cum sa le i-a în considerare ca și evaluare a criteriilor de performanta. De altfel, aceasta verificare a fost notata cu calificative „admis"; sau „. și nu cu note pentru a se putea face o departajare, în condițiile în care nici un salariat nu a fost respins.
La activitatea de manevra și multipla tracțiune, societatea a hotărât sa se treacă la un sistem simplificat, adică deservirea locomotivei doar de mecanic (anterior era deservita de mecanic și mecanic ajutor). A. mecanicul de la locomotiva titulara la tren a preluat și atribuțiile pe care le avea mecanicul ajutor, considerându-se ca mecanicul poate îndeplini sarcinile mecanicului ajutor, în schimb mecanicul ajutor nu poate îndeplini sarcinile mecanicului.
A fost păstrat o parte din personalul de locomotiva din zona, ce deservește locomotivele de manevra și din personalul ce asigura trenurile de marfa, pentru a se evita costurile suplimentare cu deplasarea echipelor.
După ce trenul este pus pe program trebuie asigurat cu echipa de mecanici în maxim 4 ore, ori recurentului îi este foarte greu sa ajungă în timp util având domiciliul în I. M..
Strategia privind reorganizarea/restructurarea societății și hotărârea privind desființarea/păstrarea anumitor posturi este numai de competenta societății, cât timp are la baza o cauza reala și serioasa, fapt dovedit.
Referitor la solicitarea privind acordarea de daune morale, recurentul nu face dovada prejudiciului moral suferit.
Atâta timp cât în contractul individual de muncă nu a fost inclusă o clauză referitoare la răspunderea angajatorului și pentru daunele morale pricinuite salariatului, nu există temei legal pentru acordarea acestora.
Cât privește proba cu înscrisuri, arată că acestea se afla la dosarul cauzei, fiind comunicate și reclmantului, iar în privința sancțiunilor, anexează actul nr. 3C 1.(...) al Oficiului Material Rulant, în a cărui competenta se găsește D. Dej T. din care rezulta ca în cursul anului 2010-
2011 niciun mecanic ajutor nu a fost sancționat.
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, arată că Legeanr.40/2011 a intrat în vigoare la data de 30 aprilie 2011.
Dispozițiile art.17 lit.e din C. muncii republicat impun încheierea unor acte adiționale la contractele individuale de munca încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, în termen de 20 de zile lucrătoare, termen prevăzut de dispozițiile art.17 alin.4, prin care sa fie stabilite criterii de evaluare a activității profesionale a tuturor salariaților, indiferent de faptul că erau vizați sau nu de concediere.
P. de R. și R. al C. M. - SA a fost aprobat prin H. A. nr.8 din (...), după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii la data de (...), iar angajatorul cunoștea prevederile art.69 alin.3 și trebuia sa tina cont de ele la emiterea deciziilor de concediere.
Notificarea făcuta de angajator în temeiul art.72 alin.1 și 2 din C. muncii republicat, către ITM B. și Federațiile sindicale reprezentative este înregistrata la data de (...), deci de la aceasta data angajatorul a decis unilateral începerea procedurii de concediere și nu înainte de intrarea în vigoare a noului Cod al muncii.
Prin dispozițiile art.69 și art.71 din C. muncii, este reglementata intenția angajatorului de a face concedieri și obligația de a iniția în timp util consultări cu sindicatele și în scopul ajungerii la o înțelegere.
Cum părțile n-au ajuns la o înțelegere și angajatorul a decis unilateral începerea procedurii de concediere avea timp 30 de zile sa procedeze laevaluarea obiectivelor de performanta a salariaților pentru respectarea dispozițiilor art.69 alin.3 C. muncii republicat
Susținerea intimatei ca nu avea cum sa ia în considerare ultima verificare profesionala a personalului cu responsabilități în siguranța circulației ce a avut loc în luna aprilie 2011 în baza O.ui nr.79/28 ianuarie
2011, neintrând în posesia rezultatelor, pe motiv ca nu se comunica societăților feroviare și că a fost notata cu calificativele „admis"; și „. și nu cu note, este nefondata.
În baza art.2 alin.2 al O.ui nr.79/(...) al M.ui T. și Infrastructurii, C. a stabilit METODOLOGIA de organizare și de derulare a reexaminării profesionale ale personalului încadrat în funcții cu responsabilități în siguranța circulației, care prevede:
Art.9.-(I) Aprecierea lucrărilor scrise ale candidaților se face cu note de la 1 la 10 acordate de fiecare membru al comisiei de reexaminare pentru fiecare materie de reexaminare.
(3) Media aritmetica a acestor note, calculata cu doua zecimale, constituie nota pentru fiecare materie.
(4) Candidatul care obține media 5,00 (cinci) la toate materiile reexaminării este declarat „..
Pe de alta parte, O. nr.79/2011 este anterior înregistrării la data de
(...) al CCM pe anii 2011-2012, iar angajatorul îl cunoștea.
Dispozițiile art.69 alin.3 din C. muncii republicat, stabilesc subsidiaritatea aplicării criteriilor de ordin social, în sensul ca aceste criterii sunt aplicabile după evaluarea obiectivelor de performanta.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii, mai puțin cu privire la pretențiile de daune morale.
În acest sens, se reține că principala critică formulată prin cererea de recurs vizează modul de aplicare a criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate cu ocazia concedierii colective în cadrul căreia s-a dispus concedierea reclamantului.
Prin decizia nr. 3A(...) din data de (...) emisă de S. C. M. SA., contestată în cauză, sunt reținute următoarele criterii avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritatea la luarea măsurii de concediere colectivă, conform art.69 alin.2 lit. d, art.76 lit. c din C. muncii și art.60 alin.6 din CCM la nivel de unitate:
Criterii prioritare:a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariu sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu au cerut pensionarea în condițiile legii; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Criterii minimale: aplicabile numai în cazul în care după aplicareacriteriilor prioritare mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare: a) salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice; b) salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației;c) salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății; d) salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate; e) salariații care au absențe nemotivate; f) salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare; g) salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică; h) salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă; i) dacă măsura ar afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului care are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post neavizat de reducere; j) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere. k) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mut 3 ani până la pensionare la cererea lor.
Conform art.5 din decizia de concediere, criteriul care a stat la baza concedierii reclamantului este cel prevăzut de art. II lit. g, respectiv că a obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică.
Curtea observă că respectarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cadrul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c din C. muncii ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere.
În primul rând, se remarcă faptul că art. 79 C. muncii stipulează că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, decizia de concediere contestată în cauză nu cuprinde datele concrete în funcție de care s-a dispus concedierea reclamantului, prin aplicarea criteriului dat de art. II lit. g din decizie (rezultate slabe la verificarea profesională periodică), în sensul că se precizează doar la modul generic faptul că „au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat de dumneavoastră în cadrul subunități din care faceți parte, iar în urma aplicării criteriilor prevăzute la art. 4, vă în cadrați la criteriul II g";.
Nu se precizează ce notă a fost luată în considerare și din cadrul cărei verificări periodice profesionale, în condițiile în care, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile părților redate în cele ce preced, au fost făcute evaluări atât în cadrul examenului de verificare profesională periodică din data de (...), efectuată de către C. N. de C. și I. F.
- C. - C. T. C., cât și prin Ș. personalului.
Raportat la această imprecizie a deciziei de concediere, s-a creat disputa ce constituie poziția procesuală a părților, raportat la faptul dacă s- a aplicat corect sau nu acest criteriu în cazul reclamantului.
Ca o consecință a aplicării riguroase a dispozițiilor art. 79 C. muncii, se impune admiterea contestației, urmare a constatării că nu se poate verifica, în raport de datele cuprinse în decizia de concediere, respectarea în cazul reclamantului a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d), după cum stipulează art. 76 C. muncii.
Or, în mod evident, prin reglementarea ca obligatorie a inserării în cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective, s-a avut în vedere de către legiuitor nu doarsimpla enumerare a acestora, in abstracto, ci totodată, precizarea de la caz la caz a acelui criteriu avut în vedere în fiecare situație în parte, doar în acest mod devenind eficiente prevederile legale menționate.
În plus, această concluzie se desprinde și din interpretarea sistematică a dispozițiilor C.ui muncii, cu referire specială la dispozițiile art. 79, evocate în cele ce preced.
De altfel, scriptele depuse în probațiune în scopul suplinirii
(nepermisă de C. muncii) acestei lacune din decizia de concediere, nu sunt concordante, existând depuse la dosar două tabele cu mecanicii ajutor din cadrul D. Dej triaj (filele 33 și 37 dosar recurs), întocmite de același reprezentant al compartimentului recurse umane, Tompa G., în mod evident în scopul stabilirii ordinii de concediere, dar care au un conținut parțial diferit: pe lângă rubricile identice ca și conținut, privitoare la sancțiunile aplicate în anii 2010 și 2011 până în (...) și la persoanele în întreținere, unul dintre tabele conține doar notele obținute în anul 2010 (în cadrul evaluării efectuate de C.), lăsând a se înțelege că într-o abordare a chestiunii, s-a apelat la această notare pentru a departaja angajații ca și criteriu de concediere, pe când celălalt tabel conține pe lângă aceste note, și cele obținute la școala personalului, în două rubrici, una pentru teorie și alta pentru practică, precum și o medie aritmetică a celor trei notări, în funcție de care, respectându-se ordinea descrescătoare a notelor reprezentând media aritmetică a fiecărui angajat, la rubrica de observații s-a trecut dacă angajatul respectiv a fost/va fi disponibilizat sau activ (tabelele nu sunt datate).
Reiese din această dublă evidență, coroborată cu imprecizia deciziei de concediere, că nu s-a stabilit cu claritate, la nivel conceptual, cel puțin nu prin scripte doveditoare, în funcție de care anume evaluare să se aplice criteriul de departajare cu ocazia concedierii colective, dat de „. slabe la verificarea profesională periodică";.
Pe de altă parte, rămâne discutabil, în lipsa unor criterii clare, ce s-a avut în vedere în reglementarea acestui criteriu, care anume rezultate sunt considerate slabe, deci care să justifice concedierea, și care bune, deci apte a asigura păstrarea locului de muncă, fiind greu de acceptat că nota care se pare că a fost luată în considerare în final, cea reprezentând media aritmetică a reclamantului, de 7,33 este una slabă, iar cea obținută de un alt coleg care nu a fost vizat de concediere, de 7,41, nu ar fi slabă, diferența de 0,08 fiind infimă și în lipsa unor specificări, greu de acceptat ca marcând diferența dintre un rezultat bun și unul slab la evaluare.
Un alt evident aspect de nelegalitate în aplicarea criteriului în discuție îl reprezintă faptul că anumiți angajați cărora li s-a păstrat locul de muncă nu apar în tabelele cuprinzând aceste notări: C. V. și S. Emil (filele 33 și 37-
39 dosar recurs), prin urmare, față de aceștia nu se poate verifica dacă sunt într-o poziție privilegiată sau nu comparativ cu cea a reclamantului, din perspectiva criteriului prin aplicarea căruia reclamantul a fost concediat, în condițiile în care și aceștia, și reclamantul, reiese din tabelul anexat la filele
38-39 dosar recurs, au absolvit școala de mecanici (deși acesta este un criteriu subsecvent celui aplicat reclamantului, în ordinea propusă în decizia de concediere).
În raport de aspectele menționate anterior decizia de concediere a reclamantului este nelegală, urmând a fi anulată conform art.78 și art.80 alin.1 C. muncii, fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei celorlalte motive de recurs, care apare astfel superfluă.
Raportat la invocatul art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că doar se menționează această normă, ce vizează situația când „sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive străine de natura pricinii";, fără însă ca în dezvoltarea motivelor de recurs să se regăseascăindicarea unor considerente ale tribunalului care să fie efectiv considerate de către recurent ca motive străine de natura pricinii.
De asemenea, nu se verifică nici prima teză din acest text normativ, anume, ca sentința să nu cuprindă motivele pe care se sprijină.
Ca o consecință, se va dispune reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
În ce privește cererea contestatorului prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, Curtea apreciază această cerere ca fiind neîntemeiată și urmează în consecință să o respingă, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit în concret prejudiciul suferit de contestator ca urmare a concedierii, fiind insuficientă o simplă presupunere că prin măsura concedierii contestatorul ar fi suferit un șoc emoțional. Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul nu a făcut nici o dovadă că ar fi avut credite bancare pe care nu le-ar fi putut plăti în urma concedierii, iar susținerea acestuia în sensul că ar fi fost lipsit de posibilitatea de a face față cheltuielilor zilnice nu poate fi primită, având în vedere că, potrivit art. 7 din decizie, acesta a beneficiat 6 luni de o despăgubire ca urmare a concedierii.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul a arătat că va formula acțiune pe cale separată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamant conform celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. M. împotriva sentinței civile nr. 1908 din (...) a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F.
DE M. „. M. SA și în consecință:
Anulează decizia de concediere nr. 3..05. din (...) emisă de pârâtă. Dispune repunerea părților în situația anterioară și în consecință obligă pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
Obligă pârâta la plata către reclamant a despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. I.
| ← Sentința nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1369/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
