Decizia nr. 448/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 448/R/2012
Ședința publică din data de 2 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul recurent D. D. N. împotriva sentinței civile nr. 4425 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. A. S. H., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 24 ianuarie 2012 respectiv 31 ianuarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4425 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. D. N. în contradictoriu cu pârâta S. V. T. S. H. și în consecință s-a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1/(...) și s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
A fost obligată pârâta la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei (...) - (...).
S-a constatat renunțarea la judecata petitului privind reîncadrarea în muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 13/(...), înregistrat la ITM C. la (...), reclamantul a fost angajat de pârâtă pe postul de șofer pentru transport intern și internațional de marfă, de la (...), pe durată nedeterminată, pentru un salariu de bază brut de 600 lei.
Prin decizia nr. 2/(...), pârâta a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului începând cu (...) în baza art. 55 lit.b din Codul Muncii, respectiv prin acordul părților și s-a constatat că reclamantul a efectuat 18 de zile de concediu fără salariu.
Pârâta nu a făcut dovada, conform art. 272 din Codul Muncii potrivit căruia sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, că reclamantul si-ar fi exprimat acordul la încetarea contractului său individual de muncă, prin urmare, decizia nr. 2/(...) este lovită de nulitate absolută.
Pârâta a făcut dovada că i-a plătit reclamantului drepturile salariale, astfel cum reiese din fisele fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2008, 2009 și 2010 iar din certificatul emis la (...) de ORC C. rezultă că pârâta a declarat că la sediul acesteia nu se desfășoară activitățilespecifice obiectului de activitate. Prin rezoluția nr. 634/(...) a ORC C., s-a dispus suspendarea temporară a activității pârâtei pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de (...) până la (...).
Din coroborarea acestor înscrisuri, rezultă că pârâta a plătit reclamantului drepturile salariale aferente anilor 2008-2009 și perioadei lucrate din anul 2010.
Pentru aceste considerente, în baza art.55 lit.b, art. 168 din Codul Muncii instanța a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 2/(...), a constatat încetat de drept contractul individual de muncă al reclamantului la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și a respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale ca neîntemeiat.
Prin încheierea civilă nr. 938 din (...) pronunțată în dosar a fost admisăcererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în sentință, astfel:
„Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. D. N. în contradictoriu cu pârâta S. A. S. și în consecință:
Constată nulitatea Deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 2/(...).
Constată încetarea de drept a contractului individual de muncă la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale.";
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, solicitând casarea sentinței șia se dispune, după caz:a. - rejudecarea cauzei de către instanța de recurs dacă constată că este competentă să soluționeze cauza; b. - trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea.
Totodată solicită cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a procedat la analizarea și interpretarea corectă a probelor administrate, incidente fiind dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Astfel, decizia nr. 2/(...) a fost dată cu acordul ambelor părți; în perioada (...)-(...), pârâta și-a suspendat temporar activitatea, cum rezultă din rezoluția nr. 634/(...) a ORC C., urmând a fi reangajat reclamantul la o altă societate așa cum de fapt s-a și întâmplat: începând cu data de (...), în baza contractul individual de muncă nr. 2/(...) înregistrat la ITM C. sub nr. 0000165-1-12-14 din (...), s-a angajat în cadrul SC V. T. S. H. Se subliniază că societatea și-a întrerupt activitatea deci nu mai exista posibilitatea legală de a fi angajat, iar reclamantul nu intenționa să rămână în șomaj ci sa fie angajat.
De asemenea a justificat cu înscrisuri faptul că reclamantul și-a primit salariile, astfel cum rezultă din fișa fiscală.
Prin decizia nr. 2/(...), pârâta a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului începând cu (...) în baza art. 55 lit.b din Codul Muncii, respectiv prin acordul părților și s-a constatat că reclamantul a efectuat 18 de zile de concediu fără salariu.
Se subliniază neconcordanțele din dispozitivul sentinței, care se referă la cu totul o altă plângere în care pârâtă este altă societate SC V. S., având alt obiect.
De asemenea se dispune obligarea la plata unor despăgubiri cu toate că anterior a constatat că drepturile salariale au fost plătite.
Având în vedere că pe rolul aceleiași instanțe de fond a fost înregistrată sub nr. (...) o plângere a aceluiași reclamant îndreptată împotriva SC V. S., și care s-a dezbătut în aceeași zi și în același complet, ar putea fi o eroarematerială cauzată prin confundarea celor două hotărârii și „amestecarea sau includerea"; altor cereri.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul solicitândcasarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probelor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar în subsidiar - modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivare se arată că nu s-au administrat probele necesare pentru a stabili fără dubiu că drepturile salariale i-au fost corect calculate și achitate de către pârâta SC A. S.
Pe parcursul derulării relațiilor de muncă pârâta i-a acordat numai drepturile bănești reprezentând diurna pentru transporturile efectuate. Reclamantul nu a îndrăznit să ceară în instanță drepturile salariale în considerarea faptului că ar fi pierdut astfel și diurna, întrucât în mod sigur pârâta ar fi renunțat să îl mai trimită în curse externe și i-ar fi desfăcut contractul de muncă, cum s-a și întâmplat în cele din urmă.
Pârâta a depus în probațiune fișe fiscale din care rezultă că a calculat impozit lunar pe salarii, și nicidecum nu rezultă că i-ar fi achitat drepturi salariale în perioada (...)- (...).
Dovada faptului că i s-a achitat salariu trebuia făcut de către pârâtă cu documente specifice care să ateste plata: extras de cont bancar privind plata efectuată către reclamant sau stat de plată semnat de acesta. F. fiscale nu sunt înscrisuri care să poarte semnătura reclamantului și care să ateste faptul că pârâta i-ar fi făcut vreo plată.
Pe de altă parte, deși instanța a stabilit că este nulă decizia de desfacere a contractului de muncă cu data de (...), totuși nu i-a acordat drepturile salariale pentru perioada (...)- (...).
Acordarea acestor drepturi salariale se impunea, raportat la probele administrate, având în vedere nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă precum și faptul că pârâta a desfășurat activitate până în data de (...). Mai mult, în perioada (...)- (...) reclamantul a muncit efectiv, întrucât în acea perioadă a fost necesar să prezinte autovehiculele la inspecțiile periodice.
Se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând drepturi salariale: 4560 lei pentru anul 2008; 7579 lei pentru anul 2009 ; 7572 lei pentru anul 2010 (fără diminuarea salariului pe luna decembrie 2010);
315,5 lei pentru (...)- (...).
În total suma care reiese din fișele fiscale că pârâta trebuia să i-o achite este de 20.026,5 lei pentru perioada (...)- (...), însă reclamantul a solicitat plata sumei de 20.000 lei întrucât nu a făcut un calcul exact al sumelor datorate de către pârâtă.
La data de (...) s-a înregistrat recursul reclamantului împotriva încheierii nr. 938/2011, cu menținerea motivelor de recurs din cererea inițială.
Prin întâmpinarea și precizarea la recurs înregistrată la data de 17 ianuarie 2012, pârâta solicită respingerea recursului formulat de reclamant și casarea în parte a dispozițiilor referitoare la constatarea nulității deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 2/(...), cu menținerea dispozițiilor de respingere a capătului de cerere privind plata drepturilor salariale.
În motivare, se arată, în esență, că recurentul-reclamant și-a primit drepturile salariale așa cum rezultă din Fisa Fiscală tip 210 privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anii 2008-2010 referitoare la reclamantul D. D. N. și care împreună cu celelalte înscrisuri prevăzute de lege au fost depuse laorganele administrației financiare, ITM C., etc., iar pretențiile de această natură nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sunt reiterate considerentele din propriul recurs cu privire la petitul privitor la constatarea nulității deciziei de concediere.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Ambele recursuri sunt fondate și urmează a fi admise ca atare.
În recursul reclamantului, se reține faptul că, așa cum corect aratăacesta, dovada plății drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...) nu a fost făcută în cauză. Prima instanță a reținut ca doveditoare sub acest aspect fișele fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2008, 2009 și
2010, însă întocmirea acestor înscrisuri de către angajator, obligatorie sub raportul corectei evidențe contabile impuse oricărui angajator, nu are relevanță în dovedirea plății efective a acestor sume în favoarea salariatului.
Reclamantul recurent subliniază, în termeni proprii, că nu se poate aplica prezumția simplă că din moment ce a rămas angajat pe o perioadă atât de lungă, a primit și drepturile salariale, arătând că grație activităților specifice transportului internațional de marfă pe care le-a prestat, a primit diurna care l-a motivat a rămâne la acest angajator chiar în lipsa plății salariului. Or, această explicație este suficient de rezonabilă pentru a împiedica aplicarea menționatei prezumții.
În plus, potrivit art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Or, în mod evident, fișele fiscale, neînsușite în nici un fel de salariat, nu sunt opozabile reclamantului ca dovezi ale efectuării plății drepturilor salariale, neputând pot fi asimilate unor chitanțe sau unor state de plată semnate.
Văzând dispozițiile art. 159 și următoarele Codul muncii, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1-3 și art. 304 pct. 9, art. 3041 C.proc.civ., urmează a fi admis recursul reclamantului și modificată sentința, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 20000 lei net în favoarea reclamantului reprezentând drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...).
În recursul pârâtei, se reține faptul că deși decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, nr. 2/(...), întemeiată pe acordul părților, nu poartă semnătura angajatului și nici nu este însoțită de un act care să constate acest acord, lipsind practic o dovadă scrisă adresată pârâtei care să constate acest acord al reclamantului la desfacerea contractuluiindividual de muncă, totuși proba acestui acord este făcută în cauză.
Astfel, s-a depus la dosar contractul individual de muncă încheiat la data de (...) pe perioadă nedeterminată de către reclamant cu S. V. T. S. (filele 16-17 dosar fond), societate având același reprezentant legal ca și pârâta S. A. S., în condițiile în care s-a dovedit, prin rezoluția nr. 634/(...), certificatul de înregistrare mențiuni din (...), certificatul constatator emis la (...) ale ORC de pe lângă Tribunalul Cluj și declarația pe proprie răspundere a asociatului unic al pârâtei (filele 18-21 dosar fond) că pârâta S. A. S. și-a suspendat temporar activitatea pe perioada (...)-(...) și nu a mai desfășurat ulterior activități ce constituie obiectul său de activitate.
Or, aceste înscrisuri se coroborează cu teza susținută de recurenta pârâtă în sensul că s-a convenit de către părțile în litigiu încetarea raporturilor de muncă desfășurate în baza contractului individual de muncă încheiat între acestea, condiționat de încheierea unui alt contract individual de muncă cu S. V. T. S.
Deși nu este explicit acordul reclamantului la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu prima societate, cea pârâtă în cauză, faptul încheierii unui alt contract individual de muncă cu o altă societate, pentru desfășurarea aceluiași tip de activitate, cu normă întreagă, este o dovadă a acordului acestuia de a înceta raporturile contractuale cu pârâta.
De altfel, invocând lipsa acordului său la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă, reclamantul nu indică modul în care urma să își îndeplinească activitatea specifică în condiții profesioniste, față de pârâtă, prin dublarea activității ce urma a o presta în favoarea noului angajator, situație care se asimilează unui caz de invocare a propriei culpe, ce nu poate profita celui ce o invocă.
Așa fiind, constatând că din înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă se conturează, deși implicit, acordul reclamantului la încetarea raporturilor de muncă derulate în baza contractului încheiat cu pârâta, Curtea urmează a admite recursul pârâtei sub acest aspect și a modifica în parte dispozițiile instanței de fond raportate la acest petit și la cele subsecvente acestuia, în sensul că se va constata doar o nulitate parțială a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2/(...), în sensul că data încetării contractului individual de muncă este (...).
În acest mod, se are în vedere faptul că nu poate fi considerat dovedit acordul reclamantului, în raport de considerentele ce preced, decât de la data la care s-a încheiat noul contract individual de muncă cu noul angajator, S. V. T. S., anume, data de (...).
În drept, incidente sunt dispozițiile art. 55 lit. b) Codul muncii, cu sublinierea că acestea nu impun o formă sacramentală pentru constatarea acordului părților asupra încetării contractului individual de muncă.
Curtea s-a raportat la sentința recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 9., având în vedere că și părțile au subliniat caracterul de erori materiale a celor strecurate în forma tehnoredactată a sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursurile declarate de reclamantul D. D. N. și respectiv de S. A. S. H. împotriva sentinței civile nr. 4425 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte și în consecință: Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. D. N. în contradictoriu cu pârâta S. A. S. H. Obligă pe pârâtă la plata sumei de 20000 lei net în favoarea reclamantului reprezentând drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...). Constată nulitatea parțială a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2/(...) în sensul că data încetării contractului individual de muncă este (...). Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. GREFIER, N. N. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4625/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
