Decizia nr. 1416/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1416/R/2012
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2078 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. L. E. și pe pârâții intimați MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- D. N. A. și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2078 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. N. A.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. L. E. în contradictoriu cu pârâta D. N. A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D. N. A.
S-a respins ca prescrisă acțiunea în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada (...) - (...).
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. L. E. în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ
și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M..
Pârâtul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada (...) - (...) și, respectiv, (...) - (...) și sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada (...) - (...), actualizate în raport de indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-au respins ca neîntemeiate pretențiile privind acordarea sporului de risc
și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada (...) - (...) și, respectiv, (...) - (...) și a sporului de confidențialitate pentru perioada (...) - (...).
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești acordate.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtului P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș.
S-a avut în vedere decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 și decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și s-a reținut că potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Decizia pronunțată ulterior de Curtea Constituțională, în exercitarea atribuției reglementate de art. 146 lit. e) din C., prin care s-a statuat că Înalta
Curte de Casație și Justiție „nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora";, nu poate avea efect asupra deciziilor pronunțate anterior în recursul în interesul legii, întrucât printre atribuțiile Curții Constituționale nu se regăsește și aceea de a desființa o hotărâre a Înaltei Curți de C. și J., pronunțată în temeiul art. 329 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Fără a afecta caracterul obligatoriu al deciziilor nr. 46/2008 și nr. 21/2008, modul de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice de către Curtea Constituțională va fi avut în vedere la pronunțarea hotărârilor ulterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Chiar în cuprinsul deciziei nr. 838 din (...), Curtea Constituțională a statuat că efectele acesteia nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională, ceea ce confirmă aplicarea în speță a deciziilor nr. 46/2008 și nr. 21/2008, anterioare celei a
Curții Constituționale.
S-a reținut că decizia nr. 838 din (...) a Curții Constituționale nu vizează decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de C. și J.
Neacordarea drepturilor salariale cuvenite atrage obligația angajatorului de a le plăti actualizate în raport de indicele de inflație, pentru a acoperi astfel prejudiciul produs reclamantei prin devalorizarea monedei naționale între momentul la care dreptul era cuvenit și cel la care se plătește efectiv.
Prin Legea nr. 330/2009 s-a instituit un nou sistem de salarizare pentru personalul instanțelor judecătorești, art. 47 din lege stipulând că aceasta intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49 - 52 și ale art. 4 alin. 1 - 4 din Anexa nr. VI, care intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în M. O., respectiv în (...).
P. art. 4 alin. 1 și 2 din Anexa nr. VI, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din salariul de bază și de un spor de confidențialitate de 5% din salariul de bază, aceste dispoziții aplicându-se de la data intrării în vigoare, respectiv (...), până la data de 31 decembrie 2009.
Din mențiunea înscrisă la poziția 17 din carnetul de muncă rezultă că reclamanta a beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de
25% și de un spor de confidențialitate de 5%, începând cu data de (...).
De asemenea, din mențiunile înscrise la pozițiile 15 și 16 din carnetul de muncă rezultă că reclamantei i-a fost acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% în perioada (...) - (...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii obligării ministerului la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința este netemeinică si nelegală, deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct.42 din O.G nr.83/2000, cu mult înainte de intrarea în vigoare a O.U.G nr.177/2002.
Nici în cazul în care abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea O.U.G nr.177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunere a în vigoare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Astfel, voința legiuitorului a fost expres prevăzută în O.G nr.83/2000, în sensul abrogării textului de lege pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune concluzia ca dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica prevăzut în favoarea magistraților si a personalului auxiliar de specialitate, prin art.47 din Legea nr.50/1996, si-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când, urmare abrogării exprese prin o. G. nr.83/2000, acest drept a încetat sa mai existe, nemaiputând sa fie pretins si nici acordat.
Sporul de risc si suprasolicitare nu decurge dintr-o prevedere legala ci, dintr-o dispoziție legala abrogata care deci, nu mai exista, si nici nu deriva dintr- o jurisprudența constanta a instanțelor naționale.
În jurisprudența constanta a Curții Constituționale s-a stabilit ca sporurile, adaosurile si alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea si diminuarea acestora, acordarea într-o anumita perioada de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca si a altor condiții si criterii de acordare țin de competenta si de opțiunea exclusiva a legiuitorului (decizia nr. 728 din (...) pronunțata de Curtea C., M. O., P. 1, nr.990 din (...)), respectiv ca, stabilirea principiilor si a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intra în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementarilor în aceasta materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale (decizia nr. 706 din (...) pronunțata de Curtea C., M. O., P. 1, nr.714 din (...)).
Împrejurarea că persista condițiile de risc si suprasolicitare neuropsihică nu poate conduce la aplicabilitatea unui text legal abrogat, atâta timp cât, în actuala reglementare nu mai exista o dispoziție legala care sa prevadă acordarea în favoarea magistraților si a personalului auxiliar de specialitate a unui spor pentru munca desfășurata în aceste condiții.
În ceea ce privește dreptul la sporul de confidențialitate, s-a arătata că nu este recunoscut de lege, întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare, nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Sporul de confidențialitate nu face obiectul reglementarilor constituționale din art.16, întrucât Curtea C. a statuat in Decizia nr.108/2006: "Curtea constata ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate si aparate de C.".
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Actele normative aplicabile acestei categorii de personal au stabilit, în mod constant, drepturile si obligațiile acestora, cu regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Reclamanta nu se află într-o situație comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați.
Legislația specifică autorității în care-și desfășoară activitatea reclamanta este OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale organelor autorității judecătorești, în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate. P. art.40 din OUG nr.92/2004 funcționarii publici beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea. Dispozițiile OUG nr. 92/2004 se completează cu prevederile Legii nr.18811999, republicată. A. prevedere se referă la unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în acele dispoziții legale.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, criticile formulate vizând lipsa de temei a acțiunii reclamantei sunt nefondate, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care s-a constat că "(…) judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin nr. 3..(…)";
Pretențiile deduse judecății, vizează tocmai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, astfel încât statuările instanței supreme din Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, ce a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, lipsesc de temei legal argumentele aduse de recurent privind pretinsa abrogare a prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, se constată că este de prisos a mai face referire și la alte aspecte aduse în discuție de pârât, referitoare la soluționarea pe fond a litigiului, cu privire la problema dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție. A., atât în ceea ce privește caracterul datorat al sporului, cât și cuantumul acestuia.
Cât privește critica formulată de recurent privind greșita reținere a dreptului la sporul de confidențialitate, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, și sub acest aspect, așa cum a reținut și prima instanță, problema de drept a fost judecată și dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și
Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legeanr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, a constatat că: "(...) judecătorii, procurorii,magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar(...)";.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "(...)magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare(…)";.
Așadar, în mod just s-a apreciat de către tribunal că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel încât Curtea va înlătura ca nefondate și criticile recurentului privind lipsa temeiului legal de acordare a sporului de confidențialitate în favoarea reclamantei care face parte din personalul auxiliar la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inexistența unei situații de discriminare a reclamantei în raport de celelalte categorii socio-profesionale.
În consecință, se apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind fondat.
Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2078 din 18 noiembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: H. D.M.
G. G. C.
| ← Decizia nr. 2086/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1771/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
