Decizia nr. 1620/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1620/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 5973 din 5 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. și pe pârâții intimați C. T. T., I. Ș. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, consilier juridic P. C., lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar borderoul din 23 ianuarie 2012 prin care a fost expediat recursul în cauză și arată că lasă la aprecierea instanței dacă acest act face dovada depunerii în termen a recursului. Mai precizează, la solicitarea instanței, faptul că în instituție există un registru pe suport informatic, însă documentele primesc la ieșire același număr de la intrare. Mai depune o recipisă de confirmare primire și arată că în plicul expediat au fost depuse patru recursuri, respectiv pentru dosarele nr. (...), (...), (...) și (...).
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că lasă soluționarea excepției tardivității formulării recursului la aprecierea instanței, iar pe fond solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în înscris, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.4729/117/(...), reclamantul S. S. D. Î. T., în numele și pentru membrii de sindicat indicați prin acțiune, a chemat în judecată pe pârâții: C. T. T., I. Ș. AL J. C., P. M. T., C. LOCAL AL M. T. solicitând obligarea unității de învățământ pârâte, in calitate de angajator, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat, începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii și obligarea ultimilor doi pârâți să aloce fondurile necesare plătii drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b) din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), față de nivelul din (...).
Conform art. 1 alin. l lit. c) din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...), 259.593 lei;
- 01.04-(...), 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...), 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr. nr. 5973 din 5 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți și în consecință, unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții P. M. T., C. LOCAL AL M. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L.
2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională, însă Guvernul României a emis O. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1., ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l si art. 115 alin. 4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția
Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31/2009 și art. 2 din
O. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Prima instanță a mai reținut că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior enunțate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., prima instanță a constatat ca fiind fondată cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs P. M. T., C. LOCAL AL M. T., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
De asemenea, se mai invocă faptul că între părți nu au existat raporturi juridice de muncă.
Recurentul invocă în acest sens disp.art. 167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din L. nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din L. nr.128/1997.
Se mai susține faptul că, în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare disp.art.6 din O. nr.1., modificat prin O. nr.151/2009.
De asemenea, se mai invocă faptul că la un termen de judecată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui Mun.T., pentru ca ulterior, prin sentința recurată, acesta să fie obligat la alocarea fondurilor.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat excepția tardivității introducerii recursului, în raport cu probele depuse la acea dată la dosar, acordând însă, la solicitarea reprezentantului recurenților, un termen pentru a se dovedi exercitarea căii de atac în termenul imperativ prevăzut de lege.
La termenul de judecată din data de (...), analizându-se borderoul de trimitere a corespondenței nr.17/(...), confirmarea de primire a scrisorii recomandate, depuse de către recurenți și atașându-se spre verificare dosarele nr. (...), (...), (...), s-a constatat că prezentul recurs a fost depus la poștă, cu scrisoare recomandată, în termenul legal, respectiv la data de (...).
Analizând recursul formulat de pârâții: P. M. T., C. LOCAL AL M. T., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ. În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat. Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului. În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului. Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență: 1. un viceprimar - președinte; 2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; 3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; 4. unul-doi directori ai unităților de învățământ; 5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene. Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local. Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...). Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii. Se mai reține că dispozițiile art.I pct.2 din O. nr.1., ce au modificat din nou art.1 al O. nr.1., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 a C. C. S-a reținut și prin această decizie că prevederile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a G. nr. 1.. S-a mai statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din L. fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. (1) din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Prin decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale. S-a reținut în acest sens că cele reținute prin considerentele care au stat la baza nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea de urgență a G. nr. 1.. Ca urmare, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a G. nr. 1. încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. De asemenea, Curtea a reținut că, deși unele dispoziții cuprinse în art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. și-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituționalitatea constatată lovește dispozițiile legale în ansamblul său, astfel că efectele prezentei decizii se întind și cu privire la textele legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că neconstituționalitatea reținută lovește în treaga ordonanță de urgență, chiar dacă unele preved eri ale sale au f ost abrogate anter ior pronunț ării respectivei decizii. Mai mult, Curtea constată că ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectele pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte care vizează perioad a de după 1 mai 2009 să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct. 2 și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin nr. 2. nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței P.ui. Se mai reține că în cauză nu a fost invocată din oficiu de către instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui M. T.. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâții P. M. T., C. LOCAL AL M. T. și să se mențină sentința civilă pronunțată de primainstanță. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de P. M. T., C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 5973 din 5 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, C. M. S.-C. B. I.-R. M. GREFIER G. C. Red./Tehnored.: C.M.; 2 ex.- (...); Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:-M. Francesa B..
| ← Decizia nr. 2518/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2611/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
