Decizia nr. 1333/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 1333/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: D. C. G.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F.
DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 2170 din 07 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul intimat S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF J. și S. L. I. AL M. DE L. D. R. CF, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 13 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosarul cauzei din partea pârâtei recurente S. C. C. SA - Sucursala C., în probațiune, copii de pe statele de plată și fluturași de salarii, prin care se face dovada că s-au achitat primele de P. și de pentru Z. C.-istului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 116/(...) a T.ui M. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata primelor pentru Z. F. aferente anilor 2007, 2008 și 2009, a ajutorului material de P. pentru 2009 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009, în consecință au fost respinse ca prescrise aceste capete de cerere ale S.ui L. I. al M. de L. din R. CF J., formulate în numele membrilor de sindicat B. A. și U. G., în contradictoriu cu pârâtele. A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând celelalte pretenții ale reclamanților. Afost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtelor și, în consecință, au fost obligate pârâtele să le plătească acestora câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, reprezentațide către sindicat și pârâtele: S. N. de T. F. de C. CF C. SA., în nume propriu șipentru R. de T. F. de C. C.
Prin decizia civilă nr. 2218/(...) a Curții de A. C. s-au admis recursul reclamanților și pârâtelor, s-a casat în parte sentința și s-au trimis spre rejudecare pe fond petitele privind obligarea pârâtelor la plata primei ocazionate de Z. F. pe 2007-2009, ajutorul de P. pentru 2009 și ajutorul material de C. pentru 2009 în favoarea lui B. A. și U. G., precum și petitul privind plata salariului suplimentar în favoarea lui U. G. aferent anului
2008.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.(...)*pe rolul T.ui M., pronunțându-se sentința civilă nr. 2170/(...), prin care s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. I. al M. de L. din R. CF J., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de C. C. C. SA și S. N. de T. F. de C. C. C. SA-R. C., și în consecință:
Au fost obligate pârâtele să plătească membrilor de sindicat B. A. și U.
G. prima de Z. F. pe anii 2007-2009, ajutorul material de P. pentru anul
2009, ajutorul material de C. pe 2009.
S-a respins cererea de obligare a pârâtelor să plătească membrului de sindicat U. G. salariul suplimentar pe anul 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 268 al. 1 lit. c Codul muncii, acordarea primei ocazionate de Z. F. pe anii 2007-2009, ajutorul material de P. pe 2009 și ajutorul material de C. pe 2009 sunt drepturi bănești prescriptibile în 3 ani, acțiunea fiind înregistrată la 2010, drepturile bănești solicitate sunt înăuntrul termenului de prescripție.
Drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în C. colectiv de muncă al
S. „CF C. SA și C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe 2006-2008, prelungită valabilitatea prin A. adițional nr. 370/(...) pentru 48 luni.
Referitor la prima de Z. F. și ajutorul material de P. și C. aceste drepturi bănești sunt prevăzute de art. 69 C. colectiv de muncă și art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe
2006-2010.
Așadar, s-a reținut că petitul de obligare a pârâtelor la plata primei ocazionate de Z. F. pe anii 2007-2009, a ajutorului de P. și C. pe 2009 în favoarea lui B. A. și U. G. este întemeiat, fiind admis potrivit art. 69 din C. colectiv de muncă, art. 71 C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe 2006-2010, art. 236 al. 1 Codul muncii și art. 40 al. 2 lit. c Codul muncii.
Cu privire petitul ce privește acordarea salariului suplimentar în favoarea lui U. G. aferent anului 2008, instanța de fond a reținut că această cerere este neîntemeiată întrucât U. G. a fost sancționat disciplinar de două ori în cursul anului 2008, cu două sancțiuni de reducere a salariului de bază cu 10% pe o lună.
Potrivit pct. 2 din Anexa 6 a C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe
2007-2008, care prevede criteriile care condiționează acordarea salariuluisuplimentar nu beneficiază salariații cărora în perioada aferentă acordării acestuia li s-a aplicat una dintre următoarele sancțiuni: retrogradarea în funcție, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, retragerea unei funcții pe o perioadă de 1-6 luni, au absențe nemotivate și salariații cărora li s-a aplicat reducerea salariului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de C.
„. C. SA B. și S. N. de T. F. de C. „. C. SA R. de T. F. de C. A.
Recurenta S. N. de T. F. de C. „. C. SA B. a solicitat, în temeiulprevederilor art. 304 pct.7 coroborate cu prevederile art. 3041 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii. Astfel, în ceea ce privește acordarea primei ocazionată de Z. C. pe anii 2007 și 2008, recurenta a reiterat faptul că: - acesteia i-a revenit obligația legală de încadrare în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 și 2008, aprobate prin acte normative; - aplicarea prevederilor art. 69 alin. (l) lit. b) din contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe anii 2007 - 2009, respectiv acordarea primei de ziua feroviarului, se putea face sub condiția ca organul decizional al subscrisei, respectiv C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, să aprobe premierea pentru "Z. C., situație care s-a întâmplat în anul 2007, când prin HCA nr. 7. a fost aprobată și s-a și acordat o premiere în cuantum de 100 lei/brut/salariat. - sindicatul intimat este afiliat la F. M. de L. din România, semnatară a contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul societății în perioada 2007-2008, care deși avea un drept consultativ în ședințele consiliului de administrație, în calitate de apărător a drepturilor membrilor de sindicat, nu a solicitat acordarea premierii de Z. C. Astfel, pentru o mai bună înțelegere a situației financiare a recurentei în perioada 2007 și 2008 și care de altfel nu a permis acordarea drepturilor bănești solicitate, s-au arătat următoarele: - pe anul 2007, suma de 2.926,920 mii lei reprezentând diferența dintre fondul de salarii aprobat și fondul de salarii realizat, a fost insuficientă pentru plata primei de ziua feroviarului în cuantumul clasei 1 de salarizare, care ar fi reprezentat un efort financiar de 6.950,746 mii lei. - pe anul 2008, fondul de salarii aprobat prin BVC 2008 a fost de 464.789 mii lei, iar fondul de salarii realizat in același an a fost de 465.245,46 mii lei, rezultând astfel o depășire a fondului alocat cu suma de 456,46 mii lei, ceea ce nu a permis acordarea primei de Z. C. pe anul 2008. Totodată, la data semnării Contractelor C.e de M., valabile pe anii 2007-2008, recurenta nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi. Astfel, s-a arătat că CCM valabil pe anii 2007-2008 a fost semnat la data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...) prin O. nr. 1349/(...), în timp ce pentru anul 2008, bugetul a fost aprobat prin H. nr. 1712/(...). S-a mai susținut că, în lipsa unei dispoziții contrare care sa acopere ipoteza negocierii prin contractele colective de munca a unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute prin actul normativ de aprobare a bugetului de venituri si cheltuieli a societății in care statul este acționar majoritar, textul art.12 din Legea nr.130/1996 este aplicabil, neputându-se da eficienta convenției părților, prin ignorarea unor ordonanțe de urgenta aprobata prin lege. Se retine ca prin O. nr.79/2008 s-a prevăzutobligativitatea aprobării prin act normativa bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat. În ceea ce privește acordarea primei ocazionată de Z. C. și a ajutorului material de P. pe anul 2009, s-a reiterat faptul că, în perioada (...) - (...) la nivelul societății nu a existat contract colectiv de muncă. Prin urmare, având în vedere că dreptul solicitat de către intimații reclamanți s-a născut la data de 23 aprilie 2009, respectiv la data de 19 aprilie 2009, date la care nu exista încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate, reiese indubitabil că cererea intimaților reclamanți este neîntemeiată. s-a mai arătat că și prin C. C. de M. aplicabil C. C. pe anii 2009-2010 încheiat ulterior datei de 19 aprilie, respectiv 23 aprilie 2009, s-a stabilit faptul că prevederile privitoare la acordarea drepturilor bănești cuprinse în art.69, în speță a ajutorului material pentru P. și a premierii de Z. C. pe anul 2009 se aplică începând cu 01 ianuarie 2010, iar ulterior prin încheierea actului adițional nr.1708/(...), aceste prevederi urmau sa fie aplicate cu data de (...). Referitor la prevederile art. 71 din CCM la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, s-a precizat că acestea nu se aplicau pe anul 2009, întrucât părțile semnatare ale acestuia, respectiv organizațiile sindicale feroviare în numele salariaților si administrațiile feroviare, inclusiv administrația S. C. C., prin procesul-verbal încheiat în data de 25 mai 2009, au fost de acord cu suspendarea pe anul 2009 a premierii acordate de Z. C. si a ajutorului material de P. În ceea ce privește cererea de acordare a ajutorului material de C. pentru anul 2009, întemeiată pe prevederile art. 71 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., recurenta consideră că este neîntemeiată, întrucât la data nașterii dreptului privind acordarea ajutorului material de C., respectiv (...), la nivelul C. C. S. exista încheiat contract colectiv de munca și prin urmare, în temeiul prevederilor art. 247 din Codul Muncii (în vigoare la data promovării acțiunii), nu putea fi obligată să respecte și prevederile contractului încheiat la nivel de grup de unități. Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a luat în considerare plata de către subscrisa a sumei de 100 lei în anul 2007 și a obligat pârâtele la plata primei ocazionate de Z. C. pentru anul 2007 la nivelul clasei 1 de salarizare. În drept, se invocă prevederile art.304 pct. 7 și art.3041 C.pr.civ., raportat la prevederile art.3041 C.pr.civ.. Prin recursul său, pârâta R. de T. F. de C. A. critică sentința primeiinstanțe pentru următoarele motive: În mod greșit prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea reclamanților de a se acorda prima pentru Z. F. pentru anii 2007, 20013 si 2009 si a ajutorul material de P. 2009 si C. 2009 pentru membrii de sindicat. S-a mai arătat că reclamanții solicită acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007 si 2008 in temeiul prevederilor art. 32 alin. 1 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2006 - 2008, acesta nefiind un drept prevăzut in contractul individual de munca al salariaților. S-a mai invocat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile recurentei în sensul că sindicatele, împreuna cu administrația societății, au renegociat clauzele art. 69 din contractul colectiv de munca in ceea ce privește acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. si C. pentru anul 2009, precum si premierea aferenta Zilei F. pentru anul 2009. Astfel, aceste premieri nu se acorda in anul 2009, așa cum rezulta din A. adițional la C. C. de munca, valabil pentru anul 2009-2010, înregistrat la D. B. sub nr. 2572/(...), si adresei nr. (...) a S. B.. Analizând recursurile formulate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA-R. DE T. F. DE C. A., se reține că acesteasunt în parte fondate, pentru următoarele considerente: Curtea constată că ambele recurente au invocat în recurs motive privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților în temeiul disp.art.283 alin. 1 lit.e) din Codul muncii, deși acest aspect a fost în cauză soluționat prin decizia civilă nr.2218/R/(...) a Curții de A. C. Astfel, în mod corect prima instanță a analizat pretențiile reclamanților, luând în considerare termenul de prescripție a dreptului la acțiune prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, ce prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Cu toate acestea, în mod eronat instanța de fond a obligat recurenții și la plata către reclamanți a primei de Z. feroviarului pe anul 2007, care se plătea la data de (...), astfel încât, la data de (...)-data introducerii acțiunii- era împlinit termenul de prescripție de trei ani prevăzut de aceste dispoziții legale. Având în vedere că aceste motive, ce privesc prescripția dreptului la acțiune, primează față de motivele de netemeinicie invocate de către recurente privind plata parțială a ajutorului de Z. feroviarului pe anul 2007, apare ca fiind de prisos analizarea acestora din urmă în cauză. În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate. În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea salariilor suplimentare constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi. Astfel, art. 32 alin. 3 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate precizează că :„D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond. Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O. nr. 79/2008 și cele ale H. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță. În consecință, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata către reclamantul U. G. a salariului suplimentar pe anul 2008. În ceea ce privește premiul acordat cu ocazia Zilei feroviarului pe anul 2008 s-a reținut că acesta are fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă. Potrivit prevederilor art. 69 din C. colectiv de muncă pe anii 2007- 2008, la nivel de unitate, pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice. Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei. În ceea ce privește primele cuvenite de Z. feroviarului, de P. și de C. pentru anul 2009, se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi aferente anului 2009. Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate. În ceea ce privește O. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ. În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.2 Cod.proc.civilă, Curtea va admite în parte recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE M. C. M. S., în nume propriu și pentru R. A. și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamanții B. A. ȘI U. G. având ca obiect acordarea primei ocazionate de Z. F., aferentă anului 2007. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E Admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA-R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 2170 din 7 decembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamanții B. A. ȘI U. G. având ca obiect acordarea primei ocazionate de Z. F., aferentă anului 2007. Menține restul dispozițiile sentinței atacate. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI C. M. D. C. G. I.-R. M. G. G. C. Red.CM/dact.MS 3 ex./(...). Jud.fond: M.C.
| ← Decizia nr. 3245/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2518/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
