Decizia nr. 1624/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1624/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. Ș. AL J. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 399 din 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. și pe pârâții intimați C. „E. N. T. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 aprilie
2012, prin fax, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat, note de
ședință, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 399 din 16 ianuarie 2012, în dosarul nr. (...), al T.ui C., a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii în contradictoriu cu pârâții C. „E. N. T., I. Ș. J. C., M. E., C., T. ȘI S. B., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B.
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant plata integrală a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității didactice, aferente anului 2009 și pentru perioada 01.01-
(...), actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții de rândul 2,3, 4 să aloce către pârâtului de rândul
1 sumele necesare în vederea efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor Legii 3., cadrele didactice titulare/suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice, ajutor care seacordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a
100 euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B. la data plății.
Sumele necesare plății acestui ajutor financiar se asigură de la bugetul de stat prin M. E., C., T. si S. și se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea, anual, pe bază de cerere formulată de către beneficiar și înregistrată până la data de l noiembrie pentru anul următor.
Membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată B. R., B. M., F. K. M., G. T. K., G. M., M. H. V., M. A. A., M. M. P., O. D. C., S. G., S. M., S.ca S., S. H., V. B. au calitatea de cadre didactice la C.
„. N. T., calitate în care au solicitat ajutorul financiar prevăzut de L. nr.3. pe anul 2009 la data de (...).
Deoarece legea prevede suma de 100 euro echivalent în lei la data plății si membrii de sindicat au respectat prevederile legale în ce privește procedura acordării, cererea reclamanților a fost considerată întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții I. Ș. J. C. și Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C.
Prin recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. s-a solicitat casarea sentințeiatacate și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii față de pârât, întrucât și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de art.5 din Normele metodologice, în limita creditelor bugetare aprobate.
În motivare pârâtul a arătat a respectat întocmai prevederile Legii nr. 3.. În acest sens, a arătat faptul că prin adresa nr.10566/2009, I. Ș. J. C. a transmis M. E., C. și I. - D. G. Buget, Finanțe, Patrimoniu și Investiții, necesarul sumelor restante pe anul financiar 2009 la art.57.02.01 - Ajutorul social în bani (euro 100), în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.2 din Normele metodologice.
Însă, M. E., C. și I., prin adresa nr.128/CB/15 noiembrie 2009 i-a comunicat faptul că, în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01,
Ajutoare sociale în bani, suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă
33% din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii nr.3., urmând ca inspectoratele școlare să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita a 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
Ca urmare a acestei adrese, I. Ș. J. C. a procedat la punerea în aplicare a măsurii dispuse de M. E., C. și I., în limitele alocării bugetare stabilite de M. E.,
C. și I., fapt confirmat, de altfel, și de către reclamantul S. S. din Î. T., prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.3 din Normele metodologice, sumele necesare plății ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 E., se asigură din bugetul M. E., C. T. și S., capitolul 65.01. Î., art. 57.02.01 - Ajutoare sociale în bani, în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. prin D. G.a F. P. a județului C. a solicitat admiterea acestuia și respingerea acțiuniiformulată de reclamanți.
În motivarea recursului pârâtul apreciază hotărârea pronunțată ca nelegală întrucât așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul
Finanțelor Publice este inadmisibilă și nelegală.
Susținerea acesteia este confirmată de D. nr.10/(...), prin care Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din C.pr.civ., raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, între instituția aceasta și reclamanți sau pârâți nu există raporturi juridice obligaționale.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M. F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr. 500/2002
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C., Curtea constatăcă acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata sumelor reprezentând ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice, prevăzut de L. nr. 3..
Potrivit art. 5 din HG nr. 453/2007 privind Normele metodologice de aplicare a nr. 3. „(1) Unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare. (2) Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la M. E., C. și T. - D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare. (3) Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate. (4) D. generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T. va aloca lunar către inspectoratele școlare/almunicipiului B. sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise. (5) Inspectoratele școlare județene/al municipiului B. vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local. (6) Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății.
Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. (7) Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.";
D. prevederile art. 5 din HG nr. 453/2007, anterior menționate, rezultă că pârâtului I. Ș. J. C. îi revin o serie de obligații în ceea ce privește procedura efectivă de alocare și plata către cadrele didactice a sumelor reprezentând ajutorul financiar solicitat.
Criticile formulate de recurent împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Astfel, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca drepturile de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Chiar dacă pârâtul recurent a întreprins, potrivit susținerilor din recurs, demersurile necesare în vederea alocării sumelor reprezentând ajutorul financiar reglementat de L. nr. 3., solicitate de reclamant, aceasta nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a
F. P. C., Curtea constată, cu opinie majoritară, că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond,
Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și
13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „Înaplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. T. va fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Având în vedere considerentele expuse anterior, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva Sentinței civile nr. 399 din 16 ianuarie 2012, în dosarul nr. (...), al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispozițiile ale hotărârii atacate. Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul I. Ș. AL J. C. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. cu opinie parțial separă în sensul de a se respinge șirecursul MFP GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) J. fond: P. U. Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M. Consider că și recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este nefondat, pentru următoarele considerente: În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico- sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate. A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora. Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării. Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactareaacestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ. Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";. De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat. Mai consider că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ,prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază. De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date înexecutarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit în limitele și potrivitnormelor care le ordonă. Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauzăprevederile art. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobate fondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009. Consider însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3.. De asemenea, leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma. Mai mult, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut, pentruadoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicareaacesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia.. Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, laelaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existenței fondurilor necesare. În consecință, consider că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007, responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice și a admis cererea reclamanților și în contradictoriu cu acest minister, pentru ca acestuia să-i fie opozabilă hotărârea pronunțată, fără a-l obliga pe acesta și la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, îndatorire ce revine angajatorului. Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin legeplata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestorprevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucâtdispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. În anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului dinsectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3.. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. Consider însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fi extinse și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrulacțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, pentru următoarele considerente: În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar."; La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele judecătorești";, s-au reținut următoarele: „ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principalide credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. 3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional."; În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii vizează aceeași problemă de drept ref eritoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de proced ură civilă raportate l a art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr . 2. privind executar ea obligațiilor de pla tă ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor dr epturi de natură s alarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de pr ograme educaționa le pe suport ele ctronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; Consider astfel că, d oar analizând cele r eținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora inst anțele au pronunțat soluții diferite, se reține că acest recu rs în interesul legii nu putea soluționa decât cererea cu care a fost investit ă legal, respectiv doar chestiunea cererii de chemare în g ar anț ie a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar . De altfel, conform art.3305 d in Codul de procedur ă c iv il ă, recursul în interesul legii este admisibil doar dac ă s e f ace dov ad a c ă pr oble mele de drep t c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevocabile. În al doilea rând, cons ider c ă asemenea litigii vizând acordarea unor drep tur i de n atur ă s al ar ial ă perso n alul u i buge t ar, respectiv personal didactic, person al d in s is te mu l s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, se judec ă în tr -un c adru procesu al în c are M in is terul F in anțelor Publ ice are calitatea de pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig ar ea acestuia la aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iun i, s au l a as igu r are a f in anț ăr ii nece s are, de aprox imativ 7 an i, invoc ându - se în princ ip al prev eder ile Leg ii nr. 50 0/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., mai ales pr in excepț iile l ipse i c al ităț ii proce su ale p as ive invoc ate de c ătre aces t minister. Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, încalitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de cătreinstanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată. În to ată ace as tă p er io ad ă, prob ab il în ur ma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor judec ător eș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a al oc are a de f onduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a inves tit cu leg itimar e proces u al ă de a exerc ita recursul în in teresul leg ii, respec tiv procur orul gener al al P arch e tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i J us tiț ie ș i coleg iile de c onducere ale curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ace as tă proble mă de dre p t ar f i f ost soluț ion ată d if erit de c ătre instanțele judec ător eș ti, nef iind pro mov at un recurs în in te resul leg ii în aces t sens. Po tr iv it ar t.329 al in. 1 d in Codul de pro cedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost mo d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus t iț ie, d in of ic iu s au l a c erere a min is trulu i ju s tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale curț il or de apel, au drep tul, pen tru a as igur a in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a l eg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i Jus tiț ie s ă se pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele judec ătore ș ti. Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens. Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență. În al treilea rând, începând cu anul 2005, P. general al Parchetului de pe l âng ă În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Ju s tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere ale curț ilor de apel au ses iz at În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunțare a unor decizii în interesul legii pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, în c are au f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în care, în calitate de pârât în cererile de alocare a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is terul F in anțelor Publice, invocându-se prevederile Legii nr. 500/2002 și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., f ăr ă a se con s tata vreod ată soluț ion are a d if erită a un or ase mene a cerer i de c ătre ins tanțele ju dec ătoreș ti, dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me cu pronunț are a unu i recurs în in teresul le g ii în aces t sens. Se mai reț ine în aces t sens c ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie a pronunț at, în ur ma u nor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, u r măto arele dec iz ii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar27/2008),nr.41/(...),nr.33/(...) (dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar nr.5/2009) ș i nr.37/(...)(dos ar nr.23/2009), av ând în f iec are d in tre aces te dos are ataș ate ho tăr âr i jude c ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanțelor judec ătoreș ti î n aces t sens, cee a ce nu permite în prezent extinderea efectului recursului în interesul legii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i as upr a unor ase mene a cerer i de che mare în judec ată. În al p atrule a r ând, în acț iun ile p r iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2 005, P ar che tul de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in pr ocurorul gener al ș i C .le de A. au f igur at în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is terul F in anțelor Publ ice, u l timu l f iind che mat s ă aloce f ondurile n eces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de excepț ia l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ată în aces te c auze de c ătre M in is terul F in anțelor P ubl ice, în temeiul Legii nr. 500/2002, as tf el încât es te cer t c ă aceș tia au cunosc u t pr ac tic a ins tanțelo r judec ătoreș ti d in ț ar ă în cee a ce pr ive ș te ace as tă proble mă de drep t ș i nu au cons ider at neces ar, în to ată ace as tă pe r io ad ă, s ă ses izeze În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unu i rec urs în in teresul leg ii î n ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma ex tinder ii ef ectelor dec iz ie i nr.10/201 1 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia. Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea și respingerea recursului formulat în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice. C. M. Judecător Red./Tehnored.:C.M.; 2 ex.-(...).
| ← Sentința nr. 66/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 649/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
