Decizia nr. 1856/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)*

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1856/R/2012

Ședința din data de 27 aprilie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D.

JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D.

G.: A. B.

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții S. "C." SA și S. "C." SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr.

2246 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)*, privind și pe reclamanții intimați S. "L. C. F." C., P. M., F. V., M. F., U. G., F. M., M. A., L. R., având ca obiect drepturi bănești.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de

23 aprilie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursurilor pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2246 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)* a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata primelor pentru Z. F. aferentă anului 2009, a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând celelalte pretenții ale reclamanților.

A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al S. L. C. F. C. pri- vind pe U. G., P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. C. F. C. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. SA, și R. de T. F. de C. C. și în consecință:

Au fost obligate pârâtele să le plătească membrilor de sindicat: Senatovici I., L. M., T. M., N. M., R. V., V. M., B. N., P. V., P. Ion, D. G., M. I., V. T., B. N., L. A., M. St. L., P. G., G. I., D. G., S. A. G., S. T., S. P., V. V., N. I., I. I. II, R. V., N. G., I. I., M. N., C. Ș., S. I., F. V., Ț. P., G. I., P. I., I. G., G. V., V. I., V. I., V. M., F. E., Ș. A., I. V., M. A., P. M., F. M., L. I., S. R., B. M., A. A., L. E., B. M., P. V., I. R. M., A. L., A. D., M. M., T. R. D., B. G. G., B. V., B. M., T. Șt. Ș. M., R. D. A., P. F., H. G. I., B. P. L., P. D., D. I., B. I., Ona M., S. R., M. M., C. I., R. M., P. I., B. A. L., P. I., T. G., S. I., L. G., R. N., S. L. F., R. G., M. I., M. V., G. I., G. V., M. G., V. G., P. V., D. I., S. G., V. I., C. G., R. V., R. V., B. A., G. V., S. Ion, C. M., T. V., E. Ș., B. I., R. F., B. M., K. R. I., N. I., M. P., B. M., V. V., M. Ion, M. V., H. A. D. câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul debază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru I. A. C., un salariu suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru M. M. un salariu supli- mentar pentru anul 2007 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru G. Dumitru un salariu suplimentar pentru anul 2007 și 2008 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru B. M. D. un salariu supli- mentar pentru anul 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru S. P. M. S. și P. Anișoara, un salariu suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru D. I. un salariu suplimentar pentru anul 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

A fost respinsă acțiunea privind acordarea unui salariu suplimentar pentru anul 2007, 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv pentru C. V..

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. SA, și R. de T. F. de C. C. și în consecință au fost obligate pârâtele să le plătească reclamanților câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății și prima pentru Z. feroviarului aferentă anului 2009, ajutorul material de P. și de C. pentru anul 2009 actualizate cu indicele de inflație la data plății.

A fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința reclamantului U. G. și în consecință a fost respinsă acțiunea acestuia.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei cu privire la H. C., în favoarea T. S..

A fost declinată competența de soluționare a cauzei cu privire la D. I., în favoarea T. S. M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, deși s-a invocat în apărările de fond și în recurs că acesta nu este datorat salariaților care nu au lucrat întregul an, respectiv acelora care au fost sancționați disciplinar, instanța de fond nu a analizat apărările formulate.

În rejudecare instanța de fond urmează a se pronunța cu privire la apără- rile formulate în recurs, privind pe reclamanții H. C. și D. I., față de aceștia urmând a verifica competența.

În rejudecare cauza a fost înregistrată în prezentul dosar. Trecând la reju- decarea cauzei, prin prisma îndrumarului de casare al C. de A. C., instanța reține următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. instanța reține că membrii de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea sunt angajați ai acesteia, fiind semnatara contractului individual de muncă.

Chiar dacă R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. nu are personalitate juridică proprie, ea are organe proprii de conducere, astfel că, în temeiul art. 41 al. 2 Cod procedură civilă, poate sta în judecată ca pârâtă.

Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității pro- cesuale pasive a Regionalei de T. F. de C. „. C. SA"; C.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA instanța a constatat că aceasta este parte contractantă în contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe care se fundamentează pretențiile membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, această calitate conferindu-i legitimare procesuală pasivă.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, problema de drept fiind dezlegată de instanța de control judiciar, urmează a se reține că acțiunea reclamanților nu este prescrisă, cu privire la plata primelor pentru „Z. F."; - 23 aprilie pe anii 2008, 2009, a ajutorului material de P. și de C. pe anul 2009, acordate prin contractele colective de muncă, în acest sens reținând că, potrivit art. 32 din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nr. (...) înregistrat la D. B. sub nr. 1625/(...) și din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nr. (...) înregistrat sub nr. 437/(...), pârâtele s-au obligat ca pentru munca prestată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna de- cembrie a anului respectiv.

De asemenea potrivit art. 69 alin. 1 lit. a din același contract, pârâtele s-au obligat la plata unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., reprezentând un salariu la nivelul clasei unu de salarizare, iar la lit. b a aceluiași articol, se prevede premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, de ziua ceferiștilor.

La art. 81 din C. colectiv de muncă s-a mai convenit ca salariații să beneficieze de tichete de masă.

În ce privește plata salariului suplimentar, instanța a reținut că în confor- mitate cu C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar

„pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii „angajatorul are obligația să a- corde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.

Acordarea salariului suplimentar nu este o facultate, ci o obligație a anga- jatorului.

Conform art. 238 (1) Codul muncii: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.

Prin urmare, raportat la prevederile art. 32 (1) din C. colectiv de muncă la nivelul S. N. de T. F. de C. „. C. SA"; pe anul (...)/2010 și a art. 30 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, instanța a admis acest capăt din cererea formulată de reclamant în reprezentarea membrilor de sindicat, cu următoarele precizări.

Pentru a putea beneficia de drepturile bănești reprezentând salariul supli- mentar, angajații, în conformitate cu prevederile din A. 6 la C. colectiv de muncă trebuie să îndeplinească anumite condiții. În acest sens la alin. 2 se precizează că, nu beneficiază de salariu suplimentar salariații care, în perioada aferentă acordării acestuia, li s-a aplicat una din sancțiunile disciplinare. Pârâta susține că față de aceste condiții, nu beneficiază de salariul suplimentar pe anul 2007 membrii de sindicat P. F., H. I., M. M., M. I., M. L., P. G., G. I., S. A., R. V., G. D., I. I., M. G., B. A., R. F., K. R., M. P. și M. V., pentru anul 2008 U. G., B. V., H. I., M. I., Nenestean I., R. I. și K. R., toți cei enumerați fiind sancționați disciplinar.

Pârâta a făcut dovada aplicării sancțiunilor disciplinare pentru salariații enumerați, astfel că aceste susțineri au fost avute în vedere pentru cei enumerați acțiunea urmând a fi admisă doar în parte. S-a avut în vedere de asemenea și susținerea în sensul suspendării contractului individual de muncă pentru Maier M., pentru perioada 2008-2009.

S-a luat în considerare faptul că B. D. este angajatul pârâtei doar începând cu data de (...), Sabadâs M. doar din (...), D. I. doar din (...), P. Anișoara doar din (...), I. Annemary doar din data de (...), iar C. V. doar din data de (...).

În ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului pen- tru U. G., P. M., F. M., M. A., M. Florea, L. R. și F. V., aceasta este întemeiată. Ulterior promovării acțiunii în instanță, calitatea de angajat al acestora la societatea pârâtă a încetat prin pensionare, astfel că a încetat și calitatea de membru de sindicat, reclamantul nemaiputându-și justifica prin prisma dispozițiilor art. 28 din legea sindicatelor, calitatea de reprezentant al acestora. U. G., P. M., F. M., M. A., M. F., L. R. și F. V. au fost citați personal în cauză fiecare susținând că înțeleg să-și însușească acțiunea promovată în numele lor și să o continue, susținând-o astfel cum a fost formulată.

Pentru considerentele deja arătate și acțiunea acestora a fost admisă con- form dispozitivului.

În ce privește capătul de cerere care vizează acordarea contravalorii tiche- telor de masă, acesta este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 „Salariații din cadrul socie- tăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri din angajator";, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol

„tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori";. Rezultă deci, că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci constituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație. C. Colectiv de M. U. la N. N. pe anii

2007 - 2010 la art. 42 (23) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților. Pentru ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinație.

În ce privește excepția lucrului judecat față de U. G., instanța urmează a o admite. Potrivit art. 1201 cod civil român, există autoritate de lucru judecat

„atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată peaceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate";. Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr- o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces. În acest sens se reține că prin sentința civilă nr.

116/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având același obiect, U. G. fiind reprezentat de S. L. I. al M. de L. din Remiza CF Jibou, în con- tradictoriu cu aceiași pârâți, instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la pre- tențiile reclamantului, cererea acestuia urmând a fi respinsă.

În ce privește membrii de sindicat H. C. și D. I., se reține că, localitatea de domiciliu a lui H. C. se află situată în raza de activitate a T. S., iar localitatea de domiciliu a lui D. I., în raza de activitate a T. S. M., astfel că față de dispozițiile art. 269 alin. 2 Codul muncii, raportat la dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța constată că nu este competentă a soluționa cauza privindu-i pe H. C. și D. I., urmând ca în temeiul art. 165 Cod procedură civilă ce- rerile acestora au fost disjunse și înaintate spre competentă soluționarea Tribuna- lului S., respectiv T. S. M.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta S. „. C. S.A și pârâta S.de T. F. de C. C.

Prin recursul declarat de pârâta S. de T. F. de C. C. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii, invocându-se motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.

În motivarea recursului, s-a arătat, după cum a reținut și prima instanță în considerentele hotărârii, că nu beneficiază de salariul suplimentar salariații cărora li s-au aplicat sancțiuni disciplinare, conform anexei 6 alin.2 din CCM, propunându-i-se:

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar în anul 2007 salariaților M. St.L., P. G., G.x I., S. A. G., R. V., I. I., P. F., M. G., B. A., R. F., M. P. deoarece au fost sancționați disciplinar în anul 2007 și nu îndeplinesc criteriile de acordare a salariului suplimentar cuprinse în anexa

6 al.2 din C. Colectiv de M.

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar în anul 2008 salariaților, B. V., N. I., R. N., deoarece au fost sancționați disciplinar în anul 2008 și nu îndeplinesc criteriile de acordare a salariului suplimentar cuprinse în anexa 6 al.2 din C. colectiv de muncă;

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar în anul 2009 salariatului C. M. deoarece a fost sancționat disciplinar în anul 2009 și nu îndeplinește criteriile de acordare a salariului suplimentar cuprinse în anexa 6 al.1 din C. colectiv de muncă ;

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar pe anii 2007-

2008 salariaților M. I., H. I. și K. R. deoarece au fost sancționați disciplinar în anii 2007 și 2008;

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar pe anii 2007-

2009 salariatului M. V. deoarece a fost sancționat disciplinar în anii 2007 și

2009;

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar pe anul 2007 și a ajutorului material de paște și C. pentru anul 2009 salariatului Goldean

D.;

- respingerea în totalitate a acțiunii și neacordarea salariului suplimentar pentru anii 2007 , 2008 și 2009 și a primei de paști, C. și Z. F. pentru anul

2009 salariatei M. M., deoarece a fost sancționată disciplinar în anul 2007,iar apoi în perioada (...) - (...) a fost în concediu de creștere și îngrijire a copilului;

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar pentru anii

2007 și 2008 salariatei C. V. (în sentința C. I.) deoarece a dobândit calitatea de salariată la data de (...);

- modificarea sentinței și neacordarea salariului suplimentar pe anii (...) și a primelor de P. și Z. feroviarului 2009 salariatei B. A. L. deoarece a fost în perioada de suspendare a contractului individual de muncă în perioada (...)

- (...).

Prin recursul declarat de pârâta S. „. C. S., s-a solicitat modificarea sentințeiîn sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, s-a arătat că acordarea drepturilor pretinse prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare, în speță lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor, precum și că nu au fost aprobate bugetele de venituri și cheltuieli la momentul semnării acordurilor colective.

S-a invocat incidența interdicției enunțate de art.12 din Legea nr.130/1996 că salariile personalului bugetar să constituie obiect al negocierii corelative.

S-a susținut că salariații sancționați disciplinar nu pot beneficia de salariul suplimentar raportat la criteriile stabilite de A. 6 la CCM 2007 - 2009, după cum urmează:

- M. I., poz.570 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anii

2007 și 2008;

- M. L. poz.575 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

2007;

- P. G. poz.576 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

- G. I. poz.577 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

- S. A., poz.579 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

- R. V., poz.585 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007;

- G. D. poz.587 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

2007;

- I. I. poz.588 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

- M. G., poz.609 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007;

- B. A., poz.619 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007;

- R. F., poz.627 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

2007;

- K. R., poz.629 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007 și 2008;

- M. P., poz.635 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007 și 2009;

- P. F., poz.923 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

2007;

- H. I., poz.924 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

2007 și 2008;

- M. M., poz.925 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2007;

2008;

- N. I., poz.583 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul

- R. N., poz.602 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2008;

- B. V., poz.919 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2008;

- C. M., poz.622 din tabel, nu beneficiază de salariu suplimentar pentru anul 2009;

În fine s-a invocat suspendarea acordării premiului ocazionat de Z. F. 2009, a ajutorului material de C. 2009 și de P. 2009, convenită de parteneri de analog social prin actele adiționale la contractul colectiv de muncă, înregistrat la D. B., sub nr.2572/(...) și nr.1708/(...).

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. C.următoarele:

Nu sunt întemeiate criticile recurentei S. „. C.„ S.A. cu excepția celor referitoare la acordarea salariului suplimentar unor salariați sancționați disciplinar, invocate, de altfel și de cealaltă recurentă.

În acest sens, Curtea reține că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-

2008, aplicabil în cauză.

Astfel, art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.

De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.

Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.

Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.

Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. și a premierii de Z. F. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.

Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.

Caracterul pur și simplu al drepturilor pretinse prin acțiune înlătură pretinsa incidență a necesității aprobării anterioare sau ulterioare a bugetelor de venituri și cheltuieli.

Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentănefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.

C.ui colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.

Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).

De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.

Cu toate acestea, sunt întemeiate criticile recurenților privind greșita acordare a salariului suplimentar unor salariați sancționați disciplinar, ori a ajutoruluimaterial de P. și C. și a primei de Z. F. către salariații a căror contract de muncă era suspendat sau încetase.

Astfel, în cursul anului 2007, li s-a aplicat sancțiunea disciplinară a retrogradării din funcție sau în mod repetat sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%, următorilor salariați M. I., M. L., P. G., G. I., S. A., R. V., I. I., P. F., M. G., B. A., R. F., M. P., H. I., K. R., M. V., B. A., M. M. și G. D. conform deciziilor de sancționare depuse la primul dosar de fond.

În mod similar, în cursul anului 2008, li s-au aplicat aceleași sancțiuni, salariaților M. I., H. I., K. R., N. I., R. N., B. V. și B. A..

În fine, în anul 2009 salariații M. V. și C. M. au fost sancționați disciplinar cu sancțiunile repetate ale reducerii salariului de bază.

În atare situație, conform criteriilor din A. 6 al CCM acești salariați menționați anterior, nu pot beneficia de salariul suplimentar a cărui acordare este condiționată de lipsa sancțiunilor disciplinare, după cum a reținut și prima instanță în considerente, omițând însă să dispună în consecință în dispozitivul hotărârii.

De asemenea, Curtea constată că salariatei B. A. i s-a acordat salariul suplimentar pentru întreg anul 2009, deși nu a prestat efectiv activitate, fiind în concediu pentru creșterea copilului, după cum rezultă din statele de plată de la fila 115 al primului dosar de fond, ceea ce determină acordarea salariului suplimentar în raport de perioada de activitate efectiv desfășurată.

Tot astfel, întrucât evenimentele care au stat la baza acordării ajutorului de

P. 2009 și a primei de Z. F. 2009 au avut loc în luna aprilie când contractul de muncă al reclamantei B. A. era suspendat, fiind în concediu pentru creșterea copilului și beneficiara unei prestații sociale, nu i se cuvine acordarea acestor sume, care sunt datorate în temeiul raporturilor juridice de muncă.

În aceeași situație se află și reclamanta M. M., care este în concediu pentru creșterea copilului din (...) (fila 24 al primului dosar de recurs), neputând beneficia de ajutorul material pentru P. 2009 și C. 2009 și nici de prima de Z. F.

2009.

În fine, reclamantul G. D. a absentat nemotivat de la serviciu în data de (...)

(statul de plată la fila 115 al primului dosar de fond), neputând beneficia, în raport de interdicția stabilită prin art.69 lit. a din CCM, de ajutorul material de P.

și C. 2009.

Curtea mai observă că pârâtele sunt în eroare, afirmând o confuzie a primei instanțe între C. V. și C. I., acestea fiind persoane diferite conform tabelului cuprinzând membrii de sindicat de la filele 8-23 din primul dosar de fond.

Astfel C. V. în tabelul de la fila 9, fiind adăugată după poziția 649, iar la poziția 644 figurează C. I., având același domiciliu, însă CNP diferit.

Pentru considerentele expuse anterior , Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința în sensul celor ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte recursurile declarate de pârâții S. "C. C."SA și S. "C. C."SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile numărul 2246 din (...) a Tribaunlului M., pronunțată în dosarul numărul (...)*, pe care o modifică în parte în sensul că:

Înlătură obligația pârâtelor de plată a salariului suplimentar pentru anul

2007 în favoarea salariaților M. I., M. L., P. G., G. I., S. A., R. V., I. I., P. F., M. G.,

B. A., R. F., M. P., H. I., K. R., M. V., B. A., M. M. și G. D..

Înlătură obligația pârâtelor de plată a slariului suplimentar pentru anul

2008 în favoarea salariaților M. I., H. I., K. R., N. I., R. N., B. V. și B. A..

Înlătură obligația pârâtelor de plată a salariului suplimentar pentru anul

2009 în favoarea salariaților M. V. și C. M..

Obligă pârâtele să plătească salariatei B. A. salariul suplimentar aferent anului 2009 corespunzător perioadei de activitate efectiv desfășurată.

Înlătură obligația pârâtelor de plată a primei pentru Z. feroviarului aferentă anului 2009, a ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009 în favoarea salariatei M. M.

Înlătură obligația pârâtelor de plată a primei pentru Z. feroviarului aferentă anului 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2009 în favoarea salariatei

B. A..

Înlătură obligația pârâtelor de plată a ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009 în favoarea salariatului G.u D..

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂ.

L. D. D. G. S. D.

G. A. B.

Red.S.D./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond. C. V.

← Sentința nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă		Decizia nr. 4191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă →

Decizia nr. 1856/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 1856/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă