Decizia nr. 4191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4191/R/2012
Ședința din 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. S. împotriva sentinței civile nr. 9. din 11 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele intimate P. C. M. - PRIN P. și C. J. DE P. B.-N., având ca obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă U. S. personal, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta recurentă depune la dosar A. nr. 1505 din 23 octombrie 1997 emisă de C. C., O., M. de A. a L. F. F. M. și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu consecința acordării pensiei. Menționează că o parte din documentele din arhivă au fost distruse și arse la cazanul de țuică aflat în vecinătatea primăriei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta U. S. a chemat în judecată pe pârâții P. C. M. prin P. și C. J. de P. B.-N., solicitând instanței să dispună reconstituirea vechimii în muncă a reclamantei pentru activitatea depusă în cadrul CAP M. în perioada (...), 1979-
1980 și 1985-1987, perioadă în care nu există documente doveditoare ca urmare a distrugerii acestora.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 9., pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținându-se că potrivit adeverinței nr.1466/2011 emisă reclamantei de pârâta P. C. M. prin P. și din fișele de evidență a muncii membrilor cooperatori depuse la dosar f.5-14 reiese faptul că reclamanta a efectuat norme în calitate de membru al CAP M. după cum urmează, în anul 1976 - 46 norme realizate din 60 planificate, în
1978-109 norme realizate din 70 planificate, în 1981-32 norme realizate din 80 planificate, în 1982-101 norme realizate din 134 planificate, în 1983-95 norme realizate din 153 planificate, în 1984-124 norme realizate din 123 planificate, în
1988-89 norme realizate din 140 planificate, în 1989-130 norme realizate din 130 planificate și în 1990-79 norme realizate din 80 planificate.
Reclamanta nu a fost înscrisă în fișele de evidență pentru anii indicați în acțiune (...), 1979-1980 și 1985-1987, cu toate că aceste documente justificative nu au fost distruse așa cum nereal se susține în cerere. Aceeași situație rezultă și din răspunsul pârâtei la interogator formulat de reclamantă f.34, fiind lipsit de relevanță juridică faptul că pârâta a răspuns că e de acord cu admiterea acțiunii, atât timp cât reconstituirea vechimii în muncă de către instanță se face doar pe baza probelor administrate, iar nu doar în funcție de poziția procesuală a părților.
Pentru a se putea dispune reconstituirea vechimii în muncă în condițiile în care există documentele în care trebuia înscrisă activitatea prestată în fostul CAP
M. ar fi trebuit să se dovedească că aceste înscrisuri au fost distruse din motive obiective, ori după cum s-a explicat acest lucru nu s-a întâmplat.
Declarațiile martorilor audiați de instanță f.30-31 din care reiese faptul că reclamanta ar fi lucrat ca membru cooperator în cadrul CAP M. în mod continuu după anul 1970 și până în anul 1990, aceasta având o poziție separată față de părinți în evidențele fostului CAP, nu pot produce consecințe în sensul admiterii acțiunii, pentru că aceste declarații sunt infirmate tocmai de înscrisurile emise de pârâtă și în care era înscrisă activitatea reclamantei în CAP, neputându-se stabili doar pe baza unor declarații de martor, în concret, activitatea desfășurată de reclamantă în anii indicați în acțiune, respectiv câte norme a realizat efectiv din cele planificate în anii (...), 1979-1980 și 1985-1987.
Pentru a se dispune reconstituirea vechimii în muncă în cadrul CAP sunt relevante și prevederile art.38 și 41 din legea nr.4/1977, dispoziții legale ce impuneau ca să fie întocmit un înscris intitulat carnet de pensii și asigurări sociale pentru a se evidenția vechimea în muncă în unitatea agricolă cooperatistă, venitul realizat, sectorul în care s-a desfășurat activitatea, funcția îndeplinită, perioada de contribuție personală și alte elemente care servesc la stabilirea acestor drepturi. Or, reclamanta nu a depus la dosar vreun înscris în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul în temeiul art.296 alin.2 din Codul muncii, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta U. S., prin care a solicitat, înprincipal, admiterea acestuia, casarea in totalitate a sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond in vederea completării probatoriului cu noi probe testimoniale. În subsidiar, solicită casarea sentinței atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare, respectiv admiterea cererii in sensul reconstituirii vechimii in munca a reclamantei, pentru activitatea depusa in cadrul CAP M. in perioada (...), (...)- 1989, perioada pentru care parata de rând 1 nu a putut furniza documente justificative. De asemenea, solicită cheltuieli de judecata atât in fond cat si in recurs. În susținere, recurenta reclamantă învederează că sentința atacată este netemeinica si nelegala, sens în care arată că instanța de fond a fost investita cu soluționarea unei cereri de reconstituire a vechimii in munca in cadrul CAP M. pentru perioada lucrata efectiv din 1970-1989, perioada in care, cu excepția câtorva ani, parata de rând 1, respectiv P. C. M. nu a putut furniza documente justificative pentru normele realizate. În mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind inadmisibile probele testimoniale în contra unor lucruri incerte, validând integral adeverința eliberata de P. M. A. nu a analizat in totalitate probele testimoniale administrate in cauza,nu a observat ca martorii audiați au arătat ca multe din documentele din arhiva au fost distruse si arse la cazanul de țuica aflat in vecinătatea acesteia. Aceste declarații de martori este imposibil a fi coroborate cu adeverința eliberata de P. comunei M., deoarece ar lipsi obiectul cauzei, atât timp cat reclamanta a efectuat munci zilnice in cadrul CAP M., realizând norme de munca si așa-zisul braț de munca, in folosul terenului primit in gradina casei personale, fiind individualizata fata de părinți. Instanța de fond a interpretat greșit starea de fapt si actele deduse judecății, a motivat ca vechimea in munca in cadrul CAP se face prin legea nr. 4 din 1977, fara a observa ca aceasta lege nu retroactivează in aplicarea ei, iar ulterior apariției legii, acele carnete au fost eliberate doar in unele zone ale tarii, carnete despre care primăria comunei M. nici nu a avut cunoștința ca trebuiau completate, sau daca au fost completate, ele s-au pierdut. Unica dovada utila si verosimila in cauza este proba testimoniala cu persoane in vârsta, foști membrii CAP. consideră recurenta că inexistenta documentelor justificative poate fi suplinita prin aceasta proba si răsturnata starea scriptica rămasa in arhivele CAP-urilor, fiind de notorietate ca multe din arhive si documente, la acea data neimportante, au fost distruse prin ardere sau nearhivare. În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod de procedură civila. Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare pentru a-și exprimapoziția procesuală. În probațiune s-a depus adeverința nr. 1505/(...) Recursul este nefondat. Curtea nu poate primi critica reclamantei care vizează modul de interpretare de către instanța de fond a probei testimoniale. Contrar susținerilor acesteia, proba testimonială nu poate fi considerată „regina probelor";, în actuala reglementare legiuitorul neconferind o astfel de valoare nici unui mijloc de probă. Prin urmare, proba testimonială poate fi luată în considerare sau, după caz, înlăturată de către instanță contextual, respectiv, în măsura în care aceasta se coroborează sau nu cu celelalte probe administrate. Cu alte cuvinte, valoarea probatorie a unui mijloc de probă se interpretează prin raportare la celelalte probe existente la dosar. Prima instanță nu a respins ca inadmisibilă această probă, ci a admis-o și a administrat-o, însă i-a dat o altă interpretare sub aspect probator decât cea apreciată de către reclamanta recurentă. Similar cu prima instanță, Curtea consideră că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate reține că aceștia confirmă teza susținută de către reclamanta recurentă cu privire la distrugerea unei părți din arhiva CAP M. Astfel, martorul H. I. (f. 30 dosar fond) menționează că nu știe dacă au fost distruse documente privind evidența muncii în CAP și nici ce s-a întâmplat cu aceste documente. De asemenea, martorul Ș. T.(f. 31) a declarat că nu știe cu exactitate ce s-a întâmplat cu documentele întocmite de fostul CAP M. E. adevărat că acest martor a subliniat că „din auzite"; a înțeles că documentele „s-ar fi aprins, fiind pe lângă un cazan de țuică."; Cu toate acestea depoziția acestui martor nu poate fi validată sub aspectul evocat, câtă vreme acesta nu a luat cunoștință personal despre faptul descris. Mai mult, aceste mențiuni nu se coroborează cu nici una din probele administrate. Din cuprinsul adreselor nr. 851/(...)(f. 28 dosar fond) și 511/(...)(f. 20 dosar fond), eliberate de către P. C. M. reiese faptul că arhiva fostului CAP M. afost preluată de către P. M., nefiind real faptul că fișele anuale de evidență a muncii și a decontărilor cu cooperatorii ar fi fost distruse în anul 1989. De asemenea, se arată că pentru anii (...), (...)-1987, există fișe de evidență a muncii, dar în acestea nu se regăsește și numele reclamantei. Câtă vreme reclamanta nu s-a înscris în fals cu privire la conținutul celor două adeverințe, acestea se bucură de prezumția de legalitate. De altfel, la data de (...), instituția pârâtă a eliberat reclamantei adeverința nr. 1466 (f. 4 dosar fond) în care sunt evidențiate normele efectiv realizate de către reclamantă în perioada 1976-1990, adeverință întocmită pe baza documentelor din arhiva fostului CAP M., respectiv a fișelor anuale pentru evidența muncii(f. 6-14). Legea nr. 4/1977 a produs efecte începând cu data de (...). Cum în cauză, perioada de referință vizează și perioada 1977-1990, nu poate intra în discuție o aplicare retroactivă a acestui act normativ. Reclamanta recurentă solicită, în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probei testimoniale, cerere care însă nu poate fi primită câtă vreme prima instanța a cercetat fondul cauzei, lămurind aspectele esențiale ale acesteia. Împrejurarea că martorii propuși de către reclamanta recurentă și audiați de către prima instanță nu au declarat în sensul pretins de către aceasta nu poate avea ca efect casarea sentinței. Nu se poate reține că s-ar încălca dreptul la apărare al reclamantei recurente, în contextul în care, anterior închiderii cercetării judecătorești, reprezentantul acesteia a arătat că nu mai are de solicitat alte cereri în probațiune. Pentru argumentele deja expuse apare ca nefondată și solicitarea de casare cu reținere a cauzei spre rejudecare. Ținând seama de considerentele evocate, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. S. împotriva sentinței civile nr. 959 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. S. D. D. G. C. M. Red. /dact./ DG ; 2 ex./(...); Jud.fond: M.L.B.;
| ← Decizia nr. 1856/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
