Decizia nr. 1802/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1802/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. „. C. SA B. și S. „. C. SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 7124 din 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. DE LA R. DE V. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 aprilie 2012, prin fax și la data de 19 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.10317/(...) pe rolul T. S., reclamanții: B. L., B. I., B. V. M., B. M. T., B. I., C. V., C. V., D. T. C., F. C. I., F. N. D., G. V., I. C. M., J. R., L. F., M. I., M. G., M. F., M. V., M. V., M. C. S., M. A., N. M. R., N. G., N. G., N. O. A., O. V., O. T., O. C., O. C., O. L. A., P. I., P. P. M., P. M., R. V., R. D., S. F., S. I. T., S. I. C., S. I., T. M. I., T. V., T. V., V. V. C., Z. A. D., Z. C. V., Z. D. I., C. I., P. (G.) O. A., G. I., S. V. prin S. L. DE LA R. DE V. C.-N. au solicitat obligarea pârâtelor: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA ȘI S. N. DE T. F. DE C. S. B. R. S. DE T. F., la plata salariului suplimentar, actualizat în raport cu rata inflație, pentru anii (...), a primei ocazionate de Z. F., actualizată în raport cu rata inflației, pentru anii (...), a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și 2010 și a ajutorului material de C. pentru anul 2009.
Reclamanții au solicitat actualizarea acestor sume cu rata inflației și cu dobânda legală până la plata efectivă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că drepturile salariale pretinse sunt prevăzute atât prin C. colectiv de muncă al S. „. C. SA, cât șiprin C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, valabilitatea acestuia fiind prelungită pentru 48 de luni, prin actul adițional nr. 370/(...).
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 236, art.40 din Codul
Muncii, dispozițiile art. 32, art.69 din C. colectiv de muncă pe anii 2007-
2008 al S. C. SA și art. 30, 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta S. N. de T. F. de C. „. C.
SA C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că nefiind semnatară a C.ui Colectiv de M. și neavând un buget propriu prin care să aloce fondurile aferente acestor drepturi bănești, fiind doar o sucursală, nu poate fi obligată la acordarea drepturilor solicitate.
Pârâta S. N. de T. F. de C. S. B. luj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția autorității de lucru judecat față de reclamanții G. I., G. O. A. și C. I. și excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din C. Muncii, față de cererea reclamanților de a se acorda salariul suplimentar aferent anilor (...), a premiul pentru Z. feroviarului pentru anii (...), a ajutorului bănesc de P. și de C. pentru anul 2009, respectiv 2010.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 7124/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-arespins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA - R. C., invocate de această pârâtă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de „. C. SA, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA și s-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamanții G. I., P. (G.) O. A. și C. I. pentru obligarea pârâtelor la plata salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, a primei pentru Z. feroviarului aferenta anului 2007, 2008 și 2009 și a ajutorului material de P. si C. aferente anului 2009; s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA; s-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții: B. L., B. I., B. V. M., B. M. T., B. I., C. V., C. V., D. T. C., F. C. I., F. N. D., G. V., I. C. M., J. R., L. F., M. I., M. G., M. F., M. V., M. V., M. C. S., M. A., N. M. R., N. G., N. G., N. O. A., O. V., O. T., O. C., O. C., O. L. A., P. I., P. P. M., P. M., R. V., R. D., S. F., S. I. T., S. I. C., S. I., T. M. I., T. V., T. V., V. V. C., Z. A. D., Z. C. V., Z. D. I., C. I., P. (G.) O. A., G. I., S. V., împotriva paratelor: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA SI S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. C.. Pârâtele au fost obligate sa plătească fiecăruia dintre reclamanții: B. L., B. I., B. V. M., B. M. T., B. I., C. V., C. V., D. T. C., F. C. I., F. N. D., G. V., I. C. M., J. R., L. F., M. I., M. G., M. F., M. V., M. V., M. C. S., M. A., N. M. R., N. G., N. G., N. O. A., O. V., O. T., O. C., O. C., O. L. A., P. I., P. P. M., P. M., R. V., R. D., S. F., S. I. T., S. I. C., S. I., T. M. I., T. V., T. V., V. V. C., Z. A. D., Z. C. V., Z. D. I., S. V. următoarele drepturi bănești: ajutorul material de P. aferent anilor 2009 și 2010 si ajutorul material de C. aferent anului 2009, iar pentru reclamanții G. I., P. (G.) O. A., C. I. ajutorul material de P. aferent anului 2010 sume actualizate cu rata inflației, cu dobânda legală de la data de 30 decembrie 2010, până la plata efectivă. Pârâtele au fost obligate sa plătească fiecăruia dintre reclamanții B. L., B. I., B. V. M., B. I., C. V., C. V., D. T. C., F. C. I., F. N. D., G. V., I. C. M., J. R., L. F., M. I., M. G., M. V., M. V., M. C. S., M. A., N. M. R., N. G., N. G., O. V., O. T., O. C., O. C., O. L. A., P. I., P. P. M., P. M., R. V., S. F., S. I. T., S. I. C., S. I., T. M. I., T. V., T. V., V. V. C., Z. A. D., Z. C. V., Z. D. I., S. V. salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009 proporțional cu perioadalucrata si reclamanților B. M. T., M. F., N. O. A., R. D. salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 proporțional cu perioada lucrata sume actualizate cu rata inflației, cu dobânda legală de la data de 30 decembrie
2010, până la plata efectivă. Pârâtele au fost obligate sa plătească fiecăruia dintre reclamanți B. L., B. I., B. V. M., B. I., C. V., C. V., D. T. C., F. C. I., F. N. D., G. V., I. C. M., J. R., L. F., M. I., M. G., M. V., M. V., M. C. S., M. A., N. M. R., N. G., N. G., O. V., O. T., O. C., O. C., O. L. A., P. I., P. P. M., P. M., R. V., S. F., S. I. T., S. I. C., S. I., T. M. I., T. V., T. V., V. V. C., Z. A. D., Z. C. V., Z. D. I., S. V. prima pentru Z. feroviarului aferenta anilor 2008, 2009 și
2010 și în favoarea reclamanților B. M. T., M. F., N. O. A., R. D. prima pentru Z. feroviarului aferenta anilor 2009 și 2010 sume actualizate cu rata inflației, cu dobânda legală de la data de 30 decembrie 2010, până la plata efectivă. S-a respins cererea reclamanților B. M. T., M. F., N. O. A., R. D. pentru obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar aferent anului
2007 și a primei pentru Z. feroviarului aferenta anului 2008
Prin aceeași hotărâre, au fost obligate pârâtele să achite reclamanților suma totală de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă față de calitatea de angajator a acestei pârâte, în raportul de muncă în care sunt implicați reclamanții.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C.
- C. C. a fost respinsă întrucât directorul general al societății a delegat
Directorului Regionalei de T. F. de C. C. competenta de a încheia contracte de munca cu personalul care ocupa funcții de execuție in cadrul unității proprii si a subunităților din structura acesteia, in temeiul art. 19 alin.2 din Statutul S. N. de T. F. de C. -C. C. SA, iar in temeiul art.40 alin.2 lit. c Codul Muncii reclamanții au justificat calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin raportare la art. 283 alin.1 lit. e C. Muncii, a fost respinsă, prima instanță reținând că acest termen de prescripție nu este incident în cauză, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care, așa cum prevede art. 155 C. Muncii, se compune din salariul de bază, indemnizațiile , sporurile precum și alte adaosuri.
Față de natura juridică a acestor drepturi, au incidență în cauză dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c) C. Muncii, în vigoare la data promovării acțiunii care prevăd că termenul de exercițiu a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentințele civile nr. 3. și 2., irevocabile prin respingerea recursului, pârâtele au fost obligate să achite reclamanților: G. I., G. (P.) O. A. și C. I. salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, prima pentru Z. F. aferentă anilor (...) și 2010 și ajutorul material de P. și C. aferent anului
2009, astfel încât instanța a constatat că există identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește aceste cereri, motiv pentru care, în temeiul art. 1201 C.civ. și 166 C.pr.civ., a admis excepția autorității de lucru judecat.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Articolul 32 alin.1 din C. colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, încheiat la nivelulunității, înregistrat la D. B. sub nr. 1625/(...), prevede că pentru munca desfășurată în cadrul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A.. 2 prevede că salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii C.ui de A., luată cu acordul părților semnatare ale contractului colectiv de muncă. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.
A.iatul 3 al aceluiași articol prevede modalitatea de constituire a fondului de salarii necesar pentru acordarea acestui salariu suplimentar, însă, din conținutul textului nu rezultă că obligația de plată este condiționată de constituirea acestui fond, respectiv de profitul și veniturile lunare ale societății angajatoare.
Obligația așa cum a fost asumată prin prevederea sus enunțată este pură și simplă, obligând pârâtele la executare, în temeiul art. 236 alin.4 din
Codul Muncii
Același contract colectiv prevede că salariații vor mai beneficia de următoarele drepturi: a) cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, sau la data acordăm ajutorului material sunt in CFS cu durata de un an; b) pentru "Z. ceferiștilor" se va acorda o premiere stabilita de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin actul adițional nr. 1753 înregistrat la D. B. în data de 26 martie
2008, C. colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1625 a fost prelungit până la data de 25 martie 2008, iar prin actul adițional înregistrat la data de 30 ianuarie 2009, sub nr. 437, valabilitatea acestuia a fost prelungită până la data de 28 februarie 2009.
Acest contract colectiv de muncă este obligatoriu pentru părți, constituind, în temeiul art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, legea părților.
Drepturile solicitate prin prezenta acțiune, prevăzute de acest contract colectiv de muncă sunt dreptul la salariu suplimentar pentru anii 2007,
2008 și premiul ocazionat de Z. F.-23 aprilie, aferent anului 2008.
Următorul Contract colectiv de muncă la nivel de unitate a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a M. B. în data de 4 iunie 2009, sub nr. 2572.
Prin acesta s-a preluat conținutul articolului 32 din contractul colectiv de muncă anterior, înregistrat sub nr. 1625, articol care prevedea dreptul la un salariu suplimentar, însă, în privința drepturilor prevăzute de art. 69, partenerii sociali au convenit că aceste prevederi se aplică începând cu 1 ianuarie 2010.
În perioada cuprinsă între încetarea efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 1625(28 februarie 2009) și perioada încheierii unui alt astfel de contract(4 iunie 2009), angajaților și angajatorilor li s-a aplicat contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în temeiul art. 247 C. Muncii, în vigoare la acel moment.
Concret, s-a reținut că C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prevedea la art. 30 dreptul la un salariu suplimentar anual echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la art. 71 dreptul la ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. și la un premiul cu ocazia Zilei F.. Acesta a fost prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), până în data de 20 iunie 2010, iar prin actul adițional 4294/(...), până în data de 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, la 23 aprilie 2009, de Z. F. și 19 aprilie 2009, la sărbătoarea de P., s-a născut în patrimoniul reclamanților dreptul decreanță referitor la ajutorul material, respectiv la premierea ocazionată de aceste zile.
S-a mai reținut că prevederea ulterioară cuprinsă în C. colectiv de muncă la nivel de unitate cu referire la acordarea acestor drepturi doar de la
1 ianuarie 2010, iar ulterior, de la 1 ianuarie 2011 nu sunt apte a produce efecte juridice, întrucât această prevedere nu reprezintă decât o renunțare la dreptul deja dobândit, renunțare care contravine dispozițiilor art. 38 Codul muncii.
Mai mult, s-a reținut că renunțarea, a fost făcută nu personal, de fiecare salariat în parte, ci de sindicat, cu încălcarea scopului pentru care s- a constituit, prevăzut de art.1 din L. nr. 54/2003.
În ce privește salariul suplimentar pentru anii 2009, instanța a constatat că acesta este reglementat atât prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate, cât și prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Prin actul adițional la C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr.
2572/(...), înregistrat sub nr. 1708 la data de 21 aprilie 2010, s-a prevăzut modificarea art. 32 alin.1 și 2 în sensul că reglementările referitoare la salariul suplimentar nu se aplică în anul 2010, iar cele referitoare la ajutorul de P. și de C., precum și la premiul aferent Zilei F. se aplică doar începând cu 1 ianuarie 2011.
Aceste modificări însă inserează în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, clauze care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități, încălcând dispozițiile art. 238 alin.1 C. Muncii, în vigoare la acea dată.
În acest caz, prima instanță a reținut că drepturile angajaților sunt cele prevăzute la nivel superior, contractul colectiv la nivel de grup de unități, valabil până în data de 31 ianuarie 2011, reglementând în favoarea angajaților dreptul la salariu suplimentar aferent anului 2010, precum și dreptul la premiu cu ocazia Zilei F. în anul 2010 și la ajutorul material de C. în anul 2009.
Pârâta a dovedit susținerea conform căreia reclamanții: B. M. T. s-au încadrat la R. A. în data de (...), M. F. s-a încadrat la R. A. în data de (...), O. C. s-a încadrat la R. A. în data de (...), R. D. s-a încadrat la R. A. în data de (...), S. F. s-a încadrat la R. A. în data de (...), C. I. s-a încadrat la R. A. în data de (...) și P. (G.) O. A. s-a încadrat la R. A. în data de (...).
Analizând data începerii raporturilor de muncă pentru fiecare dintre reclamanți așa cum rezultă din tabel, instanța, în baza considerentelor arătate, a admis în parte acțiunea reclamanților.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat prin întârzierea efectuării plăților, instanța a apreciat că se impune actualizarea sumelor cu rata inflației și acordarea dobânzii legale de la data promovării acțiunii până la plata efectivă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., au fost obligate pârâtele să achite reclamanților suma totală de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele: S. „. C. SA B. și S.
„. C. SA - S. DE T. F. DE C. C..
Prin recursul propriu, pârâta S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - S. DE T. F. DE C. C. a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având in vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale, pe de o parte si cea a "salariului suplimentar" și a ajutoarelor solicitate, pe de alta parte. Recurenta consideră ca obiectul acțiunii nu consta in plata unordrepturi salariale, ci in obligarea la respectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, lit. e din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că prima instanța nu a reținut apărările formulate prin care a arătat ca nu au existat venituri pentru constituirea fondului pentru acordarea drepturilor bănești solicitate si ca acestea pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
S-a mai arătat că pentru S. C. C. SA fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr.79/2008.
Recurenta a mai susținut ca prin O. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativa bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
S-a mai invocat faptul că prevederile C.ui colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi, ce prevedeau drepturile acordate, nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al S. C. C. SA este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
La nivel de societate, in anul 2009 si 2010 sindicatele reprezentative si administrația S. "C. C." S.A au renegociat clauzele prevăzute la art. 32 ai. 1 si art. 69 din CCM la nivel de societate, in acest sens încheind actul adițional la C. colectiv de muncă nr. 2450/(...) si actul adițional la C. colectiv de muncă nr. 1708/(...), valabil pana la data de (...).
A., potrivit actului adițional nr. 2450/(...), art. 69 din C. colectiv de muncă s-a modificat in sensul ca in anul 2009 nu se acorda salariaților ajutorul material de P. si C. si nici premierea pentru Z. ceferiștilor, iar potrivit actului adițional nr. 1708/(...) la C. colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, prevederile art. 32 si 69, nu se aplica in anul 2010, respectiv nu se acorda salariul suplimentar, ajutorul material de P. si C. si nici premierea pentru Z. ceferiștilor.
S-a mai arătat că suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar, premieri si ajutoare materiale este in concordanta cu situația financiara la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulata in valoare de 535.423,74 mii lei.
Prin recursul formulat, pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." S. B. a criticatsentința primei instanțe pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost soluționată de către prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acordarea premierii anuale acordate de "Z. C., pentru anii 2008, 2009 și 2010, a ajutorului material pentru C. pe anul 2009, a ajutorului material de P. pentru anii
2099 și 2010, precum și a salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008
și 2009, deși în cauză erau incidente disp.art.283 alin.(l) lit. e) Codul Muncii
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a soluționat cererea privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor
2007-2009.
A., se arată că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu, pentruz recurentă fondul de salarii fiind limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr.79/2008.
S-a mai arătat că prin O. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
Prin urmare, s-a arătat că, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Mai mult decât atât, recurenta arată că este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui T. și I. și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin L. nr.203/2009 aveam obligația respectării prevederilor art.7 alin.(l), conform cărora: "indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar. care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii
.... "". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 si 2008.
În dovedirea respectării acestor prevederi legale, s-au depus la dosarul cauzei fotocopii de pe bugetele de venituri și cheltuieli ale societății pe anii
2007 și 2008, bilanțurile contabile pe acești ani și totodată execuțiile bugetare, înscrisuri din conținutul cărora rezultă atât cuantumul indicelui productivității muncii, cât și cel al indicelui câștigului salarial mediu, după cum urmează:
- pentru anul 2007, indicele câștigului mediu a fost de 99,23%
(pct.115 din execuția bugetară), iar indicele de productivitate a fost de
100,01 % (pct.ll8 din execuția bugetară).
- pentru anul 2008, indicele câștigului mediu a fost de 100,18%
(pct.115 din execuția bugetară), iar indicele de productivitate a fost de
100,72% (pct.ll8 din execuția bugetară).
Totodată, din analiza bugetelor de venituri și cheltuieli pe anii 2007 și
2008 și a execuției bugetare pe acești ani, reies următoarele:
- pentru anul 2007, Ia rubrica privind "câștigul mediu lunar pe salariat" (Anexa nr. IA, pct. 6, cap. XI Ia O. nr. 1349/2007) s-a prevăzut suma de 1817,47 lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul
2007, suma a fost de 1803,55 lei, astfel că execuția bugetară realizată pe anul 2007 a fost sub sumele prevăzute în buget, ceea ce a condus Ia imposibilitatea acordării drepturilor solicitate.
- pentru anul 2008, Ia rubrica privind "câștigul mediu lunar pe salariat" (Anexa, pct. 6, cap. IX la H. 1.) s-a prevăzut suma de 2264,55 lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul 2008, suma a fost de
2268,58 lei, diferența fiind mult prea mică pentru a permite acordarea drepturilor conform CCM.
Mai mult, s-a subliniat că la data semnării C.ui Colectiv de M. valabil pe anii 2007-2008, recurenta nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi. A., C. colectiv de muncă valabil pe anii 2007-
2008 a fost semnat Ia data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...) prin O. nr. 1349/(...), în timp ce pentru anul 2008, bugetul a fost aprobat prin H. nr. 1712/(...).
Mai mult, s-a arătat că instanța de fond a ignorat faptul că intimatul
S. L. de Ia R. de V. C. N. este afiliat la F. M. de L. din România, semnatară a contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul societății în perioada
2007-2008, care, deși avea un drept consultativ în ședințele consiliului deadministrație, în calitate de apărător a drepturilor membrilor de sindicat, nu a solicitat acordarea salariului suplimentar pe acești ani.
Recurenta consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește soluția de admitere a salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008 proporțional cu perioada lucrată, deși prin întâmpinare s-a arătat că Briglezean M. T. s-a încadrat la R. A. în data de 15.11.200S, M. F. s-a încadrat la R. A. în data de (...), O. C. s-a încadrat la R. A. în data de (...), R. D. s-a încadrat la R. A. în data de (...), S. F. s-a încadrat la R. A. în data de (...), C. I. s-a încadrat la R. A. în data de
01.02.200S și P. (G.) O. A. s-a încadrat la R. A. în data de (...), nu îndeplinesc criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, respectiv condiția muncii prestate în cursul unui an calendaristic raportat la data angajării la R. A. și prin urmare aceștia nu pot beneficia de salariul suplimentar pe anul 2007 și 2008.
S-a mai invocat faptul că soluția de admitere a cererii de acordare a premierii pentru Z. ceferistului pentru anul 2008, este data cu aplicarea greșita a legii, instanța neluând în considerare apărările formulate de recurentă potrivit cărora s-a aflat in imposibilitate legală de a executa clauzele contractuale referitoare la drepturile bănești, societății revenindu-i obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2008, conform art.3 din O. nr.79/2001 și a dispozițiilor O. nr.79/2008.
A., se consideră că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosarul cauzei in susținerea apărărilor formulate (bugetul de venituri și cheltuieli ale societății pentru anul 2008 și execuții a bugetară).
În ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării premierii pentru Z. ceferistului pentru anii 2009 și a ajutorului material de P. pentru anii 2009 și C. 2009, se arată că dreptul reclamanților la acordarea premierii de "Z. ceferiștilor " s-a născut la data de 23 aprilie 2009, iar cel la ajutor material de P. s-a născut la 15 aprilie 2009, date la care la nivelul societății nu a existat contract colectiv de munca aplicabil.
Se mai invocă faptul că instanța de fond nu a ținut seama de faptul ca nici prevederile art. 71 din C.ui Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008 nu s-au aplicat pentru anul 2009, întrucât părțile semnatare ale acestui contract, respectiv organizațiile sindicale feroviare în numele salariaților și administrațiile feroviare, inclusiv administrația S. C. C., prin procesul-verbal încheiat în data de 25 mai 2009, au fost de acord cu suspendarea pe anul 2009 a premierii acordate de Z. C., precum si a ajutorului material de C. pe anul 2009.
Mai mult, după data intrării în vigoare a C.ui colectiv de muncă la nivelul S. "C. C."-SA pe anul 2009-2010, potrivit art.69 din acesta, acordarea premierii ele Z. C. și a ajutorului material de C. pe anul 2009 urma sa se facă începând cu (...), iar prin semnarea actul adițional nr.1708/(...) la C. colectiv de muncă la nivel de unitate, aplicarea prevederile art.69 s-a amânat pentru data de (...).
Mai mult, s-a arătat că bugetul de venituri si cheltuieli al societății pe anul 2009 nu s-a aprobat prin act normativ, astfel cum era prevăzut la art. 5 lit. a din O. nr. 79/2008, coroborat cu art.15 alin.1 din O.U.G nr.37/2008.
Conform proiectului bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 înaintat la M. T. si I. cu adresa nr.30/A2//198/(...) la rubrica aferentă fondului de salarii a fost prevăzuta suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, astfel cum rezultă din pct.115 cap. IX din execuția bugetului devenituri și cheltuieli pe anul 2009. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 30.488 mii lei, s-a arătat că societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile patrimoniale conform C.ui colectiv de muncă.
În ceea ce privește soluția de obligare a pârâților la plata drepturilor bănești solicitate pentru anul 2010, respectiv a ajutorului material de P., a premierii de "Z. ceferistului", a ajutorului material de C., s-a arătat că acordarea acestor drepturi a fost suspendată potrivit voinței părților semnatare ale C.ui colectiv de muncă pe anii 2., tocmai datorită situației financiare precare în care se găsea societatea.
Recurenta mai arată că în mod greșit prima instanță a acordat doua modalități de acoperire a prejudiciului - actualizarea cu indicele de inflație si dobânda legala, ceea ce conduce la o îmbogățire fata just temei a reclamanților.
Se mai invocă și faptul că cheltuielile de judecată la care pârâții au fost obligați, în cuantum de 1500 lei, este nejustificată în raport cu cele două criterii legale, respectiv: valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, sens în care nu au fost respectare prevederile an. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
S-a mai invocat faptul că sindicatul intimat s-a constituit în scopul apărării intereselor membrilor săi, iar pentru valorificarea acestor drepturi, respectiv pentru atingerea scopului său, ar fi trebuit să dețină personal de specialitate juridică în măsură să formuleze acțiuni în justiție și să susțină aceste acțiuni pe rolul instanțelor de judecată.
Recurenta arată că, în speța de față, faptul că sindicatul intimat a ales să nu folosească personalul său, ci să-si angajeze apărător, care să o reprezinte în acțiune, atrage nelegalitatea soluției primei instanțe în ceea ce privește obligarea pârâților la plata onorariului avocațial.
Mai mult, se arată că, potrivit condițiilor prevăzute de art. 274 alin. 1
Cod.proc.civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie să fie constatată o culpă procesuală procesuală în cauză, ceea ce nu poate fi reținut în sarcina recurentei.
In drept, se invocă prevederile art.304 pct. 9 și art.3041
Cod.proc.civilă.
Analizând recursurile formulate de: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA- S. DE T. F. DE C. C., se reține că acestea sunt doarîn parte fondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză.
A., art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:….. c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
A., se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din
Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
A., art. 32 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O. nr. 79/2008 și cele ale H. nr.1. invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În mod corect prima instanță a obligat recurenții la plata salariului suplimentar pentru anul 2007 și 2008, către salariații care au fost angajații societății în acel an, proporțional cu perioada lucrată, în temeiul art.32 și 33 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate și a anexei nr.6 la acest contract.
În ceea ce privește premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului pe anii
2008, 2009 și 2010, a primei de P. pe anii 2009 și 2010, a primei de C. pe anul 2009, s-a reținut că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 69 din C.ui colectiv de muncă pe anii 2007-
2008, la nivel de unitate, pentru Z. F. se va acorda o premiere a căruicuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei.
În ceea ce privește primele de P. pe anii 2009 și 2010 și prima de C. pe anul 2009, se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M..
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții, care au fost salariații pârâtei la data la care aceste adaosuri la salariu trebuiau plătite, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești aferente anilor 2009 și 2010.
Se reține însă că, deși în mod corect prima instanță a constatat că reclamanților li se cuvin, în temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, și daune-interese pentru neplata integrală a drepturilor salariale, în mod greșit a obligat pârâții la plata cu acest titlu, atât a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești la care aceștia sunt îndreptățiți, cât și la actualizarea acestor sume de bani cu indicele de inflație.
În ceea ce privește motivele de recurs privind cheltuielile de judecată la plata cărora au fost obligați pârâții, se reține că este dreptul sindicatului de a angaja un apărător în cauză în cazul în care consideră că aceasta se impune pentru protejarea drepturilor membrilor săi.
De asemenea, constatând că, în speță, pârâtele au căzut în pretenții, prima instanță le-a obligat pe acestea în mod corect, potrivit disp.art.274
Cod.proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată care au fost legal dovedite de către sindicat și care au fost apreciate ca fiind necesare și utile în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, se vor admite recursurile formulate de: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA- S. DE T. F. DE C. C. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se respinge cererea reclamanților, prin sindicat, de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate în cauză.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtele: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. ȘI S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 7124 din (...) a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea reclamanților, prin sindicat, de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate în cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.CM; Tehnored.:CM /MS;
3 ex./(...);
Jud.fond: A.R.P.
| ← Decizia nr. 3247/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1297/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
