Decizia nr. 1412/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1412/R/2012
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. D. împotriva sentinței civile nr. 5313 din 17 octombrie 2011, pronunțată de T. S. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC R. SRL B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de av. C. S. și reprezentanta pârâtei intimate, av. R. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei un set de acte constând în dovezi de îndeplinire a procedurii de concediere colectivă, solicitate de instanță la termenul anterior, acte care au fost comunicate și reprezentantului reclamantei recurente, precizând totodată că nu are alte cereri de formulate.
Reprezentantul reclamantei recurente arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării deciziei de concediere ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința reangajării reclamantei și obligării pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, pentru considerentele expuse în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, arătând că motivele de recurs invocate de reclamantă nu sunt fondate, având în vedere că la nivelul societății a avut loc o concediere colectivă, fiind urmată întocmai procedura prevăzută de lege așa cum rezultă din documentația aflată la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5313 din 17 octombrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL B., privind anularea Deciziei 91/(...), reîncadrarea în funcție și plata tuturor drepturilor salariale - indexate, majorate sau reactualizate.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta
SC R. SRL B. în contradictoriu cu pârâta reclamantă C. D. privind plata sumei de
5.054 lei.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea C. D. a fost angajată a pârâtei SC R. SRL în baza contractului încheiat pe durată determinată nr. 4950/(...). Ulterior în baza actului adițional nr.1 din (...) - contractul a fost încheiat pe perioadă nedeterminată. De asemenea, în baza actului adițional nr. 5/2008, funcția contestatoarei a fost aceea de primitor distribuitor materiale iar locul de muncă a fost Punctul de L. R. V. I. Z. - D. S. E.
La data de (...), pârâta i-a comunicat preavizul nr. 48, în baza căruia, începând cu (...) a beneficiat de un preaviz de 40 de zile lucrătoare, urmând ca la sfârșitul termenului, contractul individual de muncă al contestatoarei să înceteze, ca urmare a desființării postului.
Apoi, la data de (...) - i s-a comunicat D. nr. 91/(...) în baza căreia începând cu (...) contractul de muncă îi încetează, pe motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființării locului de muncă în temeiul art. 65, 66 și 68
C. Muncii (f.21, 26-28).
Anterior emiterii acestei decizii, pârâta a notificat intenția de concediere colectivă atât Sindicatelor cât și Agențiilor de O. a F. de M. din 4 județe (f.58-60).
De asemenea, pârâta și reprezentanții sindicatului, au avut mai multe consultări cu privire la aplicarea criteriilor minimale de selecție a salariaților care vor fi afectați de măsura concedierii colective inițiate de societate.
În final, protocoalele au cuprins și lista salariaților care urmează a fi afectați de concedierea colectivă.
Cererea privind anularea deciziei de concediere colectivă a fost respinsă având în vedere că desființarea locului de muncă a fost una efectivă. În noua organigramă nu se mai găsește postul ocupat de reclamantă.
În momentul concedierii reclamanta ocupa conform contractului de muncă
și organigramă postul de primitor distribuitor, D. S. E., exercitând și atribuții de gestionar - la D. 39 și 41 - iar postul de la D. E., a fost desființat.
În cauză a fost respectat și dreptul de preaviz de 40 de zile lucrătoare; prin notificarea de preaviz nr. 48/(...) a început să curgă termenul și s-a împlinit la data de (...).
Reclamanta mai susține că nu s-au respectat criteriile stabilite de C. C. de muncă - ea fiind singura întreținătoare a familiei. Ori - consultările sindicat- unitate au stabilit criteriile minimale de selecție prevăzute de C. C. de M. - precum și lista persoanelor care urmează a fi disponibilizate.
Criteriile de selecție se aplică numai atunci când măsura concedierii vizează un număr de persoane care ocupă aceleași posturi - ori - în cazul reclamantei - postul ocupat de aceasta era singurul post de primitor distribuitor din cadrul Stației - deci criteriul selecției nu se aplică.
Prin urmare, instanța a apreciat că măsura luată de pârâtă a avut un caracter - obiectiv, având la bază - o analiză serioasă a activității unității - justificat de o diminuare serioasă a volumului de comenzi - din partea clienților interni.
Ca urmare a acestor dificultăți - a fost necesară modificarea structurii organizatorice a acesteia - inclusiv prin reducerea locurilor de muncă - din societate.
Instanța a reținut că în aceste împrejurări, măsura luată a fost una necesară - excluzând orice formă de subiectivism, iar cererea privind anularea Deciziei nr.91/(...) reîncadrarea în funcție și plata tuturor drepturilor salariale - indexate, majorate sau reactualizate a fost respinsă ca nefondată.
Pe cale de consecință s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SRL, compensațiile bănești în sumă de 5.054 lei rămânând ca fiind valabil achitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. D., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației împotriva Deciziei de concediere nr. 91/(...), și pe cale de consecința să se dispună reangajarea reclamantei și plata drepturilor salariale indexate, majorate sau reactualizate aferente perioadei din momentul desfacerii contractuluiindividual de munca și până la reangajarea
În motivarea recursului reclamanta își motivează recursul pe prevederile art.304 alin. 8 și 9 C.pr.civ. în sensul că:
Instanța nu a ținut cont de faptul ca recurenta nu mai ocupa postul care a fost desființat încă din data de (...) în conformitate cu D. nr. 1 din data de (...), când a fost mutată pe postul de primitor-distribuitor la M. 39, 41 și piese de schimb și obiecte de inventor, de la vechiul loc de munca acela de primitor distribuitor material și scule în cadrul S. E. (loc de munca desființat prin decizia nr. 91/(...)).
Hotărârea nu tine cont de cele invocate, în sensul ca nu a fost respectat termenul de preaviz de 40 de zile lucrătoare (art. 51 alin. 1 din CCM la nivel de unitate 2011-2013), din (...) pana la (...) fiind doar 39 de zile lucrătoare de preaviz, 25 A. 2011 fiind zi libera ca sărbătoare legala (a doua zi de P.) în conformitate cu prevederile lega le în vigoare și prevederile art. 75 din CCM 2011-
2013 la nivel de unitate. N. perioadei de preaviz (face parte din procedura) în cazul concedierii colective duce la nulitatea acesteia (art. 76 din C. Muncii)
In fapt, consideră sentința ca fiind nefondata și nelegala prin faptul ca nu tine cont de toate documentele de puse la dosar cat și prin faptul ca nu se pronunța asupra tuturor aspectelor ridicate de către recurenta.
Prima instanța retine faptul ca măsura concedierii recurentei are un caracter obiectiv, dictat pe criteriu economice, dar "uita" sa observe ca aceasta nu mai lucrat pe acel post în conformitate cu D. nr.1/(...) și mai mult ca din numărul total de salariați au mai rămas 4 persoane pe alte posturi, deși instant retine ca au fost desființate toate posturile, și pe acest motiv nemaifiind necesare respectarea criteriilor de selecție privind concedierea.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 martie 2012 (f.9-15) pârâta S. R.
S. B. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiindneîntemeiat, cu menținerea în întregime a sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul Deciziei de concediere nr. 91 din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Astfel cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s-a reținut și de prima instanță, ca urmare a probatoriului administrat în cauză, au fost respectate de către angajator prevederile art. 65 și urm., art. 76 C.muncii, privind îndeplinirea condițiilor de formă, fiind menționate în cuprinsul deciziei atât temeiul de drept cât și motivele care au stat la baza concedierii reclamantei recurente.
Concedierea a fost consecința aplicării la nivelul angajatorului a procedurii concedierii colective determinată de considerente de natură organizatorică și economică, în cadrul căreia a fost aprobată modificarea organigramei societății în sensul desființării unui număr de 120 de locuri de muncă la nivelul societății,fiind vizat de măsura desființării inclusiv postul de primitor distribuitor materiale
și scule din cadrul Secției E., ocupat de recurenta reclamantă.
Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate sunt lipsite de relevanță în cazul concret dedus judecății în condițiile în care în cadrul unității angajatoare exista un singur post de natura celui ocupat de recurentă, criteriile de selecție aplicându-se, astfel cum în mod corect a concluzionat și prima instanță, doar în situația în care măsura concedierii vizează mai multe posturi de aceeași natură, măsura concedierii urmând a afecta doar pe o parte dintre angajații care ocupă aceleași posturi, ceea ce nu este cazul în situația dedusă judecății, în care s-a desființat unicul post ocupat de recurentă.
Prin urmare, susținerile reclamantei privind temeinicia deciziei de concediere, nu pot fi primite, având în vedere faptul că desființarea postului a fost a fost reală, serioasă și efectivă, aspect ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei potrivit cărora la data concedierii nu mai ocupa postul vizat de măsura desființării, întrucât a fost transferată pe un alt post, și aceasta întrucât D. nr. 1/(...) nu a avut un astfel de efect, în temeiul acesteia neprocedându-se la o modificare a contractului individual de muncă al recurentei sub aspectul felului și locului muncii, reieșind din conținutul acestei decizii faptul că începând cu data de (...), reclamanta, care avea funcția de primitor distribuitor, a preluat gestiunea de la M. 39, 41, piesele de schimb și obiectele de inventar de la D. M. - U. din cadrul punctului de lucru R. I. Z., o astfel de preluare având, în accepțiunea Curții preluarea unor sarcini de serviciu suplimentare.
Referitor la respectarea termenului de preaviz, se constată de asemenea ca fiind nefondate criticile recurentei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 73 din c. muncii „persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare"; iar potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. b, c. muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu durata preavizului.
N. procedurii prevăzute de lege cu privire la concediere atrage sancțiunea nulității absolute conform prevederilor art. 76 c. muncii.
În cazul concret dedus judecății, s-a prevăzut în actul de concediere durata termenului de preaviz de 40 de zile lucrătoare, acesta fiindu-i comunicat reclamantei cu adresa nr. 48/(...), măsura concedierii producând efecte începând cu data de (...), astfel cum rezultă din conținutul deciziei de concediere. Prin urmare, durata termenului de preaviz a fost respectată.
Pe de altă parte, astfel cum s-a apreciat în mod constant în practica judiciară și în literatura de specialitate, nerespectarea termenului de preaviz, nu atrage, în sine, nulitatea măsurii concedierii, salariatul având doar posibilitatea de a pretinde despăgubiri în măsura producerii unui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, cererea de anulare a acesteia, de repunere în situația anterioară precum și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii pana la reîncadrarea efectivă, apar ca neîntemeiate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. D. împotriva Sentinței civile nr. 5313 din 17 octombrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată în sensuladmiterii recursului.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. R.a M.lena
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamanta C. D. este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.91/(...) emisă de S. „. S. B., reclamanta a fost concediată în temeiul disp.art.65 din C. muncii, pentru desființarea postului său de primitor-distribuitor materiale și scule în cadrul P. de L. R. V. I. Z. - D. S. E.
Prin decizia contestată s-a precizat că măsura a fost luată în cadrul unei proceduri de concediere colectivă determinată de situația economico-financiară a societății.
La punctul V din decizie, angajatorul a arătat că s-a avut în vedere, la luarea măsurii concedierii reclamantei, și: „.-verbal din data de (...) prin care conducerea socitetății și sindicatele, s-au consultat cu privire la aplicarea ordinii de prioritate și a criteriilor minime de selecție a salariaților care vor fi afectați de măsura concedierii colective, având în vedere prevederile art.102 alin.4 din C. C. de M. încheiat la nivelul R. C. și P. pe anii 2010-2012 și a art.135-136 din C. C. de M. încheiat la nivel de S. pe anii 2011-2013. În urma acestor consultări, societatea și sindicatele, au agreat asupra listei nominale a salariaților care vor fi afectați de concedierea colectivă cu respectarea ordinii de prioritate și criteriile minime de selecție prevăzute de art.102 din C. C. de M. încheiat la nivelul R. C. și P. pe anii 2010-2012 și art.135 și art.136 din C. C. de M. încheiat la nivel de S. pe anii 2011-2013.";
La punctul.IX din decizia concediere s-a arătat că: „In urma reorganizării, nu va exista nici un alt post vacant in cadrul Societății corespunzător pregătirii profesionale a salariatului, ca sa poata fi oferit acestuia. In consecinta, prin N. privind decizia de a efectua concedieri colective din data de (...), S.a a solicitat sprijinul Agenției Teritoriale in vederea redistribuirii salariatei.";
Consider că o decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din C. muncii, luând în considerare gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe culpa celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței, argumente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați, implicând și selecția acestora, decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire la respectarea procedurilor prevăzute de toate legile în vigoare și, mai ales, să
expliciteze în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului
că, dintre toți salariații săi se impune chiar desființarea locului de muncă și
concedierea celui vizat, că această măsură a fost luată pe baza unor criterii discutate cu reprezentanții sindicatelor, clare și necontradictorii și care au fost
aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în considerare a situației tuturor
angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.77 din C. muncii, art.79 din C. muncii republicat, în caz de co nflicte de muncă, a ngajatorul nu poate
invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Astfel, prin decizi a contestată anga jatorul nu a preciz at în concret cum a ajuns, prin aplicarea criteriilor prioritare și a celor minimale la care a
făcut trimitere , respectiv a prevederilor art.102 alin.4 din C. C. de M. încheiat lanivelul R. C. și P. pe anii 2010-2012 și a art.135-136 din C. C. de M. încheiat la nivel de S. pe anii 2011-2013, la concluzia că se impune concedierea reclamantei.
De altfel, nici în cursul procesului, deși îi revenea sarcina de a proba că a luat o măsură legală și temeinică, angajatorul nu a considerat necesar să dovedească și să argumenteze modalitatea în care a aplicat sau a înlăturat criteriile pe care s-a angajat să le respecte.
Înțelegerea la care patronatul a ajuns cu sindicatul, în privința căreia angajatorul susține ar fi fost încheiată prin analizarea minuțioasă a acestor criterii prioritare și minimale, materializată prin întocmirea unei liste cu salariații care vor fi concediați, are desigur o anumită însemnătate pentru instanță, dar aceasta nu poate înlătura nici lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de lege în cazul deciziilor emise în cadrul unei concedieri colective, privind aplicarea în concret a criteriilor de prioritate în cazul fiecărui salariat, nici lipsa oricăror probe în cauză privind modul în care totuși s-a ajuns la selectarea reclamantei, în vederea încetării contractului de muncă, dintre toți salariații societății care a urmat procedura concedierii colective.
În cadrul atribuțiilor ce-i revin, instanța de jurisdicție a muncii are obligația de a cenzura legalitatea și temeinicia măsurii luate și, în acest scop, angajatorul trebuie să pună la dispoziția acesteia toate elementele pe care le-a avut în vedere la data luării măsurii concedierii, care să poată fi efectiv urmărite și verificate, întrucât controlul instanței, mai ales în cadrul unei măsuri atât de severe, ce a afectat în mod esențial dreptul la muncă al recurentei nu poate fi unul formal, superficial.
Astfel, instanța este obligată să asigure protecția salariatei chiar împotriva unor înțelegeri la care s-a ajuns în procedura concedierii colective între patronat și sindicate, care ar fi de natură să aducă o vătămare drepturilor sale .
Criteriile generale pe care societatea și-a propus să le respecte în cadrul acestei proceduri sunt următoarele:
Art.102 din C. C. de M. încheiat la nivelul R. C. și P. pe anii 2010-
2012, ce face parte din Cap.VI, intitulat "Măsuri de protecție socială a salariaților";, prevede următoarele:
(1) În cazul concedierilor de personal, criteriile minime avute în vedere vor fi următoarele: a) contractele de muncă ale personalului care cumulează 2 sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; b) contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare conform legii; c) dacă măsura va afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, de regulă, se desface contractul de muncă al soțului care are venitul cel mai mic, ținându- se seama și de hotărârea soților, fără ca prin aceasta să fie desfăcut contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; e) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile/bărbații care au în îngrijire copii, soțul/. văduv(ă) ori divorțat(ă) care are în îngrijire copii, precum și salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare; f) alte criterii ce vor fi prevăzute la nivelul societăților comerciale, prin negocieri colective.
(2) În situația unor salariați a căror activitate este de o utilitate deosebită pentru societatea comercială și se află în situația prevăzută la alin. 1, literele b) și c), angajatorul poate dispune menținerea lor în activitate pe o perioadă determinată, cu consultarea sindicatelor și în condițiile prevăzute de C. muncii.
(3) În cazul în care măsura desfacerii contractului de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de pregătire, de calificare sau de perfecționare profesională și a încheiat cu unitatea un act adițional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, angajatorul nu va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului.
(4) Aplicarea prevederilor art. 101 și 102 se va realiza cu consultarea sindicatelor, în toate situațiile prevăzute de clauzele stipulate în aceste articole.
Potrivit art. 135 din C. colectiv de muncă la nivelul S.";R."; S. pe anii
2011-2013, la aplicarea efectivă a reducerilor de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, selectarea personalului căruia urmează să i se desfacă contrectul de muncă se va face cu consultarea sindicatelor, având în vedere următoarea ordine: a) contractele de muncă ale personalului care cumulează 2 sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; b) contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea unității; c) contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor; d) contractele de muncă ale persoanelor care realizează venituri prin prestarea unor activități particulare; e) contractele persoanelor care au avut concedii fără plată (cu execpția celor care au acut concedii fără plată pentru studii), celor care au avut abateri disciplinare, salariaților care au avut tentative de sustragere de bunuri dinproprietatea societății, care au săvârșit sustrageri de bunuri din proprietatea sociteății, chiar dacă au fost reintegrați conform unor hotărâri judecatoresti; f) competența profesionala.
Conform art.136 alin.1 din același contract , la luarea măsurilor de desfacere a contractelor de munca pentru reducerea de personal vor fi avute in vedere urmatoarele criterii minime: a)dacă măsura va afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate se va desface contractul de muncă al soțului care are venitul cel mai mic, ținându-se seama și de hotărârea soților, fără ca prin aceasta să fie desfăcut contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; b)măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; c)măsura să afecteze în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divortati, care au în îngrijire copii, precum și salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionarea la cererea lor; (2) În cazul în care măsura desfacerii contractului de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecționare profesională, ce are încheiat cu unitatea un act adițional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administrația nu- i va pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului.
De altfel, criteriile minimale prevăzute de art.102 din C. C. de M. încheiat la nivelul R. C. și P. pe anii 2010-2012 și de art.136 alin.1 din C. colectiv de muncă la nivelul S.";R."; S. pe anii 2011-2013 au fost de altfel preluate din C. colectiv de muncă la nivel național (art.81 alin.2) .
Consider că, deși a ngajatorul și -a prop us să respecte în c eea ce privește
stabilirea salariaților ce vor fi conce diați în cadrul acestei proceduri prevederile
C.ui colectiv de muncă la nivel de ramură și cele ale C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate, acesta nu a probat în niciun mod că ar fi asigurat și aplicarea celor trei criterii minimale, pe care și -a propus să le respecte.
De altfel, în recurs a fost depus, la solicitarea instanței, Protocolul întâlnirii din data de (...) încheiat între societatea intimată și S. A. Z., din care rezultă următoarele:
"Ținând cont de prevederile art.102 alin.4 din C. C. de M. încheiat la nivelul
R. C. și P. pe anii 2010-2012, P. s-au intilnit la sediul P. de lucru pentru a se consulta cu privire la aplicarea criteriilor minimale de selecție a salariaților care vor fi afectați de măsura concedierii colective initiata de S. prin transmiterea catre Sindicate si autoritatile competente a Notificarii privind intentia de concediere colectiva din data de (...).
In cadrul acesteia intilniri, P., tinand cont de criteriile minimale de selectie prevazute de art.102 din CCM Ramura si art.135 si art.136 din C. colectiv de muncă la nivelul S.";R."; S. pe anii 2011-2013, au agreat ca exista motive obiective pentru restructurarea tuturor celor 50 de posturi. P. cele 50 de posturi, s-a agreat si cu privire la lista nominala a salariatilor care vor fi afectati de concedierea colectiva.
Lista nominala a salariatilor afectati de concedierea colectiva , agreata in cadrul intalnirii din data de (...) intre SC R. S. cu S. A. Z. este următoarea:
…………………..
Poziția.34 - primitor distribuitor materiale și scule - C. D..";
Prin contestația formulată și cererea de recurs recurenta a susținut că în procedura concedierii nu s-au respectat de către angajator criteriile stabilite prin C. colectiv de muncă în cadrul concedierii colective, neluându-se în considerare faptul că este divorțată de 22 de ani, fiind unica întreținătoare de familie, cu doi copii studenți.
Potrivit disp.art.166 alin.1 lit.h) din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, salariatul are dreptul la informare și la protecție în cazul concedierii colective.
Neprevăzând în decizie modul în care a analizat și înlăturat în cazul recurentei aplicarea criteriului minimal prevăzut de art.102 lit.e) din C. C. de M. încheiat la nivelul R. C. și P. pe anii 2010-2012 și a art.136 alin.1 lit.c) din C.
colectiv de muncă la nivelul S.";R."; S. pe anii 2011-2013, neprobând în cauzăaceste aspecte, societatea a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, care trebuia să fie afect ată numai in ulti mul rând de aceas tă
măsură a concedierii colective , întrucât îndeplinea condițiile pentru a se se încadra în aceste dispoziții, fiind divorțată și având doi copii în întreținerea sa.
Conform doctrinei și jurisprudenței în materie, doar printr-o motivare
concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cuprivire la problema de interes personal, anterior formulării acțiunii în justiț ie,
cât și ex ercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a
dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil .
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional , instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. P. a-și putea ex ercita atribuția de control
a legalității actelor decizionale ale angajatorilor, instanța de judeca tă trebuie
să cunoască raționamentul urmat de către emitentul actului atunci când a
ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebu ie să fie
intrinsecă actului unilateral , neputând fi complinită în cursul cercetării
judecătorești.
Mai consider că, întrucât măsura a fost luată într-o procedură de concediere colectivă, se impunea r espectarea de către angajator și a
dispozițiilor art.49 și 50 din Legea nr.76/2002.
Astfel, art.49 din această lege prevede că, în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de
muncă în vederea adoptării unor m ăsuri pentru combaterea șomajului și prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Potrivit art.50 alin.2 din același act normativ, în perioada preavizului prevăzut la alin.1 angajații vor participa la serviciile de preconcediere realizate de
agențiile pentru ocuparea forței de mun ca ori de alți furnizori de servicii deocupare din sectorului public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, in condițiile legii.
Conform alin.3 din acest articol, în vederea realizării serviciilor de
preconcediere, angajatorii aflați în situa țiile prevăzute la art. 49 sunt obligați să
înștiințeze agențiile pentru ocuparea for ței de muncă cu ce l puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
În speță, intimata nu a probat respectarea acestei îndatoriri ce ține de legalitatea procedurii de concediere.
Consider astfel că recursul formulat de reclamanta C. D. este fondat, în mod greșit prima instanță reținând că actul contestat este legal și temeinic, deși decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, potrivit disp.art.76 și
74 din C. muncii, art.78 și 76 din C. muncii republicat, atât pentru nerespectarea cerințelor de conținut ale acestui act unilateral, cât și a procedurii pe care legile în vigoare la data emiterii acesteia o prevedeau în cazul concedierilor colective.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia nr. 1017/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4929/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
